ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7717/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea la data de 06 ianuarie 2012, reclamanta S.C. "R." S.R.L.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăti pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit Bihor ca prin Hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

Deciziei nr. 16835 din 19 iulie 2011 emisă de A.P.D.R.P. prin care a fost

respinsă contestația formulată de S.C. R. S.R.L. împotriva Procesului-verbal de

constatare întocmit de OJPDRP Bihor la 31 mai 2011 și înregistrat la APDRP cu

nr. 13.107 din 14 iunie 2011; de asemenea reclamanta a solicitat a se dispune

și anularea Procesului-verbal de constatare întocmit de OJPDRP Bihor la 31 mai

2011 și aprobat de Directorul General al APDRP și înregistrat la această

unitate cu nr. 13.107 din 14 iunie 2011 precum și obligarea pârâtei APDRP să

respecte obligațiile asumate prin contractul de finanțare RO 3.10602560500336

din 30 ianuarie 2007, actele adiționale ale acestuia și NOTA APDRP din 20

octombrie 2010, în sensul obligării pârâtei APDRP sa plătească pe seama

reclamantei suma de 2.595.519,77 RON.

În cauză, reclamanta

a formulat și cerere de suspendare a executării actelor administrative

contestate până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, cerere de

suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. În

motivare se arată că reclamanta a finalizat investiția în condițiile stipulate

prin Nota nr. 22717 din 20 octombrie 2010, contractând în acest scop un credit

bancar, context în care punerea în executare a măsurii de recuperare a sumei de

697.847,43 RON ar conduce în mod inevitabil la falimentul investiției realizate

cu eforturi financiare considerabile.

Prin Sentința nr.

158/CA-PI din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate

acțiunea și cererea de suspendare formulate de reclamanta S.C. "R."

S.R.L.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-au reținut următoarele:

Reclamanta a semnat

în calitate de beneficiar Contractul de finanțare nr. RO 3.10602560500336 din

30 ianuarie 2007 în temeiul căruia urma să beneficieze de acordarea unei

finanțări nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat

Ferma de vaci de lapte în localitatea Dumbrava comuna Holod jud. Bihor.

Pe parcursul

derulării proiectului, au fost încheiate mai multe acte adiționale, prin care

s-a prelungit în mod succesiv termenul de finalizare al proiectului, ultimul

fiind Actul adițional nr. 5 din 28 octombrie 2010.

Prin acest Act

adițional, s-a aprobat modificarea soluției tehnice conform documentației

beneficiarului nr. 90 din 29 septembrie 2010 și a Raportului de analiză nr.

10.765 din 15 octombrie 2010, fiind modificat și art. 2(2) din

Contractul-cadru, în sensul prelungirii duratei de execuție a proiectului până

la data de 30 octombrie 2010, termen ce reprezintă, conform aceluiași act

adițional și data limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere

de plată.

A mai reținut

instanța că reclamantei îi revenea obligația de a depune pe parcursul

realizării proiectului trei cereri de plată, însă, până la termenul limită

convenit prin actul adițional nr. 5/28 octombrie 2010 au fost depuse doar două

astfel de cereri de plată, deși prin Actul adițional menționat reclamanta și-a

asumat obligația de a depune până la data de 30 octombrie 2010 și ultima cerere

de plată.

A reținut instanța că

semnarea Actului adiționat nr. 5 la contractul de finanțare a intervenit

ulterior emiterii Notei nr. 22717 din 20 octombrie 2010, astfel că nu a putut

fi primită susținerea reclamantei în sensul că Nota în discuție ar fi de natură

să modifice prevederile contractului de finanțare în afara limitelor stipulate

de părți în actul adițional.

În același context,

instanța a apreciat că emiterea Notei nr. 22717 din 20 octombrie 2010 nu a avut

drept consecință prorogarea de drept a termenului de finalizarea a proiectelor

la care se face referire în cuprinsul acesteia, deoarece potrivit art. 9 din

Anexa I a Contractului de finanțare nr. RO 3.10602560500336 din 30 ianuarie 2007

- Prevederi generale - orice modificare la contract se va face cu acordul

ambelor părți, respectiv orice amendament al Contractului sau al anexelor sale

trebuie făcut în scris printr-un act adițional și încheiat în aceleași condiții

ca și în Contractul original, inclusiv modificarea termenelor de rambursare.

Or, în opinia

instanței respectiva Notă nu îndeplinește exigentele clauzei contractuale mai

sus menționate și asumată de reclamantă prin semnarea contractului, pentru

prelungirea termenului de finalizare a proiectului constând în Ferma de vaci de

lapte în localitatea Dumbrava comuna Holod jud. Bihor, până la data de 30 iunie

2011, fiind necesară încheierea în acest sens a unui act adițional.

Față de prevederile

Actului adițional nr. 5 din 28 octombrie 2010, instanța a concluzionat că, în

mod justificat, prin procesul verbal contestat inclusiv pe cale administrativă

de reclamantă, s-a constatat că reclamanta nu a respectat termenul limită

stipulat în cuprinsul Actului Adițional, dându-se astfel eficiență prevederilor

art. 2 alin. (3) din Contractul de finanțare, în sensul instituirii în sarcina

reclamantei a obligației de rambursare a finanțării de care a beneficiat ca

urmare a depunerii primei cereri de plată.

Ca urmare a

respingerii acțiunii în anulare, a fost respinsă ca nefondată și cererea de

suspendare întemeiată de reclamantă pe dispozițiile art. 15 din Legea nr.

554/2004, fiind evident că față de soluția data fondului acțiunii instanța nu a

putut reține ca subzistă în speță elemente de natură a pune sub semnul

îndoielii prezumția de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare

s-a solicitat, nefiind îndeplinită astfel cerința cazului bine justificat.

Împotriva Sentinței

nr. 158/CA-PI din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs

reclamanta S.C. R. S.R.L. Oradea.

La termenul de

judecată din data de 12 decembrie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția

nulității recursului declarat de reclamantă în ceea ce privește soluția pe

fondul cauzei și excepția tardivității declarării recursului în ceea ce

privește soluția referitoare la cererea de suspendare.

Analizând lucrările

dosarului, Curtea constată că prin Sentința nr. 158/2012/CA-PI din 24 aprilie

2012, instanța a respins ca nefondate acțiunea pe fondul cauzei și cererea de

suspendare formulate de reclamanta S.C. "R." S.R.L.

În cauza de față,

termenul în care se poate exercita calea de atac a recursului împotriva

Sentinței nr. 158/2012, este diferit în raport cu obiectul acțiunii.

Astfel, Sentința nr.

158/2012/CA-PI din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea a fost comunicată

reclamantei la data de 5 iunie 2012.

În conformitate cu

dispozițiile art. 14 alin. (4) C. proc. civ.: " termenul de recurs este de

5 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Cum recursul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 19 iunie 2012, rezultă că

declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data

comunicării hotărârii.

Față de situația

constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca tardiv formulat.

Referitor la recursul

dedus judecății cu privire la care a fost invocată nulitatea pentru nemotivare,

se constată următoarele.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

A motiva recursul

înseamnă, pe de parte arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia

dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Numai indicarea

greșită a motivelor de recurs obligă instanța la o încadrare corectă a

acestora, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligație

nefiind stabilită în sarcina instanței în situația în care recurentul nu indică

nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În cauză, recurenta

nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate

în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Așa cum reiese din

conținutul cererii de recurs, aceasta nu reprezintă decât o preluare a cererii

introductive de instanță.

Pentru a conduce la

casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare de formă a textelor, condiția legală a dezvoltării

motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Pentru considerentele

arătate, instanța constată nulitatea recursului declarat de reclamantă în ceea

ce privește soluția pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de S.C. R. S.R.L. Oradea împotriva Sentinței nr. 158/CA-PI din 24

aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția referitoare la cererea de

suspendare, ca tardiv formulat.

Constată nulitatea

recursului declarat de S.C. R. S.R.L. Oradea împotriva Sentinței nr. 158/CA-PI

din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția referitoare la

fondul cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM