ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2588/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat anularea Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 și a Dispoziției de măsuri nr. 1156/17.11.2014 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, precum și suspendarea executării efectelor actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 32/CA/2016-PI din 24.02.2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, societate în insolvență, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.11.2014 a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 și a Dispoziției de măsuri nr. 1156/17.11.2014, acte emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Oradea.

Împotriva Sentinței civile nr. 32/CA/2016-PI din 24.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurenta-pârâtă, în critica sentinței recurate susține că în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condiției cazului bine justificat și a condiției prevenirii pagubei iminente.

În ceea ce privește cazul bine justificat, recurenta-pârâtă apreciază că instanța de fond invocă motive care vizează fondul cauzei, fără a face referiri ce converg spre împrejurări de natura atragerii caracterului de nelegalitate a actul administrativ contestat. Aceasta apreciază că existența unui raport de expertiză contabilă întocmit într-un dosar penal nu este de natură a produce o îndoială asupra legalității actului.

În critica sentinței recurate, în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții, recurenta-pârâtă apreciază că este greșit argumentul instanței de fond conform căruia este îndeplinită această condiție, deoarece societatea se află în insolvență, iar suma datorată la bugetul de stat este într-un cuantum ridicat. În opinia recurentei, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât nu rezultă din actele depuse de reclamantă ca această vătămare este ireparabilă pentru reclamantă.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile. În cuprinsul întâmpinării, intimata reiterează apărările formulate prin cererea de chemare în judecată și, apreciază că s-au reținut corect aceste apărări în cuprinsul sentinței recurate, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 și a Dispoziției de măsuri nr. 1156/17.11.2014 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în mod legal prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar criticile susținute prin cererea de recurs de către recurentă sunt neîntemeiate.

Cu privire la criticile formulate de recurenta-pârâtă, ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte are în vedere următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond (...).".

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei pagube iminente.

În accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noțiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

În speță, Înalta Curte apreciază că prima instanță a constatat în mod corect că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere că reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosarul penal nr. x/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți prin care se concluzionează că "în sem. II 2009 SC B. SRL a livrat mărfuri către SC A. SRL Oradea în valoare de 106200 RON + 20178 RON TVA". Așadar, din concluziile acestui raport rezultă o altă situație decât cea reținută în actele fiscale a căror suspendare a executării se solicită.

Raportul de expertiză contabilă judiciară reprezintă un mijloc de probă, care deși administrat într-un alt cadru procesual este de natură să producă o îndoială serioasă în ceea ce privește starea de fapt reținută în actele administrative fiscale contestate.

Înalta Curte apreciază că reținerea acestei situații de către instanța de fond este suficientă pentru constatarea îndeplinirii în speță a condiției cazului bine justificat, iar critica recurentei-pârâte, conform căreia prima instanța s-a limitat pentru stabilirea îndeplinirii condiției cazului bine justificat la motive care vizează fondul cauzei, nu este întemeiată.

Sub același aspect, Înalta Curte reține că, în cauză, în ceea ce privește cazul bine justificat, există elemente care confirmă îndeplinirea acestei condiții, având în vedere soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la acțiunea în anulare a actelor administrative, a căror executare se solicită a fi suspendată.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 98/CA/2018, pronunțată la data de 30 mai 2018 de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta SC A. SRL și s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a Deciziei nr. 9212/16.12.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 și a Dispoziției de măsuri nr. 1156/17.11.2014 emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Pronunțarea unei hotărâri în fond, de anulare, chiar și parțială a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative ce fac obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât, în speță, Înalta Curte apreciază că este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește critica privitoare la neîndeplinirea în cauză a condiției prevenirii pagubei iminente, Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut în mod corect, că reclamanta a dovedit că executarea actelor administrative fiscale anterior soluționării în fond a cauzei ar fi de natură a-i crea o pagubă iminentă.

Înalta Curte constată că intimata-reclamanta este în insolvență (Încheierea nr. 492/F/2013 a Tribunalului Bihor pronunțată în Dosar nr. x/2013 filele x ds. fond). Această situație presupune fără echivoc existența unor dificultăți financiare în ceea ce o privește pe intimată, iar instanța de fond a reținut în mod corect această situație în motivarea soluției sale privitoare la îndeplinirea în cauză a celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În analiza îndeplinirii celei de-a doua condiții, instanța de fond a avut în vedere și cuantumul ridicat al creanței care a fost constatată prin actele administrative fiscale a căror suspendare a executării se cere, respectiv, suma de 2.081.320 RON.

În raport de aceste două împrejurări de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a actelor administrative fiscale a căror suspendare se cere este susceptibilă a-i crea reclamantei o pagubă iminentă în înțelesul conferit acestei noțiuni de 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte este așadar în acord cu soluția pronunțată de prima instanță și apreciază că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 273/27.04.2015 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a Deciziei nr. 9212/16.12.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.11.2014, a Deciziei de impunere nr. x/17.11.2014 și a Dispoziției de măsuri nr. 1156/17.11.2014 emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susținerea căii de atac exercitate este neîntemeiat, considerente pentru care, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței nr. 32/CA/2016-PI din 24.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV