ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1489/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1489/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1489/2016

Circumstanțele

cauzei

acțiunii

Prin Cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. x/33 din 14 mai 2016, reclamanta SC A.

SRL a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării Deciziei de soluționare a contestației din 5

februarie 2014 emisă de M.A.D.R. - A.P.D.R.P., precum și a

Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a

creanțelor bugetare încheiat la data de 25 noiembrie 2013 de A.P.D.R.P. -

O.J.P.D.R.P. Bihor.

2.

Soluția instanței de fond

Prin

Încheierea de ședință din data de 23 iunie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea de

suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL și s-a dispus

suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 25

noiembrie 2013 de O.J.P.D.R.P. Bihor până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

A fost

respinsă cererea de suspendare a Deciziei de soluționare a

contestației din 5 februarie 2014 emisă de A.P.D.R.P.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs pârâta A.F.I.R., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea Încheierii recurate cu reținerea cauzei spre

rejudecare, și modificarea în parte a încheierii atacate în sensul

respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată, considerându-se, în

esență că hotărârea a fost dată cu încălcarea

normelor de drept material.

În contextul

prezentării situației de fapt, s-a apreciat că instanța de

fond, prin considerentele încheierii recurate, a analizat fondul cauzei,

încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a

susținut că aspectele reținute de prima instanță în

susținerea cazului bine justificat nu se pot încadra în categoria acelor

circumstanțe de fapt și de drept care se încadrează în

această noțiune, iar a analiza temeinicia susținerilor

reclamantei legate de nedovedirea neregulilor menționate în titlul de creanță,

echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei.

A doua

critică adusă de recurentă încheierii atacate are în vedere

reținerile eronate ale instanței de fond în sensul că aceasta nu

a făcut dovada existenței condițiilor artificiale și a

modificării substanțiale a proiectului, în condițiile în care

din actele aflate la dosar rezultă că entitățile în

discuție au acționat concertat pentru a crea aparența unei

microîntreprinderi autonome, nou înființate, în vederea obținerii

nejustificate a unui punctaj suplimentar, în cadrul procesului de selecție

pentru contractarea de fonduri europene nerambursabile în cadrul Măsurii

312 din FEADR.

În fine, s-a

susținut de către reclamantă că aprecierile

judecătorului fondului cu privire la paguba iminentă sunt

greșite, în opinia sa, executarea unei obligații bugetare,

stabilită printr-un act administrativ care se bucură de

prezumția de legalitate neputând constitui prin ea însăși o

pagubă în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În drept,

cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ.

4.

Apărările intimaților

Intimații

nu au formulat întâmpinări.

în fața instanței de recurs

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C.

proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat

părților în baza Încheierii de ședință din data de 2

decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ., republicat.

Prin

Încheierea din Camera de Consiliu din data de 3 februarie 2016 s-a admis în principiu

recursul declarat de A.F.I.R. împotriva Încheierii din 23 aprilie 2014 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

6.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și

raportat la prevederile legale incidente din materia supusă

verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat, în considerarea

celor în continuare arătate.

6.1 Argumente

relevante

În fapt, la

data de 15 iulie 2010 reclamanta a depus o cerere de finanțare pentru

implementarea proiectului intitulat "Achiziție utilaj pentru

producția pompelor de căldură SC A. SRL, sat Jucu de Mijloc,

comuna Jucu, jud. Cluj", proiectul reclamantei fiind declarat eligibil

pentru finanțare de către toate autoritățile competente

care au realizat evaluarea, astfel că, la data de 5 mai 2011, aceasta a

încheiat cu pârâta de rând Contractul de finanțare, "pentru acordarea

ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național

pentru dezvoltare rurală". În baza acestui contract de finanțare

nerambursabilă, conform proiectului finanțat, reclamanta a

achiziționat mai multe utilaje, pentru care a beneficiat de plata sumei de

303.767,73 RON (67.354,26 euro) reprezentând prima tranșă de

plată.

În urma unui

control desfășurat la finele anului 2013, s-a întocmit

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor

bugetare din 3 decembrie 2013, prin care s-a constatat existența unei

presupuse nereguli în derularea contractului de finanțare, s-a dispus

rezilierea acestuia și s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația

de a restitui integral finanțarea primită, respectiv suma de

303.767,73 RON.

Reclamanta a

formulat contestație împotriva acestui proces-verbal, în temeiul O.U.G.

nr. 66/2011, care însă a fost respinsă de pârâtă prin Decizia de

soluționare a contestației din 5 februarie 2014.

În drept,

prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri

speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri

prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii

prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât

și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului

act administrativ.

Actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul

său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de

veridicitate, acest act administrativ constituind el însuși titlu

executoriu.

Art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în

condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond".

Potrivit art.

15 alin. (1) din aceeași lege "Suspendarea executării actului

administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în

parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune

suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se

poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o

acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în

fond", iar alin. (2) prevede că "Dispozițiile alin. (2)

și (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător".

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine

justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile

sau dificil de reparat.

Noțiunea

de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt

și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

În

jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ

și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea

cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act

administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea

criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea

de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze

verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de

drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă

asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Nu pot fi

subsumate condiției cazului bine justificat aprecierile referitoare la

realitatea operațiilor, prima instanță apreciind că

organele de control nu ar fi probat susținerea că reclamanta a fost

creată pentru simplul scop de a obține finanțarea în

discuție, deși în procesul-verbal de constatare a neregulilor din

dosarul de fond au fost prezentate numeroase indicii privind existența legăturilor

intre societăți (date comune de contact, structura

acționariatului etc), care au fundamentat concluzia activității

de verificare.

Combaterea

acestor raționamente de către instanța de fond, echivalează

cu înlăturarea tocmai a noțiunii de neregulă astfel cum este ea

definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce

echivalează cu o prejudecare a fondului litigiului.

Înalta Curte,

analizând actul atacat prin prisma aspectelor invocate și în limitele

expuse anterior, constată că nu sunt indicii de nelegalitate a

acestuia, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept

care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției

de legalitate a actului administrativ.

În ceea ce

privește cea de a doua condiție prevăzută de lege, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public, iar doar executarea silită a sumelor

din procesul-verbal nu satisface cerința legală.

Potrivit

dispozițiilor art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. "dacă cererea

pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va

dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

6.2 Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

În

conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința atacată și respinge cererea de

suspendare ca nefondată și va dispune restituirea cauțiunii în

cuantum de 3.037,67 RON consemnată la B. Cluj cu Recipisa de consemnare

din 10 iunie 2014.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A.F.I.R. împotriva Încheierii din 23 aprilie 2014 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează

sentința atacată și respinge cererea de suspendare ca

nefondată.

Dispune

restituirea cauțiunii în cuantum de 3.037,67 RON consemnată la B.

Cluj cu Recipisa de consemnare din 10 iunie 2014.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 17 mai 2016.

Procesat de

GGC - N