Decizia nr. 1489/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul acțiunii Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/33 din 14 mai 2016, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de soluționare a contestației din 5 februarie 2014 emisă de M.A.D.R. - A.P.D.R.P., precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25 noiembrie 2013 de A.P.D.R.P. - O.J.P.D.R.P. Bihor.

Soluția instanței de fond Prin Încheierea de ședință din data de 23 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL și s-a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25 noiembrie 2013 de O.J.P.D.R.P. Bihor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. A fost respinsă cererea de suspendare a Deciziei de soluționare a contestației din 5 februarie 2014 emisă de A.P.D.R.P.

Recursul Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta A.F.I.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare, și modificarea în parte a încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată, considerându-se, în esență că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. În contextul prezentării situației de fapt, s-a apreciat că instanța de fond, prin considerentele încheierii recurate, a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, s-a susținut că aspectele reținute de prima instanță în susținerea cazului bine justificat nu se pot încadra în categoria acelor circumstanțe de fapt și de drept care se încadrează în această noțiune, iar a analiza temeinicia susținerilor reclamantei legate de nedovedirea neregulilor menționate în titlul de creanță, echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei. A doua critică adusă de recurentă încheierii atacate are în vedere reținerile eronate ale instanței de fond în sensul că aceasta nu a făcut dovada existenței condițiilor artificiale și a modificării substanțiale a proiectului, în condițiile în care din actele aflate la dosar rezultă că entitățile în discuție au acționat concertat pentru a crea aparența unei microîntreprinderi autonome, nou înființate, în vederea obținerii nejustificate a unui punctaj suplimentar, în cadrul procesului de selecție pentru contractarea de fonduri europene nerambursabile în cadrul Măsurii 312 din FEADR. În fine, s-a susținut de către reclamantă că aprecierile judecătorului fondului cu privire la paguba iminentă sunt greșite, în opinia sa, executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate neputând constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. În drept, cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările intimaților Intimații nu au formulat întâmpinări.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 2 decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 3 februarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de A.F.I.R. împotriva Încheierii din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate. 6.1 Argumente relevante În fapt, la data de 15 iulie 2010 reclamanta a depus o cerere de finanțare pentru implementarea proiectului intitulat "Achiziție utilaj pentru producția pompelor de căldură SC A. SRL, sat Jucu de Mijloc, comuna Jucu, jud. Cluj", proiectul reclamantei fiind declarat eligibil pentru finanțare de către toate autoritățile competente care au realizat evaluarea, astfel că, la data de 5 mai 2011, aceasta a încheiat cu pârâta de rând Contractul de finanțare, "pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național pentru dezvoltare rurală". În baza acestui contract de finanțare nerambursabilă, conform proiectului finanțat, reclamanta a achiziționat mai multe utilaje, pentru care a beneficiat de plata sumei de 303.767,73 RON (67.354,26 euro) reprezentând prima tranșă de plată. În urma unui control desfășurat la finele anului 2013, s-a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare din 3 decembrie 2013, prin care s-a constatat existența unei presupuse nereguli în derularea contractului de finanțare, s-a dispus rezilierea acestuia și s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a restitui integral finanțarea primită, respectiv suma de 303.767,73 RON. Reclamanta a formulat contestație împotriva acestui proces-verbal, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, care însă a fost respinsă de pârâtă prin Decizia de soluționare a contestației din 5 februarie 2014. În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuși titlu executoriu. Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Potrivit art. 15 alin. (1) din aceeași lege "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond", iar alin. (2) prevede că "Dispozițiile alin. (2) și (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător". Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat aprecierile referitoare la realitatea operațiilor, prima instanță apreciind că organele de control nu ar fi probat susținerea că reclamanta a fost creată pentru simplul scop de a obține finanțarea în discuție, deși în procesul-verbal de constatare a neregulilor din dosarul de fond au fost prezentate numeroase indicii privind existența legăturilor intre societăți (date comune de contact, structura acționariatului etc), care au fundamentat concluzia activității de verificare. Combaterea acestor raționamente de către instanța de fond, echivalează cu înlăturarea tocmai a noțiunii de neregulă astfel cum este ea definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce echivalează cu o prejudecare a fondului litigiului. Înalta Curte, analizând actul atacat prin prisma aspectelor invocate și în limitele expuse anterior, constată că nu sunt indicii de nelegalitate a acestuia, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ. În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar doar executarea silită a sumelor din procesul-verbal nu satisface cerința legală. Potrivit dispozițiilor art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. "dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii." 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și respinge cererea de suspendare ca nefondată și va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 3.037,67 RON consemnată la B. Cluj cu Recipisa de consemnare din 10 iunie 2014.