ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2015

Decizia nr. 543/2015 Dosar nr. 504/2/2013 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Hotărârea atacată cu recurs; Prin sentința nr. 2157 din 26 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu B., ca nefondată. Calea de atac exercitată; Împotriva sentinței civile nr. 2157 din 26 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA. Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) raportat la art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite.

Art. 302¹ C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc.

civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.” Art. 303 alin. (3) arată că „termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.” Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 21 februarie 2013, depunând motivele de recurs la respectiv 29 noiembrie 2013, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 6 noiembrie 2013 (fila 211 din dosarul de fond).

De asemenea, este de menționat că potrivit prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța are obligația de a realiza încadrarea corectă în motivle prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în ipoteza în care recurentul indică greșit motivele de recurs, împrejurare care nu este de natură a atrage nulitatea recursului. O asemenea obligație incumbă instanței numai în măsura în care criticile din recurs fac posibilă circumscrierea lor uneia dintre ipotezele reglementate de art. 304 C. proc. civ. În raport de aceste dispoziții, Înalta Curte reține că recurenta nu și-a îndeplinit obligația procesuală instituită de dispozițiile legale menționate anterior. În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302¹, Înalta Curte urmează a admite excepția nulității recursului, invocată de această instanță din oficiu, și va constata nul recursul formulat în cauză de recurenta reclamantă SC A. SA.

PENTRU ACESTE MOYIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 2157 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.