ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6221/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1.Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalul Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Școala Generală Pogăceaua, M.E.C.T.S. și

Inspectoratul Școlar Județean Mureș obligarea Școlii Generale Pogăceaua la

calcularea și plata ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006

privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe

suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în

învățământul preuniversitar, astfel: pentru anul 2009, diferența dintre suma de

100 euro - echivalentul în lei la data plății și suma de 130 lei, sumă actualizată

în funcție de rata inflației la data plății efective, către membrii de

sindicat; pentru anul 2010, 100 euro echivalentul în lei la data plății, sumă

actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, către membrii

de sindicat.

S-a mai solicitat

obligarea M.E.C.T.S. la alocarea către Inspectoratul Școlar Județean Mureș a

sumei necesare plății ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006,

aferent anului 2009 și 2010, sumă actualizată în funcție de rata inflației la

data plății efective; obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Mureș

la alocarea către Școala Generală Pogăceaua a sumei necesare plății ajutorului

financiar reglementat de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009 și 2010, sumă

actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective.

1.2. Reclamantul a

invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007.

În motivarea

excepției, reclamantul a susținut că prin textul de lege mai sus arătat, se

prevede că cererea de acordare a banilor de carte pentru anul 2007 se va depune

până la data de 1 noiembrie a anului anterior, ceea ce duce la anularea

dreptului pentru anul 2007.

A mai susținut

reclamantul că art. 3 din H.G. nr. 453/2007 creează o discriminare față de

cadrele didactice care din varii motive nu pot depune cererea până la 1

noiembrie, iar o hotărâre de guvern nu poate fi mai presus de Legea nr. 315/2007.

1.3. Investită cu

soluționarea excepției de nelegalitate, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 255 din 4

decembrie 2012, a respins excepția inadmisibilității invocată de Guvernul

României, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantul Sindicatul

Învățământului Preuniversitar Mureș și a constatat că dispozițiile cuprinse în art.

3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale

pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității de activități didactice

în învățământul preuniversitar, sunt nelegale.

Instanța a constatat

că sunt nelegale dispozițiile cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006

privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe

suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în

învățământul preuniversitar

.

S-a apreciat că

prevederile invocate ca fiind nelegale reprezintă o veritabilă adăugare la

lege, în condițiile în care prevederile art. 2 din Legea nr. 315/2006 prevăd

expres că a

jutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă

anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a

100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data

plății.

A

reținut instanța de fond că introducerea în cadrul dispozițiilor din Norme a

termenului imperativ, până la care pot fi depuse cereri pentru acordarea stimulentelor,

limitează sfera persoanelor îndreptățite la beneficiul acestora doar la cei

care s-au conformat conduitei prescrise în Norme.

Instanța

a concluzionat că, în acest caz, depunerea respectivelor cereri în afara

termenelor ar fi posibilă prin prisma prevederilor art. 2 din Legea nr. 315/2006.

Pe

de altă parte, a reținut instanța că prin introducerea termenului limită de 1

noiembrie al anului următor, se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3

din Decretul nr. 167/1958, act normativ aplicabil raportului juridic dedus

judecății, care are o forță juridică superioară H.G. nr. 453/2007. Curtea a

constatat o reală discriminare între categoria persoanelor îndreptățite să

beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006, care au depus cerere pentru

acordarea stimulentelor, cu respectare termenului impus de art. 3 din H.G. nr. 453/2007

și categoria celor care nu au formulat cereri în interiorul termenului.

2.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții M.E.C.T.S., în prezent M.E.N. și Guvernul

României.

În motivarea cererilor

de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. s-au arătat în esență următoarele:

- Se arată că excepția

de nelegalitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este

admisibilă numai dacă privește un act administrativ unilateral cu caracter individual

și nu un act administrativ normativ așa cum este H.G. nr. 453/2007.

- Instanța de fond a stabilit

în mod eronat că stabilirea unei date limită a cererilor pentru sprijinul financiar,

întrucât pentru asigurarea acestui sprijin sunt angrenați mai mulți factori.

Stabilirea cuantumului până la care se depuneau cererile pentru acordarea ajutorului

s-a făcut pentru a se ști în timp util care este necesarul de fonduri în

vederea unei fundamentări corecte a bugetului de stat.

- S-a mai arătat că

la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă, proiectul actului administrativ contestat a fost

avizat de Consiliul Legislativ.

De asemenea, se

precizează că prevederile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 nu fac altceva decât să

pună în executare prevederile generale ale Legii nr. 315/2006, nefiind întemeiată

constatarea instanței de fond potrivit căreia ele ar adăuga la lege.

Curți

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

declarat de Guvernul României este fondat pentru considerentele ce vor fi

prezentate în cele ce urmează:

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007

se constată că este nefondată și va fi înlăturat acest motiv de recurs.

Așa cum a statuat Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

jurisprudența sa constantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, art.

4 alin. (1) se aplică în egală măsură actelor administrative unilaterale

individuale cât și celor cu caracter normativ, care pot fi atacate oricând pe

calea acțiunii directe și, deci, cu atât mai mult pe calea excepției de

nelegalitate.

În ceea ce privește

fondul excepției de nelegalitate;

Prevederile

art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind

stimularea

achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul

preuniversitar

arată că:

„(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere

formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul

următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de

bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.

(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la

unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la

data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data

înregistrării cererii”.

Înalta Curte observă că

potrivit art. 5 din Legea nr. 315/2006, prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate

Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea

achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității didactice a învățământului preuniversitar.

Deci, cu alte

cuvinte, prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 315/2006, legiuitorul a delegat

M.E.C. și M.F.P. să elaboreze normele metodologice de aplicare a acestei legi,

care să fie aprobate, apoi, prin hotărâre a Guvernului, ceea ce s-a și

întâmplat.

Nu se poate susține,

cu temei, că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către

beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la

lege, fiind de esența oricărei activități socio-umane de a se desfășura în

cadrul și cu respectarea unor limite de timp/termene.

Motivele invocate drept

situații particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor financiar (concediu

fără plată, concediu pentru creșterea copilului, încheierea contractului de

muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs) nu constituie argumente

rezonabile.

Mai mult, stabilirea

unui termen până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului,

este necesar pentru a se ști în timp util care este necesarul de fonduri în

vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele

necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare

aprobate.

Față de cele reținute

mai sus, apreciind că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de

reclamant și că normele vizate de excepția de nelegalitate nu adaugă la lege,

în consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul

declarat de Guvernul României, va modifica sentința atacată în sensul că va

respinge excepția de nelegalitate ca nefondată.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs pârâtul

M.E.C.T.S., în

prezent M.E.N.

Analizând lucrările

dosarului, Curtea constată că sentința nr. 255 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

fost comunicată pârâtului M.E.N. la data de 18 ianuarie 2013, astfel cum

rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila

24 din dosarul Curții de Apel Târgu-Mureș).

În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „termenul de

recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii”.

Cum recursul a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel Târgu Mureș la data de 28 ianuarie 2013, astfel cum reiese din

ștampila aplicată pe cererea de recurs, rezultă că declararea acestuia a fost

făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 255 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate invocată de Sindicatul

Învățământului Preuniversitar Mureș ca nefondată.

Respinge recursul

declarat de M.E.N. împotriva aceleiași sentințe ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 septembrie 2013.