ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2015

Decizia nr. 3053/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 mai 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și A.P.D.R.P. - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 3947 din 05 februarie 2014 emise de A.P.D.R.P. și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 25.11.2013 de O.J.P.D.R.P. Bihor înregistrat sub nr. 39607 din 03 decembrie 2013, precum și suspendarea executării celor două acte administrtative.

Prin încheierea de ședință din 23 iulie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis în parte cererea reclamantei SC A. SRL privind suspendarea celor două acte administrative, a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25.11.2013 de O.J.P.D.R.P. Bihor sub nr. 39607 din 03 decembrie 2013 până la soluționarea definitivă a cererii în anulare și a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de soluționare a contestației formulate de reclamantă nr. 3947 din 05 februarie 2014 emise de A.P.D.R.P.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Cluj, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) a formulat recurs, solicitând modificarea, în parte, a încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare formulate de SC A. SRL, ca neîntemeiată.

2.1. Motivele de casare

Recurenta-pârâtă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

După ce prezintă situația de fapt, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond, prin considerentele menționate, a analizat fondul cauzei, încălcând dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, aspectele reținute în susținerea cazului bine justificat nu se pot încadra în categoria acelor circumstanțe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noțiuni, pentru că, a analiza temeinicia susținerilor intimatei-reclamante legate de nedovedirea neregulilor menționate în titlul de creanță, echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalității sau nelegalității actului administrativ.

Arată recurenta că instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu ar fi făcut dovada existenței condițiilor artificiale și a modificării substanțiale a proiectului, în condițiile în care, din informațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului și din verificările efectuate, s-a constatat că există legături financiare între societățile deținute de B. și C., iar cele două firme beneficiare de finanțare prin Măsura nr. 312, D. SRL și A. SRL, împreună cu E. SRL (F. SRL) și G. SRL, precum și celelalte societăți deținute de C. ca și asociat, funcționează pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

Apreciază recurenta-pârâtă că reclamanta nu a respectat declarația potrivit căreia societatea este autonomă, pentru că d-nul C., care conduce nemijlocit operațiunile SC D. SRL, în calitate de director, dar și pe cele ale A. SRL, F. SRL și G. SRL în calitate de asociat majoritar și administrator, și soția sa, B., și-au creat un avantaj necuvenit, fără de care nu ar fi putut să-și extindă afacerea prin finanțarea din fonduri nerambursabile, în cadrul Măsurii nr. 312 din F.E.A.D.R., deoarece niciuna dintre entitățile pe care le controlează, luate individual, nu este autonomă și nu ar fi obținut punctaj suficient nici la celelalte criterii de selecție care au stat la baza evaluării în vederea contractării de fonduri nerambursabile.

Mai susține recurenta-pârâtă că în mod greșit instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente, din actele depuse la dosar nerezultând pericolul care ar duce la producerea acesteia, de natură a justifica suspendarea executării actului administrativ, executarea unei obligații bugetare stabilite printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, neputând constitui, prin ea însăși, o pagubă. De asemenea, recuperarea prejudiciului produs din culpa intimatei-reclamante este obligatorie pentru derularea în condițiile impuse de Comunitate.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 mai 2015, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a constatat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Verificând încheierea recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalte Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele textului de lege invocat, respectiv pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau greșita aplicare a normelor de drept material.

Analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actul administrativ a cărui suspendare s-a dispus în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură respectivul act și este verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul supus evaluării.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, în raport cu susținerile părților dar și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25.11.2013 de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor sub nr. 39607 din 03 decembrie 2013.

Prin actul contestat, în esență, s-a imputat intimatei-reclamante crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul F.E.A.D.R. pentru proiectul „Achiziție utilaj pentru foraj SC A. SRL, sat Jucu de Mijloc, Comuna Jucu, jud. Cluj”, conform contractului de finanțare nr. C 312M010961300014 încheiat la data de 26.04.2010.

S-a constatat că s-a urmărit obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului nejustificat în favoarea unui grup de persoane, format din C., în calitate de asociat unic al Societății A. SRL, și B., în calitate de asociat unic al Societății D. SRL, dar și împreună sau separat ca asociați la F. SRL (E. SRL), G. SRL, E. SRL, F. S.R.L. (G. SRL), H. SRL.

De asemenea, s-a apreciat, în raport cu documentele contabile, cu datele furnizate de O.N.R.C. și cu verificările efectuate, că nu au fost respectate criteriile de eligibilitate privind încadrarea în categoria microîntreprinderilor potrivit art. 4 din Legea nr. 346/2004, fiind evidente legăturile financiare (și nu numai) dintre societățile menționate, care sunt practic firme legate, care funcționează pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, și aceasta chiar și în situația de față, în care procesul-verbal de constatare a neregulilor a fost, între timp, anulat, în fond. Astfel, la o analiză sumară a celor reținute în procesul-verbal contestat, rezultă că elementele considerate relevante pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de finanțarea nerambursabilă nu conduc la concluzia că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu poate fi atinsă și că s-a urmărit în exclusivitate obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin.

Așa cum a statuat C.J.U.E. în hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie” Razplashtatelna agentsia, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (F.E.A.D.R.) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Urmând această interpretare, împrejurările că societatea intimată reclamantă este deținută de către C., iar cealaltă societate beneficiară de finanțare în cadrul aceluiași program, Biomaster SRL este deținută de soția lui C., că ele funcționează pe piețe adiacente, ca și aceea că principalii beneficiari ai serviciilor prestate de reclamantă, prin utilizarea utilajului achiziționat pe baza finanțării, sunt societăți deținute tot de C. sau de soția acestuia, nu constituie, la o analiză prima facie, elemente care permit să se concluzioneze în sensul creării condițiilor artificiale pentru plată.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă judecății.

Așadar, aprecierea instanței de fond, în sensul că, situația în care actul administrativ atacat ar continua să producă efecte juridice ar atrage obligația intimatei-reclamante de a rambursa anticipat creditul contractat la I. Bank, credit garantat inclusiv cu imobilele proprietatea asociatului societății și ale soției acestuia, ceea ce ar atrage imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor financiare și chiar intrarea în insolvență, reprezintă un argument suficient pentru a se aprecia îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimata-reclamantă.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

În raport de considerentele expuse, încheierea pronunțată fiind legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva încheierii din 23 iulie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2015.