ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2200 din 27 martie 2012,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC S.I. SRL, în contradictoriu
cu pârâtul Consiliul Concurenței, având ca obiect suspendarea executării deciziei
nr. 96 din 27 decembrie 2011 referitoare la încălcarea prevederilor art. 5
alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, de către întreprinderile implicate
în prestarea serviciului de transport de persoane în regim de taxi, pe piața locală
a municipiului Târgu Mureș, emisă de instituția pârâtă, până la soluționarea de
către instanța de fond a plângerii formulate împotriva deciziei.
Împotriva sentinței civile
nr. 2200 din 27 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC S.I. SRL Mureș.
Cererea de recurs a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal sub nr. 1850/2/2012.
La termenul de judecată
din 1 februarie 2013, Înalta Curte rămas în pronunțare cu privire la excepția nulității
recursului, excepție care este întemeiată pentru considerentele expuse în continuare.
Conform art. 14 alin.
(4) din Legea nr. 554/2004, incident în raport cu obiectul cauzei privind suspendarea
executării unui act administrativ: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea
este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la
comunicare(…)”.
Potrivit dispozițiilor
art. 303 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: „(1) Recursul se va motiva prin însăși
cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. (2) Termenul pentru depunerea
motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut
mai înainte”.
Se constată că sentința
atacată cu recurs a fost comunicată reclamantei la data de 16 iulie 2012, conform
procesului-verbal de predare aflat la dosarului de recurs, iar reclamanta a declarat
recurs la data de 30 martie 2012, precizând că motivele de recurs vor fi depuse
după ce va obține o copie a hotărârii atacate.
În raport cu dispozițiile
citate, Înalta Curte reține că termenul de 5 zile pentru declararea recursului și
depunerea motivelor de recurs - calculat de la data de 16 iulie 2012, când a fost
comunicată recurentei hotărârea curții de apel - s-a împlinit la data de 23 iulie
2012, cu aplicarea art. 101 alin. (5) C. proc. civ.
Totodată, însă, se constată
că nici până la termenul de judecată de astăzi, 1 februarie 2013, recurenta nu a
depus motivele de recurs.
Or, conform art. 306
alin. (1) C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,
cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)”.
Pentru considerentele
arătate, în temeiul art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) și (2) C.
proc. civ., Curtea va constata nul recursul declarat de SC S.I. SRL Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de SC S.I. SRL
Mureș împotriva sentinței civile nr. 2200 din 27 martie 2012 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie
2013.