ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2016

Decizia nr. 1832/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 114/CA/2014 - P.I. din 26 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins, ca nefondată, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare, Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor și Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare, invocată de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocată de acesta;

- a respins acțiunea și cererea de suspendare formulate de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca fiind formulate împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă în cauză;

- a respins, ca nefondate, acțiunea și cererea de suspendare formulate de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare, Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bihor și Oficiul Județean pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare.

Prin recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 114/CA din 26 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, SC A. SRL a solicitat instanței de control judiciar să dispună admiterea căii de atac formulate, casarea în totalitate a sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar reținerea cauzei și, în rejudecare, admiterea în totalitate a acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, greșit admisă de prima instanță, conform susținerilor recurentei, aceasta arată că a chemat în judecată respectiva instituție publică doar pentru opozabilitatea hotărârii față de cel care avea calitatea de ordonator principal de credite pentru pârâta APDRP.

În referire la soluția primei instanțe asupra fondului cauzei, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., recurenta reclamantă a reluat susținerile în fapt din cererea de chemare în judecată, arătând, în esență, că modificarea acționariatului SC A. SRL s-a făcut din considerente economice și strategice, luându-se în considerare responsabilitatea asumată de acționarul majoritar de a continua investiția demarată la momentul depunerii proiectului, nefiind reală concluzia echipei de control că cei doi asociați acționează de comun acord în SC A. SRL și SC B. SRL.

A învederat recurenta reclamantă că la momentul depunerii cererii de finanțare a respectat toate condițiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului, referitoare la încadrarea societății în categoria microîntreprinderilor, fără a fi în discuție existența conceptului de întreprindere legată între SC A. SRL și SC B. SRL, în lipsa îndeplinirii condițiilor cumulative pe care le reclamă aplicabilitatea prevederilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004.

În privința cererii de suspendare a actului atacat, a arătat recurenta că este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, pentru aceleași motive expuse în cererea de chemare în judecată referitoare la solicitarea de anulare a aceluiași act administrativ ce formează obiectul controlului de legalitate în fața instanței de contencios, iar paguba iminentă este produsă prin faptul că există contracte în derulare pe care le are societatea verificată, aceasta având credite bancare contractate și scadențe către diverși furnizori, precum și angajați pe durată nedeterminată, aflați în plată. Toate aceste obligații financiare ale recurentei sunt imposibil de onorat în condițiile în care, prin procesul-verbal contestat s-a stabilit o creanță exigibilă în cuantum de 586.021,39 lei.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488, pct. 6 noul C. proc. civ., recurenta a susținut că nu este motivată soluția instanței de fond, care nu a făcut altceva decât să reia integral apărarea intimaților cuprinsă în întâmpinarea depusă la dosar, ignorând judecătorul cauzei împrejurarea că societatea recurentă a mai fost controlată cu 5 luni înainte de controlul cea fost finalizat prin procesul-verbal contestat, în cadrul controlului anterior nefiind găsită nicio neregulă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat instanței de control judiciar respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 114/CA din 26 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, arătând că este legală și temeinică soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Intimata pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei A.P.D.R.P.) a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările din întâmpinarea depusă la fond, precum și argumentele de fapt și de drept evocate în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 33978 din 22 octombrie 2013, contestat în cauză.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii din camera de consiliu de la 10 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 21 octombrie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a criticilor subsumate temeiurilor de drept indicate de recurenta SC A. SRL, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:

4.2.1 Argumentele de fapt și de drept relevante

Cu titlul de chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că prin concluziile scrise depuse la dosar au fost dezvoltate critici noi ce susțin motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., acestea fiind însă formulate cu depășirea termenului procedural în care trebuia motivat recursul declarat de recurenta SC A. SRL, astfel încât ele nu vor fi tratate ca motive de recurs care să determine analiza punctuală din partea instanței de control judiciar.

Sub un prim aspect, Înalta Curte observă că excepția invocată de intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, privind lipsa calității sale procesuale pasive în litigiul de față, a fost analizată de instanța de fond, soluția pronunțată fiind cea de respingere ca neîntemeiată a respectivei excepții, iar reiterarea acestei excepții în calea controlului judiciar putea fi făcută doar în cadrul unei cereri de recurs, pentru a fi aptă să conducă la examinarea sa în mod distinct, autonom față de recursul declarat de SC A. SRL.

Or, alegând să reia în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar aspectele pentru care intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a opinat că nu are calitate procesuală pasivă în cadrul procesual subiectiv conturat prin cererea de chemare în judecată a SC A. SRL, partea interesată, nefiind titulara unei căi de atac pentru o soluție pe care o consideră nelegală, a optat pentru o atitudine procesuală care o lipsește de posibilitatea verificării temeiniciei excepției reiterate în recurs, apărările sale neputând fi valorificate, în raport de modalitatea aleasă pentru invocarea lor.

În privința criticilor referitoare la modalitatea de soluționare de către prima instanță a cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, în sensul respingerii acestei cereri ca nefondate, Înalta Curte reține că, în raport de momentul procedural la care a ajuns să fie pus în discuție acest motiv de recurs, el nu mai poate conduce la obținerea, de către partea interesată, a unei soluții premergătoare analizării fondului recursului declarat în cauză, fapt ce face de prisos analiza respectivelor critici.

Măsura suspendării executării unui act administrativ, atunci când aceasta este justificată, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune până la momentul pronunțării hotărârii de către prima instanță sau, în cazul prevăzut de art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Cum până la data rămânerii în pronunțare asupra recursului declarat împotriva sentinței prin care s-au soluționat atât cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, cât și cererea de anulare a acestui act, nu a fost analizată critica referitoare la soluția dată asupra cererii de suspendare, o examinare asupra acestei chestiuni este lipsită de orice utilitate în plan juridic.

Asupra recursului declarat de SC A. SRL împotriva soluției vizând fondul acțiunii judiciare în cauză:

Fără a fi reluat istoricul speței, Înalta Curte reține, în esență, că recurenta reclamantă SC A. SRL a fost controlată în perioada de monitorizare a proiectului ce a fost aprobat în cadrul măsurii M 312 și declarat eligibil, având drept obiectiv "înființarea unei unități de producție uși interioare de lemn în localitatea Cetariu, județul Bihor", pentru suspiciunea de neregulă constând în crearea de condiții artificiale în scopul depășirii plafonului maxim nerambursabil în cadrul schemei de ajutor financiar finanțat prin FEADR.

O primă critică a recurentei este cea referitoare la împrejurarea că neregula care a determinat încheierea procesului-verbal de constatare nr. 33978 din 22 octombrie 2013 a fost investigată în cadrul unui control ulterior semnării contractului de finanțare nr. C312M010860500007 din 24 martie 2009, în condițiile în care controlul anterior încheierii acestui contract, în perioada verificării eligibilității proiectului, a concluzionat că nu există nicio suspiciune de neregulă, fapt ce denotă, în opinia SC A. SRL, o atitudine inconsecventă a autorității contractante.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 3 din Anexa 1 la contractul de finanțare nr. C312M010860500007 din 24 martie 2009, "beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.

De asemenea, pe perioada de valabilitate a contractului de finanțare, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul. Modificările substanțiale sunt acelea care afectează condițiile de implementare, respectiv de punere în aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului, încetarea sau delocalizarea activității pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil, etc."

Ceea ce a declanșat controlul privind suspiciunea de condiții artificiale a fost modificarea survenită după semnarea contractului de finanțare, cu privire la structura acționariatului din cadrul SC A. SRL, reținându-se, atât în cuprinsul actelor administrativ fiscale contestate, cât și în sentința primei instanțe, că recurenta reclamantă a încălcat criteriul de eligibilitate privind statutul său de microîntreprindere.

Declanșarea controlului ex-post ulterior decontării tuturor tranșelor de plată a avut ca obiectiv verificarea întregii documentații care a stat la baza semnării contractului de finanțare, la care s-au adăugat informațiile suplimentare rezultate din controalele anterioare și din modificările survenite în perioada de implementare a proiectului, autoritatea contractantă acționând în cadrul legal care îi conferea dreptul de a exercita un astfel de control.

Clauzele contractului de finanțare semnat de părțile litigante conferă dreptul autorității contractante să monitorizeze proiectul pe o durată de 5 ani de la finalizarea acestuia și să recupereze sprijinul acordat, în situația identificării unor nereguli [art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contractul de finanțare, art. 5 alin. (2) din contractul de finanțare], art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011, art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE nr. 1698/2005.

În esență, stabilirea existenței unor condiții artificiale pentru ajutorul de minimis solicitat de recurenta SC A. SRL s-a fundamentat pe schimbarea statutului său din întreprindere (în sens larg) autonomă într-o întreprindere legată.

Deși, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008, este permisă schimbarea statutului unei microîntreprinderi într-o întreprindere mică sau mijlocie, se observă că o astfel de modificare nu se face asupra criteriului autonomiei respectivei întreprinderi, ci într-o calificare a acestei entități juridice în raport de numărul de salariați, cifra de afaceri ori situația activelor nete deținute, conform cerințelor prevăzute la art. 4 din Legea nr. 346/2004.

Orice altfel de modificare asupra statutului unei microîntreprinderi, care poate conduce la încadrarea sa într-un alt tip de întreprindere decât una autonomă, reprezintă o încălcare a criteriului de eligibilitate privind declararea caracterului autonom al celui care a depus cererea de finanțare, încălcare nepermisă prin prevederile art. 3 din Anexa (1) la contractul de finanțare C312M010860500007 din 24 martie 2009.

În deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că SC A. SRL se află într-un raport juridic de tip "întreprindere legată" cu SC B. SRL, aspect care rezultă atât din schimbarea structurii acționariatului la societatea recurentă, ulterior semnării contractului de finanțare nerambursabilă, cât și din alte condiții subiective ce au fost identificate în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 33978 din 22 octombrie 2013.

Potrivit prevederilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, "(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză."

Prezintă relevanță în cauza de față prevederile art. 4

4

alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004, ce au determinat reținerea de către prima instanță a legalității actelor administrativ fiscale contestate de SC A. SRL.

Într-o scurtă inventariere a legăturilor existente între cele două societăți verificate, se reține că:

- persoana fizică C. are calitatea de reprezentant legal atât pentru SC A. SRL, cât și pentru SC B. SRL;

- ambele societăți au aceiași asociați, respectiv C. și E., procentele deținute de cei doi fiind de 60% pentru C. și 40% pentru E. la SC A. SRL, iar la SC B. SRL, 40% pentru C. și 60% pentru E.;

- persoana fizică D., fiul lui C., a încheiat contracte similare cu cele două societăți, având ca obiect identificarea potențialilor clienți și furnizori de materii prime pentru activitatea de producție;

- persoana fizică D. este finanțatorul principal al celor două societăți;

- firma de consultanță este aceeași pentru ambele societăți;

- serviciile de dirigenție pe șantier sunt asigurate de aceeași persoană;

- comisia de evaluare, la ambele proiecte, este formată din aceleași persoane, respectiv C., E. și D.;

- SC A. SRL este beneficiara proiectului "înființare unitate producție uși interioare lemn în localitatea Cetariu, județul Bihor", iar SC B. SRL este beneficiara proiectului "înființare unitate de tâmplărie lemn cu geam termopan în localitatea Cetariu, județul Bihor."

Interpretarea conferită de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra prevederilor art. 3 alin. (3) parag. 4 din Recomandarea 2003/361/CE [reluată în dreptul intern în cuprinsul prevederilor art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004], prin Hotărârea din 27 februarie 2014 pronunțată în cauza C-110/13 HaTe Fo GMBH, este cea potrivit căreia "unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate"", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări."

Elementele identificate în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. 33978 din 22 octombrie 2013 reprezintă criterii suficiente pentru a aprecia că, prin intermediul unui grup de persoane, format din cei doi asociați ai entităților verificate, la care se adaugă fiul lui C., numitul D., finanțatorul celor două proiecte și beneficiarul contractelor de consultanță încheiate cu societățile în cauză, în prezent administrator special la ambele societăți aflate în procedura insolvenței, cele două întreprinderi sunt afiliate, în sensul prevăzut în Recomandarea 2003/361/CE și în art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004, dat fiind faptul că aceste persoane s-au coordonat în vederea luării deciziilor atât din punct de vedere juridic, cât și în plan economic, fără a se putea reține că societatea recurentă acționează într-o manieră independentă în cadrul proiectului aprobat spre finanțare.

Așadar, nu doar schimbarea structurii acționariatului în cadrul celor două societăți a condus la stabilirea creării unor condiții artificiale pentru obținerea ajutorului de minimis, ci, în ansamblu, organizarea activității economice a celor două entități, prin prezența acelorași persoane în cadrul structurilor care erau determinante la adoptarea deciziilor referitoare la finanțare, licitațiile efectuate pentru achiziția de utilaje, identificarea clienților ori a furnizorilor de materii prime.

Totodată, Înalta Curte reține că cele două societăți acționează pe aceeași piață relevantă, având același obiect de activitate, astfel cum apare în certificatele constatatoare eliberate de registrul comerțului, respectiv "fabricarea altor elemente de dulgherie și tâmplărie, pentru construcții", iar proiectele depuse au în vedere aceeași piață de desfacere (proiectul depus de SC A. SRL are ca obiectiv "producerea de tâmplărie - uși interioare din lemn cu geam termopan", în timp ce al SC B. SRL are ca obiect "producerea de tâmplărie -uși și ferestre din lemn stratificat cu geam termopan").

Aceste similitudini ale celor două proiecte, alături de celelalte elemente de natură subiectivă care au fost identificate în administrarea activității celor două societăți, din punct de vedere juridic și economic, sunt de natură a conduce la reținerea unei conduite asumate a beneficiarului SC A. SRL în scopul creării în mod artificial a unor condiții necesare pentru obținerea finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 312 din schema de ajutor FEADR, în scopul depășirii plafonului

În raport și de soluția jurisprudențială dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C- 434/12 Slancheva sila EOOD, se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, proiectele cărora le-a lipsit caracterul autonom fiind derulate de societăți concentrate într-un grup afiliat, ce restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane.

Pentru toate aceste considerente, reține instanța de control judiciar că sunt nefondate criticile aduse sentinței civile recurate, soluția pronunțată de prima instanță fiind una legală și temeinică.

4.2.2. Temeiul de drept al soluției pronunțate

În raport de prevederile art. 496 noul C. proc. civ., raportat la motivul de casare reglementat de art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 114/CA/2014 a Curții de Apel Oradea, pe care o va menține astfel cum a fost pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 114/CA/2014 - P.I. din 26 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT