ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 908/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 908/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 611/CA din 16
februarie 2011, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, a dispus declinarea competenței de soluționare a dosarului către
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând
în esență că, față de suma totală a obligațiilor fiscale reținute în sarcina
reclamantei, anume 1.508.933 RON, competența de judecată în primă instanță
aparține curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin acțiunea
introductivă, reclamanta SC V.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția
Generală a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat anularea Deciziei din 31
august 2010 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov
referitoare la aplicarea cotei restrânse de TVA de 5,5% și obligarea organului
fiscal pârât la rambursarea TVA-ului deductibil aferent facturii emise pentru
contractul de cesiune încheiat de reclamantă și SC C. SA.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că inspecția fiscală parțială s-a desfășurat în
perioada 27 aprilie 2010 - 17 mai 2010 la sediul SC K. SRL și la sediul
Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov, având ca obiect verificarea
modului de constituire, declarare și virare a obligațiilor fiscale la Bugetul
general consolidat, a legalității și conformității declarațiilor fiscale pentru
perioada 1 februarie 2009 - 28 februarie 2010.
Referitor la TVA
colectată suplimentar de către echipa de inspecție fiscală în sumă totală de
1.129.912 RON s-a susținut că nu este datorată de SC K. S.R.L. întrucât
contractul de asociere în participațiune având ca obiect "realizare
investiție: bloc de locuințe în regim de credit ipotecar având regimul de
înălțime D+P+12E situat în Brașov, str. M., FN, poz. 3" încheiat între SC
K. SRL, în calitate de asociat prim și Municipiul Brașov, în calitate de
asociat secund, completat cu actele adiționale la acesta, prevede că asociatul
prim SC K. SRL se obligă să transmită în proprietatea Municipiului Brașov
adăpostul de protective civilă, și după caz, un număr de apartamente a căror
arie utilă să fie de 18% din aria totală utilă, iar asociatul secund Municipiul
Brașov să transmită SC K. SRL, proprietatea terenului aferent construcțiilor,
în suprafață de 1.602,00 mp înscris în C.F. nr. X cad. X mai puțin cota
aferentă apartamentelor ce vor intra în proprietatea Municipiului Brașov.
Deși s-a probat că
apartamentele au fost transmise către Municipiul Brașov ca urmare a actului de
partaj voluntar nr. x/2009 încheiat în baza H.C.L. nr. 867/2009, fiind de
notorietate faptul ca prin Programul Agenției Locale de Locuințe Brașov sunt
repartizate locuințe familiilor cu probleme sociale, în mod eronat echipa de
inspecție fiscală a procedat la stabilirea TVA colectată suplimentar prin
aplicarea art. 140 alin. (1) din Capitolul VIII: Cotele de taxă din Legea nr.
571/2003 care prevede " (1) Cota standard este de 19% și se aplică asupra
bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă
sau care nu sunt supuse cotelor reduse."
S-a susținut că
această calificare a raportului juridic dintre reclamantă și Municipiul Brașov,
ca fiind un raport de vânzare-cumpărare a unor imobile este cu totul eronată,
la stabilirea TVA colectată suplimentar, asupra valorii în sumă de 5.943.269
RON a imobilelor trecute în proprietatea Municipiului Brașov, trebuind a fi
aplicată cota redusă de 5% prevăzută de art. 140 alin. (2) din Legea nr.
571/2003 privind C. fisc., rezultând o cotă de TVA de 297.163,45 RON (5.943.269
x 5% = 297.163,45 RON) colectată suplimentar, exigibilă la data de 25 ianuarie
2010, și nu 1.129.221 RON TVA de 19%, colectată suplimentar.
Referitor la TVA
nedeductibilă stabilită de către echipa de inspecție fiscală, în sumă totală de
243.648 RON s-a arătat că SC K. SRL îndeplinește toate condițiile prevăzute de
lege pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei în sumă de 243.648 RON.
S-a precizat că între
SC K. SRL și SC C. SA Brașov s-au derulat două categorii de raporturi juridice:
pe de o parte raporturi juridice în baza convenției de împrumut, pe de altă
parte raporturi juridice în baza convenției-cadru din 9 februarie 2009 privind
cedarea executării contractului de asociere în participațiune din 26 septembrie
2007.
Astfel, SC K. SRL în
calitate de asociat prim a SC C. SA a acordat împrumuturi în sumă totală de
1.526.007 RON, din care suma de 243.648 RON către SC C. SA.
S-a mai arătat că
între părți s-a încheiat convenția-cadru din 9 februarie 2009 privind cedarea
executării contractului de asociere în participațiune din 26 septembrie 2007,
preluându-se astfel de către cesionar toate documentele și autorizațiile
obținute de SC C. SA având stabilit ca și preț suma de 1.526.007 RON, prin
aceasta SC K. SRL dobândind în proprietate drepturile și obligațiile
contractului de asociere în participațiune din 26 septembrie 2007.
Având în vedere
aceste aspecte, s-a considerat că acest contract nu poate reprezenta o prestare
de servicii.
S-a mai arătat că
prin încheierea actului adițional nr. 2/2009 la contractul de asociere în
participațiune din 26 septembrie 2007, SC K. SRL a devenit asociat prim în
contract, ceea ce constituie dovada incontestabilă a «prestării serviciului»,
fapt certificat prin semnătura și ștampila reprezentantului Municipiului
Brașov.
S-a considerat că
sunt respectate prevederile și art. 134
2
alin. (1) faptul generator
fiind reprezentat de data semnării actului adițional nr. 2/2009 la contractul
de asociere în participațiune din 26 septembrie 2007.
În concluzie, s-a
considerat că în mod eronat organele de control, întemeindu-și în drept
concluziile pe art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, au privit cele două
tranzacții care s-au derulat între SC K. SRL și SC C. SA Brașov, ca tranzacții
care "nu au un scop economic, astfel încât să nu fie luate în considerare
de autoritățile fiscale".
Referitor la
majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale, calculate în
sumă totală de 135.373 RON, stabilite suplimentar de echipa de control, având
caracter accesoriu, în virtutea principiului accesorium sequitur principale,
s-a solicitat să se constate că nu vor mai fi datorate.
În cauză a formulat
întâmpinare organul fiscal pârât, solicitând respingerea acțiunii reclamantei
și menținerea actelor administrative fiscale, pentru considerentele următoare:
În ceea ce privește
taxa pe valoarea adăugată colectată suplimentar, s-a arătat că reclamanta nu a
prezentat echipei de inspecție fiscală un document, astfel cum este prevăzut la
pct. 23 alin. (10) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de
aplicare a C. fisc.
Cu referire la modul
de încadrare a tranzacției s-a arătat că schimbul de imobile reprezintă o
operațiune care implică o livrare de bunuri (imobil construit) în contrapartidă
cu livrarea unui alt bun (teren în suprafața de 1.602 mp), iar starea de fapt
prezentată de reclamantă potrivit cu care asocierea cu municipalitatea în
vederea realizării în comun unor acțiuni de interes local are asigurat
caracterul social al locuințelor cedate nu poate fi primită de către instanța
de judecată, fiind aplicat în mod legal cota de 19% asupra valorii de 5.943.269
RON reprezentând valoarea imobilelor trecute în proprietatea Municipiului
Brașov, rezultând TVA în sumă de 1.129.221 RON exigibilă la data de 25 ianuarie
2010.
Referitor la TVA în
sumă de 243.648 RON stabilită ca fiind nedeductibilă, ținând cont de
prevederile art. 11 alin. (1) C. fisc., s-a arătat că organele de inspecție
fiscală au reîncadrat în mod legal forma tranzacției pentru a reflecta
conținutul economic al acesteia și au respins de la deductibilitate, inclusiv
de la rambursare suma de 243.648 RON reprezentând TVA.
Cu privire la suma de
135.373 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA stabilită
suplimentar de plată, s-a arătat că acestea au fost calculate în mod legal în
baza art. 119 alin. (1) și art. 120 alin. (1 ), (2) și (7) C. proc. fisc.
Prin Sentința nr. 92
din 2 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și
fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC K. SRL, în
contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și, în
consecință:
S-a anula Decizia nr.
1348 din 31 august 2010 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Brașov referitoare la aplicarea cotei restrânse de TVA de 5,5% și la
rambursarea TVA-ului deductibil aferent facturii emise pentru contractul de
cesiune încheiat de reclamantă cu SC C. SA și, în consecință:
S-a admis contestația
din 14 iunie 2010 formulată de reclamantă împotriva măsurilor stabilite de
organele de inspecție fiscală în raportul de inspecție fiscală din 17 mai 2010,
dispoziția privind măsurile stabilite de inspecția fiscală din 17 mai 2010 și
decizia de impunere din 18 mai 2010.
A fost obligată
pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov să ramburseze către
reclamantă suma de 765.636 RON.
Au fost respinse
restul pretențiilor reclamantei privind suspendarea efectelor deciziei de
impunere din 18 mai 2010 ca fiind rămasă fără obiect.
A fost obligată
pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov la plata cheltuielilor de
judecată către reclamantă în cuantum de 2.008,30 RON reprezentând taxe de
timbru și costul expertizei judiciare fiscal-contabile.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de apel a reținut sub aspectul situației de fapt că
reprezentanți ai organului fiscal pârât au efectuat control fiscal la
societatea comercială reclamantă, finalizat prin raportul de inspecție fiscală
din 17 mai 2010, Dispoziția privind măsurile stabilite de echipa de inspecție
fiscală din 17 mai 2010 și decizia de impunere din 18 mai 2010 emisă în baza
acestor acte administrative fiscale.
S-a reținut că prin
decizia din 14 iulie 2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a
dispus respingerea ca neîntemeiată și nemotivată a contestației formulate de
către SC K. SRL referitor la dispoziția privind măsurile stabilite de echipa de
inspecție fiscală din 17 mai 2010. Prin decizia din 31 august 2010, Direcția
Generală a Finanțelor Publice Brașov a dispus respingerea ca neîntemeiată a
contestației formulata de către SC K. SRL împotriva măsurilor stabilite de
organele de inspecție fiscală prin raportul de inspecție fiscală din 17 mai
2010, prin care s-a stabilit suplimentar suma de 1.508.933 RON (reprezentând
1.373.560 RON TVA și 135.373 RON majorări de întârziere aferente TVA); decizia
de impunere din 18 mai 2010.
Prin contestația
formulată în fața organului fiscal și mai apoi completată, a contestat raportul
de inspecție fiscală din 17 mai 2010; dispoziția privind măsurile stabilite de
echipa de inspecție fiscală din 17 mai 2010 și decizia de impunere din 18 mai
2010 emisă în baza acestora.
S-a arătat în
sentința atacată că din adresa nr. 2010-32508 din 17 mai 2010, emisă de
Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Brașov către reclamanta SC K. SRL, a
rezultat faptul că "apartamentele au fost transmise către Municipiul
Brașov ca urmare a actului de partaj voluntar nr. x/2009 încheiat în baza
H.C.L. nr. 867/2009 privind aprobarea repartizării beneficiilor rezultate în
urma asocierii Municipiului Brașov cu SC K. SRL pentru construirea de locuințe
ale Agenției Locale de Locuințe în Brașov, str. M.", iar Municipiul Brașov
a transmis terenul aferent celorlalte apartamente aflate în proprietatea SC K.
SRL.
Având în vedere
dispozițiile H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. valabil pe anul 2009 Titlul VI
pct. 23 alin. (10) și reținând concluziile expertizei contabile și probele de
la dosarul cauzei, instanța a constatat că în mod eronat echipa de inspecție
fiscală a procedat la stabilirea TVA colectată suplimentar prin aplicarea art.
140 alin. (1) din Capitolul VIII: Cotele de taxă din Legea nr. 571/2003 care
prevede "(1) Cota standard este de 19% și se aplică asupra bazei de
impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care
nu sunt supuse cotelor reduse.", în realitate cota de TVA aplicabilă
predării apartamentelor cu destinația de locuință socială, fiind cea redusă de
5%.
În privința
celorlalte capete de cerere din acțiune, Curtea de apel a constatat că
expertiza contabilă a stabilit că SC K. SRL a acordat împrumuturi totale de
1.526.007 RON către SC C. SA pe baza convenției de împrumut din 2 aprilie 2008,
sumele fiind achitate integral de reclamantă pentru a se obține avizele
necesare pentru realizarea blocului de locuințe, iar potrivit dispozițiilor
art. 141 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., împrumuturile
acordate unei societăți comerciale în vederea asigurării resurselor financiare
reprezintă operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată.
S-a mai reținut că
cesiunea unui contract este o prestare de servicii în accepțiunea C. fisc.,
câtă vreme nu reprezintă o livrare de bunuri, fiind o operațiune deductibilă de
TVA, astfel că ar fi trebuit ca SC C. să emită factură către SC K. SRL fără
TVA. La momentul plății sumei totale de 1.526.007 RON între cele două societăți
comerciale, SC C. SA a declarat și achitat TVA în sumă de 243.648 RON, plățile
fiind făcute cu mijloace bancare, astfel că societatea reclamantă are dreptul
să deducă TVA în valoarea menționată mai sus înscrisă în factura din 4 martie
2009, concluzie pe care instanța de judecată o apreciază ca fiind corectă.
Sub aspectul modului
de calcul al obligațiilor fiscale cu privire la care reclamanta a formulat
contestația și, ulterior, acțiunea, Curtea de apel și-a însușit modul de calcul
utilizat de către expertul judiciar contabil, neputând fi reținute obiecțiunile
formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov în această privință,
întrucât, așa cum s-a reținut și în raportul de expertiză judiciară din cauză,
sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 146 alin. (1) C. fisc.
pentru deductibilitatea TVA-ului aferent facturii din 4 martie 2009.
În concluzie, Curtea
de apel a reținut, valorizând și concluziile expertizei financiar-contabile
judiciare efectuate în cauză, faptul că este îndeplinită condiția referitoare
la deductibilitatea cheltuielilor menționate de organul de control fiscal în
actele administrative fiscal atacate.
În ceea ce privește
restul pretențiilor reclamantei privind suspendarea efectelor deciziei de
impunere din 18 mai 2010 s-a apreciat că petitul a rămas fără obiect.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția
Națională pentru Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice
a Județului Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs
invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor C. fisc. a normelor metodologice
de aplicare a C. fisc. și a dispozițiilor Ordinelor Ministerului Finanțelor
Publice nr. 1752/2005 și nr. 1899/2004, arătându-se următoarele aspecte de
nelegalitate.
Primul aspect
privește cote de TVA aplicabilă asupra apartamentelor livrate către Municipiul
Brașov.
Se arată că în
conformitate cu prevederile art. 140 alin. (2
1
) lit. d) din C. fisc.
"Cota redusă de
5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrare, locuințelor ca parte a
politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe
care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței în sensul
prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se
înțelege:
[..]
d) livrarea de
clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în
vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau
familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în
proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței."
Totodată, la pct. 23
alin. (10) din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a C.
fisc. sunt detaliate condițiile în care se poate aplica cota de 5%. Astfel,
potrivit textului de lege arătat, pentru a fi aplicabilă cota de 5%,
"cumpărătorul va pune la dispoziția vânzătorului, înainte sau în momentul
livrării bunului imobil, o declarație pe propria răspundere, autentificată de
un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art.
140 alin. (2
1
) lit. c) pct. 1 și 2 din C. fisc., care va fi păstrată
de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%."
În fapt această
declarație nu a fost depusă, fiind în schimb depusă o declarație dată de
viceprimarul Municipiului Brașov, G.A.A., din cuprinsul căreia rezultă că
imobilele livrate de SC K. SRL Municipiului Brașov vor fi atribuite cu chirie
subvenționată unor persoane sau familii a căror situație nu le permite accesul
la o locuință în proprietate sau să închirieze o locuință în condițiile pieței.
Această declarație a fost dată în fața avocatului I.S. în data de 2 decembrie
2009 și are încheiere de dată certă din 2 decembrie 2009.
Se arată că această
declarație ulterioară nu poate complini lipsa declarației notariale prevăzute
de lege, reclamanta-intimată având obligația să emită factura fiscală pentru
apartamentele livrate la data realizării transportului dreptului de proprietate
prin act notarial autentificat la 16 decembrie 2009, dată la care intervine și
exigibilitatea TVA.
Se arată că motivele
invocate de instanța de fond sunt străine de natura cauzei și care nu sunt de
natură a infirma faptul că organul de inspecție fiscală a aplicat în mod legal
cota de 19% asupra valorii imobilelor trecute în proprietatea Municipiului
Brașov.
Al doilea aspect de
nelegalitate privește TVA-ul în sumă de 243.648 RON aferent facturii din 4
martie 2009 emisă de către SC C. SA Brașov către reclamanta-intimată.
Se arată că această
factură s-a încheiat deoarece situația financiară a SC C. SA nu a mai permis
realizarea imobilului menționat și deoarece SC K. SRL a achitat către SC C. SA
sumele necesare obținerii avizelor necesare s-a încheiat în data de 9 februarie
2009 o convenție cadru pentru cedarea executării contractului de asociere în
participațiune din 26 septembrie 2007 către SC K. SRL prin care beneficiarul a
preluat toate documentele și autorizațiile obținute de SC C. SA și s-a obligat
să aducă la îndeplinire acest contract de asociere cu Primăria Municipiului
Brașov.
Recurenta arată că
factura menționată nu a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 21 alin.
(4) lit. m) C. fisc. coroborat cu dispozițiile pct. 48 din H.G. nr. 44/2004,
referitor la documentele privind serviciile prestate: situații de lucrări,
rapoarte ori orice alte elemente care să conducă la cuantificarea tranzacției derulate
și la stabilirea momentului exigibilității taxei pe valoarea adăugată,
nerespectând prevederile art. 134
1
, alin. (4) și art. 134
2
,
alin. (1) din C. fisc.
Potrivit art. 134
1
,
alin. (4) și art. 134
2
, alin. (1) C. fisc. "prestările de
servicii decontate pe bază de situații de lucrări, cum sunt serviciile de
construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii
similare, faptul generator ia naștere la data emiterii situațiilor de lucrări
sau, după caz la data la care aceste situații sunt acceptate de beneficiar.
(..).
Art. 134
2
alin. (1) "Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul
generator."
În fapt, așa cum
rezultă și din cuprinsul convenției, facturile emise pe parcursul anului 2008,
încasate prin mijloace de decontare bancară și stornate prin factura din 4
martie 2009 au reprezentat împrumuturi între cele două societăți comerciale
acordate în baza convenției. Aceste operațiuni sunt reglementate de prevederile
art. 100 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei
economice cu modificările și completările ulterioare, unde se arată că orice
persoană, dacă nu primește depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda
împrumuturi, fără a fi aplicabile dispozițiile Legii bancare nr. 58/1998".
Astfel, sumele
plătite în baza convenției de împrumut nu pot constitui avansuri în sensul
taxei pe valoarea adăugată și sunt în fapt operațiuni scutite de taxă în
conformitate cu prevederile art. 141, alin. (2), lit. a), pct. 1) C. fisc. și
prevederile pct. 40 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de
aplicare a C. fisc. În acest sens, dacă o persoană impozabilă a facturat din
eroare cu taxă prestări de servicii scutite conform art. 141 din C. fisc., este
obligată să storneze facturile emise, fără a avea dreptul de deducere sau de
rambursare a taxei aplicate în mod eronat pentru o astfel de operațiune
scutită. Astfel trebuie să solicite stornarea facturii respective, emiterea
unei noi facturi fără taxă.
Se arată că
reclamanta a încălcat prevederile art. 147
3
alin. (6) din Legea nr.
571/2003 prin care se precizează că "dacă persoana impozabilă solicită
rambursarea soldului sumei negative, aceasta nu se reportează în perioada
fiscală următoare". Astfel prin emiterea facturii din 4 mai 2009 reclamanta
a încercat să recupereze TVA neaprobată la rambursare prin raportul de
inspecție fiscală din 9 iulie 2008 și regularizarea din decontul lunii iulie
2008.
Se arată că organul
fiscal în mod corect conform art. 11 alin. (1) C. fisc. a reîncadrat și
calificat corect convenția cadru din 9 februarie 2009 privind cedarea
executării contractului de în participațiune din 26 septembrie 2007. Prin
această convenție părțile convin să fie stornate facturile ce priveau
împrumuturile acordate și hotărăsc să reîncadreze aceste împrumuturi ca fiind
plată pentru cedarea executării contractului de asociere în participațiune și
care să îi permită rambursarea sumei de 243.648 RON în condițiile în care suma
pentru care se solicită rambursarea, erau în realitate sume plătite către SC C.
SA care au fost date cu titlu de împrumut fiind scutite de TVA.
În ceea ce privește
obligația stabilită în sarcina recurentei de a rambursa către reclamantă suma
de 765.636 RON, recurenta arată că această obligație nu are temei legal în
condițiile în care procedura de rambursare este reglementată prin dispozițiile
Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice în aplicarea art.
117 C. proc. fisc. procedura care nu a fost urmată de către
reclamanta-intimată.
Se solicită admiterea
recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca
neîntemeiate.
Analizând recursul
declarat în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele
considerente că acesta este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Din probele
administrate, Curtea apreciază că prima instanță a reținut corect situația de
fapt și obiectul litigiului față de care părțile au avut interpretări ale
normelor legale aplicabile diferite.
Astfel, prin Decizia
din 14 iulie 2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a dispus
respingerea ca neîntemeiată și nemotivată a contestației formulate de către SC
K. SRL referitor la dispoziția privind măsurile stabilite de echipa de
inspecție fiscală din 17 mai 2010. Prin decizia din 31 august 2010, Direcția
Generală a Finanțelor Publice Brașov a dispus respingerea ca neîntemeiată a
contestației formulată de către SC K. SRL împotriva măsurilor stabilite de
organele de inspecție fiscală prin raportul de inspecție fiscală din 17 mai
2010, prin care s-a stabilit suplimentar suma de 1.508.933 RON (reprezentând
1.373.560 RON TVA și 135.373 RON majorări de întârziere aferente TVA); decizia
de impunere din 18 mai 2010.
Prin contestația
formulată în fața organului fiscal și mai apoi completată, a contestat:
raportul de inspecție fiscală din 17 mai 2010; dispoziția privind măsurile
stabilite de echipa de inspecție fiscală din 17 mai 2010 și decizia de impunere
din 18 mai 2010 emisă în baza acestora. Toate aceste acte administrativ fiscale
contestate au vizat în principal obligarea SC K. SRL plata sumei de 1.508.933
RON cu titlu de TVA (1.373.560 RON) și majorări de întârziere aferente TVA
(135.373 RON). În contestație și în acțiunea introductivă, societatea reclamantă
pretinde faptul că aceste acte au fost emise de organul de inspecție fiscală cu
încălcarea prevederilor legale în vigoare. Corelativ, reclamanta a solicitat să
se dispună rambursarea sumei de 765.636 RON (1.063.491 RON suma solicitată la
rambursare - 297.164 RON TVA colectată suplimentar, aferentă imobilelor livrate
către Municipiul Brașov - 691 RON TVA colectată suplimentar aferentă factura
din 1 aprilie 2009).
Inspecția fiscală
parțială s-a desfășurat în perioada 27 aprilie 2010 - 17 mai 2010 la sediul SC
K. SRL și la sediul Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și a avut ca
obiect verificarea modului de constituire, declarare și virare a obligațiilor
fiscale la Bugetul general consolidat, a legalității și conformității
declarațiilor fiscale pentru perioada 1 februarie 2009 - 28 februarie 2010.
Potrivit concluziilor echipei de control situația financiar-contabilă a SC K.
SRL în domeniul financiar-contabil verificat se prezintă astfel: Baza
impozabilă - 5.946.905 RON; Obligații stabilite suplimentar - 1.129.912 RON;
TVA colectată - 1.282.358 RON; TVA nedeductibilă - 243.648 RON; Majorări de
întârziere aferente - TVA 135.373 RON. Referitor la TVA colectată suplimentar
de către echipa de inspecție fiscală în sumă totală de 1.129.912 RON se arată
că nu este datorată de SC K. SRL.
Disputa judiciară
între părți se referă, în mare măsură, la efectele juridice ale contractului de
asociere în participațiune având ca obiect "realizare investiție: bloc de
locuințe în regim de credit ipotecar având regimul de înălțime D+P+12E situat
în Brașov, str. M., FN, poz. 3", contract încheiat între SC K. SRL, în
calitate de asociat prim, și Municipiul Brașov, în calitate de asociat secund,
completat cu actele adiționale la acesta, contract care prevede modul de repartizare
al beneficiilor rezultate din activitățile desfășurate în cadrul asociațiunii.
Prin acest act juridic, asociatul prim SC K. SRL se obligă să transmită în
proprietatea Municipiului Brașov adăpostul de protective civilă, și după caz,
un număr de apartamente a căror arie utilă să fie de 18% din aria totală utilă,
iar asociatul secund Municipiul Brașov să transmită SC K. SRL, proprietatea
terenului aferent construcțiilor, în suprafață de 1.602,00 mp înscris în C.F.
nr. X cad. X, mai puțin cota aferentă apartamentelor ce vor intra în
proprietatea Municipiului Brașov.
Motivele de recurs
invocate nu sunt fondate, în mod corect prima instanță, în raport de probele
administrate și în special, în raport de concluzia raportului de expertiză
contabilă a apreciat că actele contestate sunt nelegale și pe care le-a anulat
dispunând în consecință rambursarea către reclamantă a sumei de 765.636 RON,
valorificând concluziile expertizei contabile efectuate în cauză.
Aspectul de
nelegalitate privind aplicarea cotei de TVA incidentă conform situației de
fapt, Curtea apreciază că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 140
alin. (2) lit. d) din C. fisc. respectiv aplicarea cotei reduse de TVA de 5% în
cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 140 alin. (1) din Legea nr.
571/2003, care prevăd cote standard de 19% asupra bazei de impozitare pentru
operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse
cotelor reduse.
Curtea nu va reține
nelegalitatea aplicării cotei reduse de TVA de 5% pentru lipsa declarației pe
propria răspundere a cumpărătorului - Municipiul Brașov, autentificate de un
notar din care să rezulte că va utiliza aceste clădiri conform destinației
prevăzute de lege, care va fi păstrată de vânzător reclamanta-intimată pentru
justificarea aplicării cotei de TVA de 5%.
În mod corect prima
instanță a apreciat că înscrisurile emise de către Primăria Brașov probează
destinația apartamentelor ce fac obiectul contractului de asociere în
participațiune încheiat cu reclamanta, respectiv apartamente cu destinația de
locuință socială, cota de TVA incidentă fiind cea redusă de 5% și nu de 19%.
Din adresa nr.
2010-32508 din 17 mai 2010 emisă de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei
Brașov către intimată rezultă că "apartamentele au fost transmise către
Municipiul Brașov ca urmare a actului de partaj nr. x/2009 încheiat în baza
H.C.L. nr. 867/2009 privind aprobarea repartizării beneficiilor realizate în
urma asocierii Municipiului Brașov cu reclamanta-intimată pentru construirea de
locuințe ale Agenției Locale de Locuințe în Brașov, str. M., iar Municipiul
Brașov a transmis terenul aferent celorlalte apartamente aflate în proprietatea
reclamantei".
În mod egal prima
instanță și-a însușit concluzia din raportul de expertiză contabilă privind
obiectivul nr. 1 și a apreciat că în cauză cota redusă de 5% este aplicată și
calculată corect de intimată, respectiv suma de 297.164 RON având în vedere
caracterul de locuințe sociale al bunurilor ce fac obiectul contractului de
asociere în participațiune din 24 septembrie 2007 încheiat între Primăria
Brașov și actul de partaj autentificat la 16 decembrie 2009, precum
declarațiile viceprimarului Municipiului Brașov și punctul de vedere transmis
de Primăria Brașov și depus la dosar cu privire la caracterul social al locuințelor
livrate, fapt necontestat de către recurenta-reclamantă.
Al doilea aspect de
nelegalitate invocat în cadrul recursului nu este fondat.
Motivat și cu
interpretarea corectă a probelor administrate și a legii aplicabile, prima
instanță a apreciat corect asupra sumei de 243.648 RON reprezentând TVA aferent
facturii din 4 martie 2009 emisă de către SC C. SA Brașov către
reclamanta-intimată.
În mod corect s-a
apreciat de prima instanță, ținând cont de conținutul convenției cadru din 9
februarie 2009 și de concluzia raportului de expertiză, că operațiunea de
cedare a contractului pe care o conținea factura emisă de SC C. SA este o
operațiune de prestare de servicii și nu o operațiune de construcții-montaj,
deoarece SC C. SA nu a realizat operațiuni de construcții montaj pentru
contractul din 26 septembrie 2009 și deci nu are situații de lucrări executate.
În ceea ce privește
pretinsa lipsă a documentelor justificative nu poate fi reținută deoarece
operațiunea de cedare a contractului nu reprezintă o operațiune de
construcții-montaj, iar în cauză cedarea de către SC C. SA a dreptului de
superficie constituit în favoarea sa asupra terenului situat în Brașov str. M.
înscris în cartea funciară, autorizația de construire din 10 septembrie 2008
având ca obiect executarea lucrărilor de construire și organizarea de șantier
cu toate avizele și proiectele acestuia, precum și studiile și proiectele de
branșament care reprezintă documente justificative aferente operațiunii de
cedare de contract justificând deductibilitatea TVA-ului în cuantum de 243.648
RON înscris în factura din 4 martie 2009.
În ceea ce privește
aspectul de nelegalitate privind greșita admitere a cererii de rambursare
pentru suma de 765.636 RON aceasta nu poate fi reținut. În cauză au fost
aplicabile dispozițiilor Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor
Publice în faza anterioară prezentului litigiu în ceea ce privește TVA de
recuperat și solicitat la rambursare de 1.063.491 RON, solicitat la rambursare
în decontul lunii februarie 2010.
Din totalul sumei
solicitate la rambursare 1.063.491 RON scăzându-se TVA de plată 297.164 RON -
transmitere apartamente către Municipiul Brașov cu cota de 5% de TVA plus 691
RON TVA colectată suplimentar aferentă facturii din 1 aprilie 2009 rezultă că
recurenta-intimată are dreptul să-și recupereze de la bugetul de stat suma
reprezentând TVA în valoare de 765.636 RON conform raportului de expertiză
contabilă, concluzie însușită corect de către instanța de fond.
Față de cele expuse
mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge
recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică soluția pronunțată de
instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională pentru
Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Brașov împotriva Sentinței nr. 92 din 2 mai 2012 a Curții de Apel Brașov,
secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 februarie 2014
Procesat de GGC - AS