ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2200 din 27 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 96 din 27 decembrie 2011 referitoare la încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, de către întreprinderile implicate în prestarea serviciului de transport de persoane în regim de taxi, pe piața locală a municipiului Târgu Mureș, emisă de instituția pârâtă, până la soluționarea de către instanța de fond a plângerii formulate împotriva deciziei.

Împotriva sentinței civile nr. 2200 din 27 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC S.I. SRL Mureș. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 1850/2/2012. La termenul de judecată din 1 februarie 2013, Înalta Curte rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, excepție care este întemeiată pentru considerentele expuse în continuare. Conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, incident în raport cu obiectul cauzei privind suspendarea executării unui act administrativ: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept.

Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare(…)”. Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: „(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. (2) Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”. Se constată că sentința atacată cu recurs a fost comunicată reclamantei la data de 16 iulie 2012, conform procesului-verbal de predare aflat la dosarului de recurs, iar reclamanta a declarat recurs la data de 30 martie 2012, precizând că motivele de recurs vor fi depuse după ce va obține o copie a hotărârii atacate.

În raport cu dispozițiile citate, Înalta Curte reține că termenul de 5 zile pentru declararea recursului și depunerea motivelor de recurs - calculat de la data de 16 iulie 2012, când a fost comunicată recurentei hotărârea curții de apel - s-a împlinit la data de 23 iulie 2012, cu aplicarea art. 101 alin. (5) C. proc. civ. Totodată, însă, se constată că nici până la termenul de judecată de astăzi, 1 februarie 2013, recurenta nu a depus motivele de recurs. Or, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)”. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., Curtea va constata nul recursul declarat de SC S.I. SRL Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de SC S.I. SRL Mureș împotriva sentinței civile nr. 2200 din 27 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.