ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6221/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâții Școala Generală Pogăceaua, M.E.C.T.S.

și Inspectoratul Școlar Județean Mureș obligarea Școlii Generale Pogăceaua la calcularea și plata ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, astfel: pentru anul 2009, diferența dintre suma de 100 euro - echivalentul în lei la data plății și suma de 130 lei, sumă actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, către membrii de sindicat; pentru anul 2010, 100 euro echivalentul în lei la data plății, sumă actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, către membrii de sindicat.

S-a mai solicitat obligarea M.E.C.T.S. la alocarea către Inspectoratul Școlar Județean Mureș a sumei necesare plății ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009 și 2010, sumă actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective; obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Mureș la alocarea către Școala Generală Pogăceaua a sumei necesare plății ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009 și 2010, sumă actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective. 1.2. Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G.

nr. 453/2007. În motivarea excepției, reclamantul a susținut că prin textul de lege mai sus arătat, se prevede că cererea de acordare a banilor de carte pentru anul 2007 se va depune până la data de 1 noiembrie a anului anterior, ceea ce duce la anularea dreptului pentru anul 2007. A mai susținut reclamantul că art. 3 din H.G. nr. 453/2007 creează o discriminare față de cadrele didactice care din varii motive nu pot depune cererea până la 1 noiembrie, iar o hotărâre de guvern nu poate fi mai presus de Legea nr. 315/2007. 1.3. Investită cu soluționarea excepției de nelegalitate, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 255 din 4 decembrie 2012, a respins excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș și a constatat că dispozițiile cuprinse în art. 3 din H.G.

nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității de activități didactice în învățământul preuniversitar, sunt nelegale. Instanța a constatat că sunt nelegale dispozițiile cuprinse în art. 3 din H.G.

nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar . S-a apreciat că prevederile invocate ca fiind nelegale reprezintă o veritabilă adăugare la lege, în condițiile în care prevederile art. 2 din Legea nr. 315/2006 prevăd expres că a jutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plății. A reținut instanța de fond că introducerea în cadrul dispozițiilor din Norme a termenului imperativ, până la care pot fi depuse cereri pentru acordarea stimulentelor, limitează sfera persoanelor îndreptățite la beneficiul acestora doar la cei care s-au conformat conduitei prescrise în Norme.

Instanța a concluzionat că, în acest caz, depunerea respectivelor cereri în afara termenelor ar fi posibilă prin prisma prevederilor art. 2 din Legea nr. 315/2006. Pe de altă parte, a reținut instanța că prin introducerea termenului limită de 1 noiembrie al anului următor, se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, act normativ aplicabil raportului juridic dedus judecății, care are o forță juridică superioară H.G. nr. 453/2007. Curtea a constatat o reală discriminare între categoria persoanelor îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006, care au depus cerere pentru acordarea stimulentelor, cu respectare termenului impus de art. 3 din H.G. nr. 453/2007 și categoria celor care nu au formulat cereri în interiorul termenului.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții M.E.C.T.S., în prezent M.E.N. și Guvernul României. În motivarea cererilor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. s-au arătat în esență următoarele: - Se arată că excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este admisibilă numai dacă privește un act administrativ unilateral cu caracter individual și nu un act administrativ normativ așa cum este H.G. nr. 453/2007. - Instanța de fond a stabilit în mod eronat că stabilirea unei date limită a cererilor pentru sprijinul financiar, întrucât pentru asigurarea acestui sprijin sunt angrenați mai mulți factori.

Stabilirea cuantumului până la care se depuneau cererile pentru acordarea ajutorului s-a făcut pentru a se ști în timp util care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări corecte a bugetului de stat. - S-a mai arătat că la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, proiectul actului administrativ contestat a fost avizat de Consiliul Legislativ. De asemenea, se precizează că prevederile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 nu fac altceva decât să pună în executare prevederile generale ale Legii nr. 315/2006, nefiind întemeiată constatarea instanței de fond potrivit căreia ele ar adăuga la lege. 3. Soluția Înaltei Curți Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de Guvernul României este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează: În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 se constată că este nefondată și va fi înlăturat acest motiv de recurs. Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în jurisprudența sa constantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, art. 4 alin. (1) se aplică în egală măsură actelor administrative unilaterale individuale cât și celor cu caracter normativ, care pot fi atacate oricând pe calea acțiunii directe și, deci, cu atât mai mult pe calea excepției de nelegalitate.

În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate; Prevederile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar arată că: „(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor. (2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii”.

Înalta Curte observă că potrivit art. 5 din Legea nr. 315/2006, prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice a învățământului preuniversitar. Deci, cu alte cuvinte, prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 315/2006, legiuitorul a delegat M.E.C. și M.F.P. să elaboreze normele metodologice de aplicare a acestei legi, care să fie aprobate, apoi, prin hotărâre a Guvernului, ceea ce s-a și întâmplat. Nu se poate susține, cu temei, că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la lege, fiind de esența oricărei activități socio-umane de a se desfășura în cadrul și cu respectarea unor limite de timp/termene.

Motivele invocate drept situații particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor financiar (concediu fără plată, concediu pentru creșterea copilului, încheierea contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs) nu constituie argumente rezonabile. Mai mult, stabilirea unui termen până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului, este necesar pentru a se ști în timp util care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate. Față de cele reținute mai sus, apreciind că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de reclamant și că normele vizate de excepția de nelegalitate nu adaugă la lege, în consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de Guvernul României, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate ca nefondată. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S., în prezent M.E.N. Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că sentința nr. 255 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată pârâtului M.E.N. la data de 18 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila 24 din dosarul Curții de Apel Târgu-Mureș). În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii”.

Cum recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 28 ianuarie 2013, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe cererea de recurs, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii. Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 255 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș ca nefondată. Respinge recursul declarat de M.E.N. împotriva aceleiași sentințe ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2013.