ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1554/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2013, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor, Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare, solicitând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 30.10.2013, până la pronunțarea instanței de fond.

Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, și pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, solicitând admiterea acesteia, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Sentința civilă nr. 25/CA/2014-PI din 14.02.2014, Curtea de apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor, Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare.

II.Motivele de casare invocate

Împotriva Sentinței civile nr. 25/CA/2014-PI din 14.02.2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010.

În motivarea căii de atac, societatea recurentă susține că în mod greșit a reținut instanța ca societatea nu a prezentat motivele de fapt și de drept care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa asupra legalității actului deoarece din lecturarea integrală a acțiunii reclamanta a descris în detaliu motivele de nelegalitate a actului atacat aspect de altfel reținut și în sentința atacată. Apreciază că, prin pronunțarea acestei soluții, instanța de fond s-a pronunțat deja și asupra fondului acțiunii atribut cu care nu era investită, sens în care soluția pronunțată creează o mare defavoare societății la soluționarea fondului acțiunii.

Societatea recurentă susține că a arătat că baza legală a verificării intimatei trebuia să aibă la bază legislația existența la acea data, precum și cerințele ghidului solicitantului aferent acestei sesiuni de depunere a proiectelor și nu o legislație ulterioară acestor date, legislația la care intimata face referire în procesul-verbal fiind din 2011 respectiv 2012 (O.U.G. nr. 66/2011, Hotărârea nr. 875 din 31.08.2011, Legea nr. 142 din 18.07.2012, Regulamentul comisiei nr. 65/2011).

Condiția pagubei iminente astfel cum este aceasta definită de art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil a fost de asemenea pe deplin dovedită însă nici nu a mai fost analizată de către instanța de fond arătând instanței de recurs faptul că, în situația în care la expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea prezentului act atacat devine exigibilă și executorie restituirea sumei de 597.914,80 RON societatea în mod evident nu va putea onora contractele aflate în derulare cu termene scurte de realizare și care au prevăzute și penalități, de asemenea nu va putea achita ratele la Banca și nu va putea onora plata filelor CEC emise; prin urmare în mod evident societatea va fi în blocaj financiar iremediabil nu în ultimul rând toți salariații ar rămâne fără loc de muncă ceea ce nu este de dorit acum în pragul sărbătorilor pascale.

III. Apărările formulate în cauză

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, constatarea lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii cererii de recurs fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și respingerea recursului ca nefondat, și menținerea Sentinței civile recurate nr. 25/CA/14.02.2014 - P.I. pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dosar nr. x/2013-P.I. ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a depus la dosar întâmpinare, solicitând în principal respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă ca fiind lipsit de obiect, iar în subsidiar ca fiind nefondat.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 18.12.2014, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 2.04.2015.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În primul rând, Înalta Curte remarcă faptul că soluția instanței de fond a fost pronunțată în raport de reclamanta SC A. SRL și de pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor, Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare și Centrul Regional de Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare.

Față de această împrejurare, se reține că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu justifică un interes legitim și actual în etapa procesuală a recursului, drept pentru care excepțiile invocate de această instituție, respectiv excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive se impun a fi respinse ca lipsite de interes.

Pe fondul pricinii, Înalta Curte reține că, în cauză, societatea reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În practica judiciară, s-a reținut că suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță.

În jurisprudența sa (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 737/2012, nr. 514/2013 și nr. 3019/2015), Înalta Curte a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța trebuie să își limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Or, în speță, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat ca nefiind îndeplinită condiția "cazului bine justificat", deoarece în cuprinsul cererii nu sunt indicate fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul instanței care va soluționa eventuala cerere referitoare la anularea actului.

Totodată, se reține că necesitatea continuării activității pentru executarea de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contractele de lucrări agricole pe care le are încheiate cu diverși beneficiari nu poate constitui un indiciu de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată că argumentele prezentate de recurentă nu sunt juste, iar paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Recurenta-reclamantă nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrativ fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că această situație conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

Instanța de control judiciar va înlătura apărările recurentei, întrucât argumentele invocate țin de însăși legalitatea actului administrativ contestat. Instanța de contencios administrativ are, neîndoielnic, competența verificării respectării de către actele administrative a supremației Constituției, a legilor, principiilor și drepturilor fundamentale garantate de normele de drept, dar o atare analiză nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentei-reclamante subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de societatea reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca lipsite de interes.

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 25 din 14 februarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de ED