ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5498/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Judecătoria Videle a înregistrat sub nr. 11130/30/2010 cererea de chemare în judecată formulată de reclamantului P.Gh.C., în contradictoriu cu intimatele Comisia locală de fond funciar Botoroaga prin primar C.M. și Comisia Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar pentru imobil teren în suprafață de 1.250 mp situat în intravilan și 7.500 mp teren situat în extravilan, județul Teleorman. Prin Sentința civilă nr. 1634 din 12 decembrie 2012, Judecătoria Videle a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul P.Gh.C. Prin Decizia civilă nr. 45 din 1 februarie 2013 Tribunalul Teleorman, secția civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 513 din 20 martie 2013 a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de reclamant în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivare, instanța a reținut că nu există contrarietate de hotărâri între Decizia civilă nr. 45 din 1 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman și Decizia civilă nr. 135 din 7 martie 2008 a aceluiași tribunal, întrucât cele două hotărâri nu au nicio legătură între ele pentru a putea fi invocată excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs reclamantul, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat următoarele: Instanțele de judecată din Teleorman au pronunțat soluții contrare în dosare diferite dar având același obiect, respectiv Decizia civilă nr. 135 din 8 martie 2008 a Tribunalului Teleorman și Decizia civilă nr. 314 din 8 mai 2009 pronunțată de același tribunal. Instanțele nu au judecat cauza în fond și nu au ținut cont de actul juridic dedus judecății și nu au răspuns la niciun capăt de cerere formulat. Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate și la temeiurile de drept incidente cauzei reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Prin Decizia civilă nr. 513 din 20 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondată, cererea de revizuire formulată de reclamant în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Cu privire la incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța reține că în mod corect instanța de revizuire a soluționat cererea, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile contrarietății de hotărâri între deciziile menționate de reclamant. Astfel, prin Decizia civilă nr. 45 din 1 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a reținut că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. și art. 248 C. proc. civ. privind perimarea.

Prin Decizia civilă nr. 135 din 7 martie 2008, pronunțată de același tribunal, a fost constatată aplicarea greșită de către instanță a dispozițiilor art. 242 pct. 1 C. proc. civ. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și care conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. Având în vedere cele mai sus expuse, nu sunt îndeplinite condițiile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în prima Decizie nr. 135 din 7 martie 2008 fiind constatată aplicarea greșită a prevederilor art. 242 pct. 1 C. proc. civ., iar în cea de-a doua decizie acțiunea a fost soluționată pe baza unei excepții, respectiv a perimării.

În ceea ce privește celelalte motive de recurs indicate de recurent, instanța constată că și acestea sunt nefondate. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. privește neregularități procedurale care atrag sancțiunea nulității, cum ar fi nesemnarea minutei de către judecător, nerespectarea principiului oralității, încălcarea dreptului la apărare. Instanța constată că față de condițiile impuse de textul legal invocat, recurentul a indicat pur formal acest motiv de casare, fără indicarea concretă a neregularității procedurale ce ar fi incidentă cauzei. Critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este impropriu invocată, instanța constatând că în faza procesuală anterioară, curtea de apel și-a motivat în mod temeinic soluția, neconstatându-se existența unei motivări contradictorii sau străine de natura pricinii, așa cum impune textul legal.

În ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 8, instanța constată că motivul de recurs indicat de recurent nu se circumscrie dispozițiilor legale mai sus evocate. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., partea ignoră conținutul acestui motiv de recurs care vizează situația în care instanța a denaturat conținutul unui act juridic, în înțeles material de negotium iuris ale cărei clauze, clare, neîndoielnice au fost denaturate prin interpretarea dată în instanță. Față de textele legale anterior menționate și în raport de considerentele mai sus expuse, criticile sunt nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.Gh.C. împotriva Deciziei nr. 513 din 20 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM