ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2015

Decizia nr. 543/2015  Dosar nr. 504/2/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Hotărârea

atacată cu recurs;

Prin sentința nr. 2157 din 26

iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu B., ca nefondată.

Calea de atac

exercitată;

Împotriva sentinței

civile nr. 2157 din 26 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC

A. SA.

Examinând cu

prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) raportat la art. 137

C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din

oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și

urmează a o admite.

Art. 302¹ C.

proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității,

motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Ca

regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,

„termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”

Art.

303 alin. (3) arată că „termenul pentru depunerea motivelor se

socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a

făcut mai înainte.”

Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta

Curte constată că recurenta-reclamantă a declarat recurs la data

de 21 februarie 2013, depunând motivele de recurs la respectiv 29 noiembrie

2013, în condițiile în care sentința recurată a fost

comunicată acesteia la data de 6 noiembrie 2013 (fila 211 din dosarul de

fond).

De asemenea,

este de menționat că potrivit prevederilor art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., instanța are obligația de a realiza încadrarea

corectă în motivle prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în ipoteza în

care recurentul indică greșit motivele de recurs, împrejurare care nu

este de natură a atrage nulitatea recursului. O asemenea obligație

incumbă instanței numai în măsura în care criticile din recurs

fac posibilă circumscrierea lor uneia dintre ipotezele reglementate de art.

304 C. proc. civ.

În raport de aceste dispoziții, Înalta Curte

reține că recurenta nu și-a îndeplinit obligația

procesuală instituită de dispozițiile legale menționate

anterior.

În cauză nu s-a făcut dovada existenței

vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302¹, Înalta Curte

urmează a admite excepția nulității recursului,

invocată de această instanță din oficiu, și va

constata nul recursul formulat în cauză de recurenta reclamantă SC A.

SA.

PENTRU ACESTE MOYIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinței civile nr.

2157 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.