ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta PFA A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea executării Procesului-verbal nr. x din 15 aprilie 2014, emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Cluj, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Prin Sentința nr. 371 din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta PFA A. și a dispus suspendarea executării procesului-verbal nr. x din 15 aprilie 2014 emis de APDRP-OJPDRP CLUJ, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțare a Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) solicitând casarea ei și, în rejudecare, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a criticat hotărârea arătând că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără să analizeze aparența de legalitate a actului administrativ atacat, rezumându-se doar la expunerea situației de fapt, din acest punct de vedere consideră că nu este motivat cazul bine justificat.

În ceea ce privește paguba iminentă a susținut că această condiție nu a fost probată.

Intimata-reclamantă PFA A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat., fără a invoca excepții procesuale.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a concluzionat în sensul admisibilității în principiu a recursului, prefigurându-se incidența alin. (6) al aceluiași articol, în raport de aspectul necontroversat al problemei de drept deduse judecății, întrucât între timp a fost soluționată și acțiunea în anulare.

Raportul a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat punct de vedere asupra raportului întocmit, achiesând la concluziile magistratului raportor.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Intimata-reclamantă PFA A. a solicitat suspendarea executării procesului-verbal nr. x/15.04.2014 emis de APDRP-OJPDRP CLUJ, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții de fond, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se referă la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș), drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Curtea de apel, analizând împrejurările de fapt și de drept referitoare la condiția "cazului bine justificat", în limitele procedurii sumare a suspendării de executare în care nu este permisă prejudecarea fondului, a apreciat, cu o motivare care satisface exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (2) din C. proc. civ., că acestea au aptitudinea de a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ atacat.

De altfel, ulterior pronunțării sentinței recurate a fost soluționat fondul acțiunii principale în anularea actului administrativ, prin Sentința nr. 178 din 26 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/33/2014, acțiunea fiind admisă.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai putere de lucru judecat relativă, ea constituie un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește condiția "pagubei iminente", contrar susținerilor recurentei, îndeplinirea acesteia rezultă din vătămarea pe care intimata ar suporta-o prin valorificarea fondului zootehnic, ca urmare a executării actului administrativ, care este de natură a periclita activitatea societății pe toate planurile.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 371 din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2016.

Procesat de GGC - MM