ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7461/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 16 septembrie 2010, s-a înregistrat

pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 9886/62/2010, acțiunea formulată de reclamanta

SC I.E. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov

- Activitatea de Inspecție Fiscală prin care s-a solicitat nulitatea absolută a

procesului-verbal din 16 august 2010, a raportului de inspecție fiscală din 16

august 2010 și restituirea sumei de 41.369.619,34 RON conform sentinței civile

nr. 465/F din 29 aprilie 2009 și a deciziei civile nr. 280 din 10 martie 2010 a

Curții de Apel Bacău.

În motivarea acestei acțiuni

s-a arătat că SC I.E. SRL a solicitat efectuarea unui control fiscal având în vedere

că, potrivit sentinței nr. 465/F din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț

și a deciziei nr. 280 din 12 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, urma

să recupereze imediat suma de 41.369.619,34 RON.

În opinia reclamantei,

pârâta avea obligația să efectueze control fiscal aferent lunii mai 2005 și din

martie 2006 până la data de 31 decembrie 2009, iar control fiscal aferent lunii

iunie 2005 este nelegal, acesta fiind motivul solicitării constatării nulității

absolute a actelor fiscale emise la data de 16 august 2010.

Pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția conexității Dosarului nr. 9962/62/2010 aflat pe rolul Tribunalului Brașov,

la Dosarul nr. 9886/62/2010.

De asemenea, s-a mai invocat

excepția prematurității cererii de chemare în judecată întrucât nu a fost precedată

de parcurgerea procedurii administrativ-jurisdicționale care încă nu s-a finalizat.

Pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov a formulat o completare la întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a domnului F.I.

Prin

sentința civilă nr. 1049/F din 19 aprilie 2006 a fost admisă cererea creditoarei

Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț și s-a deschis procedura reorganizării

judiciare și a falimentului împotriva debitoarei SC I.E. SRL.

Prin încheierea

de ședință din data de 21 noiembrie 2006 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului

împotriva debitoarei.

La data de

01 aprilie 2009, F.I., administrator al debitoarei, a formulat cerere de revizuire

a sentinței civile nr. 1049/F din 19 aprilie 2006 (de deschidere a procedurii reorganizării)

și a sentinței civile nr. 3228/F din 21 noiembrie 2006 (de deschidere a procedurii

falimentului debitoarei).

Prin sentința

comercială nr. 465/F din 29 aprilie 2009, instanța a admis cererea de revizuire

formulată de administratorul special și administratorul statuar al debitoarei, a

schimbat sentința nr. 1049/F din 19 aprilie 2006 și sentința civilă nr. 3228/F

din 21 noiembrie 2006 pronunțate de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 1145 din 01

martie 2006 în sensul că s-a admis contestația debitoarei SC I.E. SRL la cererea

de deschidere a procedurii formulata de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț.

Prin aceeași sentință s-a respins cererea de deschidere a procedurii reorganizării

judiciare și a falimentului formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor

Publice Neamț, ca nefondată, precum și cererea de deschidere a procedurii falimentului

formulată de lichidatorul judiciar, ca nefondată. S-a dispus radierea mențiunilor

efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, referitoare

la deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului SC I.E. SRL,

la dizolvarea acesteia și ridicarea dreptului de administrare.

Direcția Generală

a Finanțelor Publice Neamț a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 465/F

din 29 aprilie 2009, soluția Curții de Apel Bacău fiind decizia nr. 280 din 12

martie 2010 prin care a fost admis recursul declarat de recurenta creditoare Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Brașov, prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței comerciale nr. 465/F din 29

aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 1145/103/2006, în contradictoriu

cu intimata debitoare SC I.E. SRL, intimat administrator debitor F.I., intimat creditor

Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului Piatra Neamț și intimat

lichidator SC G.C. SPRL.

Decizia a modificat

în parte sentința recurată în sensul că a respins cererea de revizuire ca nefondată

și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Raportat la

conținutul acestei decizii, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a înțeles

să formuleze la data de 29 septembrie 2010 către Curtea de Apel Bacău o cerere de

lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 280 din 12 martie 2010, în temeiul

prevederilor art. 281

1

C. proc. civ., solicitând ca instanța să admită

cererea și să menționeze expres în dispozitiv, dispozițiile ce urmează a fi menținute

ca o consecință a admiterii cererii de recurs, a modificării în parte a sentinței

recurate nr. 465/F din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț și a respingerii

cererii de revizuire ca nefondată.

Curtea de Apel

Bacău s-a pronunțat, prin încheierea din data de 29 octombrie 2010, în sensul admiterii

cererii privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 280/2010, arătând că menține

dispozițiile sentinței recurate cu privire la modul de soluționare a excepțiilor,

respectiv lipsa capacității de exercițiu, a autorității de lucru judecat, a inadmisibilității,

a cererii de suspendare a cauzei și a renunțării la cererea de înregistrare a creanței.

Prin încheierea de ședință

din data de 09 februarie 2011, Tribunalul Brașov a dispus conexarea Dosarului

nr. 9962/62/2010 la Dosarul nr. 9886/62/2010.

Prin sentința civilă

nr. 2350/CA din 11 mai 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței sale

materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Brașov unde dosarul a fost

înregistrat sub același nr. 9886/62/2010, la data de 08 iulie 2011.

Prin sentința nr. 239/F

din 05 decembrie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis excepția lipsei calității de

reprezentant a numitului F.I. pentru reclamanta SC I.E. SRL și, în consecință, a

anulat acțiunea formulată de reclamanta SC I.E. SRL în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov având ca obiect nulitatea absolută

a procesului-verbal din 16 august 2010, a raportului de inspecție fiscală din

16 august 2010, a dispoziției din 16 august 2010 și a deciziei de impunere din

16 august 2010 emise de pârâtă și restituirea sumei de 41.369.619,34 RON.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-au reținut următoarele:

Cererile de chemare în

judecată conexate, ce formează obiectul analizei prezentei cauze, au fost formulate

la datele de 16 septembrie 2010 și, respectiv 20 septembrie 2010, date la care,

potrivit înscrisurilor existente la dosar, SC I.E. SPRL se află în procedura falimentului,

sentința civilă nr. 1049/F din 19 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, prin

care s-a deschis procedura falimentului, fiind în ființă, urmare a pronunțării deciziei

nr. 280 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Bacău.

La data de 21

noiembrie 2006 a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului în procedura

falimentului, astfel că, de la acel moment, conform art. 25 din Legea nr. 85/2003,

lichidatorul judiciar conduce activitatea debitoarei declarată în faliment.

Ca urmare, Curtea văzând

lipsa unei poziții a acestui lichidator de a-și însuși cererile de chemare în judecată

conexate, a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitului F.I. pentru

recurenta SC I.E. SRL, cu consecința anulării acțiunii.

Împotriva sentinței

nr. 239/F din 05 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a declarat recurs SC I.E. SRL.

În conformitate cu dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs

sau înlăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile

art. 301 teza I C. proc. civ., și anume 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Din alin. (1) al art.

303 C. proc. civ. rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna

aceeași durată cu termenul pentru exercitarea recursului.

Dacă recursul este motivat

separat, motivarea trebuie făcută în același termen în care poate fi exercitată

calea de atac a cauzei.

De vreme ce recurentul

este ținut de obligația motivării recursului într-un anumit termen, el nu va putea

să dezvolte decât motivele de recurs pe care le-a depus în termen, cu excepția motivelor

privitoare la încălcarea unor dispoziții imperative.

Din actele dosarului rezultă

că reclamantul a formulat o simplă declarație de recurs la data de 09 decembrie

2011 motivele de recurs fiind depuse la dosar la data de 29 iunie 2012.

Dar așa cum prevăd și

dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor

de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut

mai înainte.

Așa fiind, având în vedere

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive

de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispozițiilor

alin. (2) ale aceluiași articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

declarat de SC I.E. SRL împotriva sentinței nr. 239/F din 05 decembrie 2011 a Curții

de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 noiembrie 2013.