ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2583/2015

Decizia nr. 2583/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, după cum urmează:

(i) anularea Deciziei nr. 48 din 27 aprilie 2012, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, privind respingerea contestației formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal nr. 7572 din 23 iulie 2010 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov (corectat la data de 3 august 2010) și dispunerea de către instanță a anulării acestui proces-verbal în partea privitoare la motivarea respingerii cererii de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, la cuantumul obligațiilor suplimentare de plată cu titlu de TVA și la sesizarea organelor de urmărire penală, împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. 7577 din 23 iulie 2010 (corectat la data de 3 august 2010) în partea care privește motivarea respingerii cererii de rambursare a taxei pe valoarea adăugată și la constatarea cuantumului obligațiilor suplimentare de plată cu titlu de TVA, împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de Inspecția fiscală nr. 941 din 23 iulie 2010 (corectată la data de 3 august 2010), întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov în partea care privește cuantumul obligațiilor suplimentare de plată cu titlu de TVA.

(ii) admiterea cererii privind rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, aferent lunii decembrie 2009, în valoare de 1.766.950 RON și obligarea pârâtei la plata acestei sume.

(iii) în subsidiar, în cazul neadmiterii integrale a cererii de rambursare a soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, reclamanta a solicitat reducerea obligațiilor fiscale stabilite suplimentar de plată în sarcina reclamantei, de către inspecția fiscală, cu titlu de TVA, de la valoarea de 38.324 RON la valoarea de 32.964 RON.

La data de 7 septembrie 2012, reclamanta a formulat o precizare de acțiune (Dosar x/64/2012 vol. 2) prin care a solicitat, pe lângă anularea Deciziei nr. 48 din 27 aprilie 2012, următoarele:

- anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 7577 din 23 iulie 2010 (corectat la data de 3 august 2010) în partea care privește motivarea respingerii cererii de rambursare a soldului sumei negative de TVA aferentă lunii decembrie 2009, în sumă de 1.766.950 RON și motivarea acestei măsuri;

- anularea Procesului-verbal nr. 7572 din 23 iulie 2010 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov (corectat la data de 3 august 2010) și anularea Deciziei nr. 941 din 23 iulie 2010 (corectată la data de 3 august 2010) emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

- își menține celelalte două petite din cererea principală de chemare în judecată, respectiv admiterea cererii privind rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, aferent lunii decembrie 2009, în valoare de 1.766.950 RON și obligarea pârâtei la plata acestei sume, iar în cazul respingerii cererilor de la alineatul precedent, reclamanta a solicitat reducerea obligațiilor fiscale stabilite suplimentar de plată în sarcina reclamantei, de către inspecția fiscală, cu titlu de TVA, de la valoarea de 38.324 RON la valoarea de 32.964 RON.

Prin Sentința civilă nr. 167/F/2013 din 9 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, cu obligarea la plata sumei de 9.680 RON reprezentând diferență onorariu pentru raportul de expertiză nr. 655750/2013 întocmit în cauză de expert, sumă a cărei plată s-a stabilit a fi efectuată în contul BLE Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, reținând cu prioritate starea de fapt, pornind de la Raportul de inspecție fiscală nr. 7577 din 23 iulie 2010 și de la emiterea Deciziei de impunere nr. 941 din 23 iulie 2010, corectată în data de 3 august 2010, și de conținutul acesteia, în sensul stabilirii TVA suplimentar de plată în valoare de 38.324 RON, majorări de întârziere aferente în valoare de 6.578 RON, plus dobânzi și penalități aferente de 31 RON, totodată fiind respinsă la rambursare și TVA în valoare de 1.766.950 RON, a analizat fiecare sumă contestată în parte, având în vedere criticile reclamantei din acțiunea introductivă, după cum urmează.

(i) În ce privește taxa pe valoarea adăugată în suma de 1.246.780 RON, aferentă facturii fiscale emisă de SC B. SA Satu Mare, având seria X nr. 752 din 28 decembrie 2009, în valoare totală de 7.808.780 RON, din care baza impozabilă 6.562.000 RON și TVA în valoare de 1.246.780 RON, curtea de apel constată următoarele:

Reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului său de deducere cu privire la suma de 1.246.780 RON, drept negat de pârâtă.

Suma în cauză este aferentă facturii fiscale emisă de SC B. SA Satu Mare, având seria X nr. 752 din 28 decembrie 2009, în valoare totală de 7.808.780 RON, din care baza impozabilă 6.562.000 RON și TVA în valoare de 1.246.780 RON.

Potrivit mențiunilor din cuprinsul facturii, obiectul tranzacției îl reprezintă cantitatea de 77.200 de bonuri valorice de carburanți.

Factura fiscală este însoțită de un „referat de predare-primire" din care rezultă că SC B. SA Satu Mare, reprezentată de C. și reclamanta SC A. SRL, reprezentată de D., au procedat la predarea următoarelor bonuri valorice conform facturii nr. 752 din 28 decembrie 2009: BV CARBURANT/.... file*100 RON/seria ..../Nr. 924.101-1.001.300".

Cu privire la decontarea facturii fiscale în cauză, curtea de apel constată că între cele două societăți comerciale s-a încheiat, la data de 8 ianuarie 2010, un proces-verbal de predare-primire, (semnat de reprezentanții ambelor părți), cu ocazia predării, de către reclamantă celeilalte părți, a 9 bilete la ordin, bilete ce însumează valoarea de 7.808.780 RON. Astfel cum rezultă din conținutul lor, biletele la ordin au înscris la rubrica emitent - SC E. SRL Bistrița-Năsăud, iar la rubrica girat - SC A. SRL Brașov către SC B. SA Satu Mare și SC B. SA Satu Mare către SC F. SRL Piatra-Neamț.

Analizând, pe baza actelor existente la dosarul cauzei, modul în care s-au desfășurat relațiile comerciale între societățile implicate și circuitul bonurilor valorice ce fac obiectul facturii în discuție, curtea de apel a constatat următoarele:

a. SC G. SRL Ilfov emite factura fiscala seria ... nr. 653 din 28 decembrie 2009 în valoare totală de 7.715.074,64 RON (din care TVA în valoare de 1.231.818,64 RON) către SC F. SRL Piatra-Neamț.

b. SC F. SRL Piatra-Neamț emite factura fiscală seria .... nr. 423 din 28 decembrie 2009 în valoare totala de 7.720.035,51 RON (din care TVA în valoare de 1.232.610,71 RON) către SC B. SA Satu Mare.

Factura fiscală este însoțită de un "proces-verbal de predare-primire din data de 28 decembrie 2009", prin care SC F. SRL Piatra-Neamț livrează la SC B. SA Satu Mare 77.200 bonuri valorice carburant conform facturii fiscale nr. 423 din 28 decembrie 2009.

c. SC B. SA Satu Mare emite factura fiscală seria X nr. 752 din 28 decembrie 2009 - FACTURA ÎN DISCUȚIE - în valoare totală de 7.808.780 RON (din care TVA în valoare de 1.246.780 RON) către reclamantă.

Factura fiscală este însoțită de un „referat de predare-primire" din care rezultă că SC B. SA Satu Mare, reprezentată de C. și reclamanta SC A. SRL, reprezentată de D., au procedat la predarea următoarelor bonuri valorice conform facturii nr. 752 din 28 decembrie 2009: BV CARBURANT/.... file*100 Ron/seria ..../Nr. 924.101-1.001.300".

d. Reclamanta emite factura fiscală seria .... nr. U00048 din 28 decembrie 2009 în valoare de 6.948.000 RON (fără taxa pe valoarea adăugată) către SC E. SRL Bistrița-Năsăud, societate în insolvență.

Factura fiscală este însoțită de un "proces-verbal de predare-primire încheiat în 28 decembrie 2009 din care rezultă că reclamanta a predat către SC E. SRL, reprezentată de H., următoarele bonuri valorice, conform facturii fiscale nr. 9CUOF01000 din data de 28 decembrie 2009.

e. SC E. SRL Bistrița-Năsăud emite factura fiscală seria .... nr. 817 din 31 decembrie 2009 în valoare de 7.086.960 RON (fără taxa pe valoarea adăugată) către SC G. SRL Ilfov.

În factură se menționează, la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor", „bon de valoare carburant".

În vederea clarificării stării de fapt, precum și a realității tranzacțiilor comerciale, organele fiscale au procedat la solicitarea unor verificări încrucișate la societățile implicate în circuitul comercial antemenționat și au efectuat verificări cu privire la existența unor contracte, comenzi încheiate între societăți, proveniența bonurilor valorice de carburanți auto (BVCA-urilor) înscrise în factura în discuție, verificarea regimului special al acestora, s-au solicitat date cu privire la modul în care societățile implicate și-au îndeplinit obligațiile fiscale referitoare la declararea acestei tranzacții și la comportamentul fiscal al acesteia, înscrisurile obținute fiind depuse la dosarul cauzei.

Din analiza acestor înscrisuri, curtea de apel a reținut următoarele cu privire la fiecare din societățile implicate în circuitul antemenționat:

a. În ce privește SC G. SRL Ilfov, din Procesul-verbal nr. 604 din 22 iunie 2010 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, reiese că controlul încrucișat a avut ca obiect verificarea modului de înregistrare în evidența contabilă a societății și declararea la organul fiscal a contravalorii celor 90 facturi emise în luna decembrie 2009 către SC F. SRL Piatra-Neamț și înregistrarea TVA colectată aferentă acestor facturi, verificarea modului de procurare a carburanților și a bonurilor de valoare carburanți, identificarea furnizorilor SC G. SRL Ilfov și verificarea modului de decontare a facturilor pentru aceste achiziții, verificarea contractelor de vânzare cumpărare pentru bonurile valorice de carburant încheiate. Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că echipa de inspecție fiscală s-a deplasat la domiciliul fiscal al SC G. SRL Ilfov din orașul Voluntari, însă la adresă a fost găsită o altă societate, SC I. SA, proprietară a imobilului situat la adresa de mai sus. Conform declarației reprezentantului societății, SC G. SRL Ilfov a încheiat un contract de închiriere spații, nr. 1353 din 28 iulie 2009, însă ulterior reprezentanții acestei societăți nu au mai venit să preia spațiul, iar valabilitatea contractului de închiriere a încetat conform cauzelor din contract.

Rezultă, de asemenea, că SC G. SRL Ilfov a mai făcut obiectul unor controale încrucișate, societatea fiind propusă pentru includerea în Lista contribuabililor inactivi, urmare a referatului nr. 2725 din 28 ianuarie 2010, întocmindu-se și plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

Totodată, potrivit bazei de date gestionată la nivel central și teritorial de către ANAF (la data de 6 iulie 2010), rezultă ca SC G. SRL Ilfov are ultima declarație 300 "Decont de TVA" depusă în data de 27 octombrie 2008 și înregistrată sub nr. 207395, precum și ultimul bilanț contabil depus pentru exercițiul financiar al anului 2007.

De asemenea, potrivit adresei nr. 2901 din 6 aprilie 2010, înregistrată la pârâtă sub nr. 3930 din 15 aprilie 2010, SC G. SRL Ilfov SRL nu a declarat livrările către SC F. SRL Piatra-Neamț și implicit nici obligațiile la bugetul general consolidat al statului, ce decurg din aceste livrări.

b. În ce privește SC F. SRL Piatra-Neamț, în urma verificărilor efectuate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Neamț, din adresa nr. 2901 din 6 aprilie 2010, înregistrată la pârâtă sub nr. 3930 din 15 aprilie 2010, rezultă că SC F. SRL Piatra-Neamț a predat evidența contabilă aferentă lunii decembrie 2009 Gărzii Financiare Secția Neamț. Bonurile valorice carburanți care fac obiectul tranzacției pentru care s-a solicitat control încrucișat au fost achiziționate de la SC G. SRL din localitatea Ștefănești, jud. Ilfov, conform facturii din 28 decembrie 2009 în valoare de 7.715.074,64 RON (din care TVA 1.231.818,64 RON). În baza documentelor contabile puse la dispoziție de Garda Financiară nu s-au putut identifica seriile bonurilor de valoare carburant vândute către SC B. SA Satu Mare. Referitor la modalitatea de decontare a facturii respective (numărul fiind menționat eronat), s-a precizat că în documentele contabile ale lunii decembrie 2009 nu s-au găsit documente de plată sau de compensare între SC B. SA și SC F. SRL.

c. În ce privește SC B. SA Satu Mare, din Procesul-verbal nr. 36119 din 1 aprilie 2010 încheiat de către organele de inspecție fiscala din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov Satu Mare - Activitatea de Inspecție Fiscală reiese că, pentru bonurile valorice carburanți auto (BVCA) facturate către reclamanta SC A. SRL Brașov, administratorul societății SC B. SA Satu Mare a prezentat ca document de proveniența factura fiscală din 28 decembrie 2009 emisă de SC F. SRL Piatra Neamț. Însă, din cuprinsul acestei facturi rezultă achiziția de bonuri valorice carburanți auto cu seriile .. 921601 - .... 998800, pe când reclamantei i s-au vândut bonuri valorice carburanți cu seriile ... 924101 - .... 1001300, astfel cum rezultă din procesele-verbale de predare primire antemenționate de curte cu ocazia descrierii circuitului economic.

Din conținutul aceluiași proces-verbal rezultă că s-a solicitat în repetate rânduri, atât verbal, cât și în scris, administratorului SC B. SA Satu Mare prezentarea documentelor de proveniență a bonurilor valorice carburanți auto cu seriile ... 924101 - .... 1001300, vândute către reclamantă, însă acesta nu a prezentat niciun alt fel de documente, neoferind alte explicații.

Inspectorii fiscali menționează în cuprinsul Procesului-verbal nr. 36119 din 1 aprilie 2010 că, din analiza seriilor și numerelor bonurilor valorice din documentele de intrare, respectiv de ieșire din societate, a rezultat faptul că numărul total de bonuri valorice carburanți comercializați corespunde (77.200 buc.), dar nu există concordanță între numerele bonurilor intrate și numerele bonurilor ieșite, nefiind prezentate documente care sa explice aceste diferențe.

d. În ce privește pe reclamanta SC A. SRL, reclamanta emite factura fiscală seria ... nr. U00048 din 28 decembrie 2009 în valoare de 6.948.000 RON, fără taxa pe valoarea adăugată, către SC E. SRL Bistrița-Năsăud, societate în insolvență, fapt confirmat de Oficiul Național al Registrului Comerțului București.

Factura fiscală seria .... nr U00048 din 28 decembrie 2009 are înscrisă mențiunea "taxare inversă conform art. 160 C. fisc." și este însoțită de procesul-verbal de predare-primire încheiat la 28 decembrie 2009, descris mai sus. În cuprinsul facturii seria .... nr. U00048 din 28 decembrie 2009 este menționat numele "J., CNP ....".

Potrivit constatărilor inspectorilor fiscali (necontestate de reclamantă), din consultarea datelor privind salariații reclamantei, respectiv fișele fiscale pentru anul 2009, această persoană nu figurează ca fiind salariat al societății. De asemenea, s-a constatat ca J. nu s-a identificat în rândul persoanelor pentru care s-au emis deciziile privind gestionarea documentelor cu regim intern de numerotare și tipărire.

Față de aceste aspecte și ținând seama de CNP menționat care nu poate fi real (cifra nr. 1 indică sexul masculin, iar următoarele două cifre, anul nașterii respectiv 1923, ceea ce ar însemna că posesorul acestui cod este o persoană de sex masculin în vârstă de 91 de ani…, iar cifrele de 45, respectiv 67 reprezintă data și luna nașterii), fiind evident faptul că nu poate fi nicio eroare de dactilografiere, cum susține reclamanta (o astfel de mențiune nu este generică), ci este vorba despre date vădit fictive.

e. În ce privește SC E. SRL Bistrița-Năsăud, Oficiul Național al Registrului Comerțului comunică, prin Adresa nr. 2850 din 15 martie 2010 faptul că societatea este sub incidența Legii nr. 85/2006, procedura generală de insolvență. Prin Sentința nr. 811 din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția Comercială de contencios administrativ și fiscal, se dispune deschiderea procedurii generale de insolvență și se numește administrator judiciar BB. IPURL, administratorul statutar al societății rămânând K.

În urma efectuării unei verificări încrucișate la SC E. SRL Bistrița-Năsăud, din Procesul-verbal nr. 1123 din 30 aprilie 2010 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, reiese că prin Sentința civilă nr. 811/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a deschis procedura de insolvență pentru societate, ca urmare a solicitării făcute de debitoare și a intenției de a reorganiza activitatea. Prin sentință s-a dispus și desemnarea ca administrator judiciar a BB. IPURL, precum și faptul că debitoarea va putea continua activitățile curente și să facă plăți către creditori, fără a dispune ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Se mai menționează, de asemenea, faptul că societatea a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală seria .... nr. U00048 din 28 decembrie 2009 în valoare de 6.948.000 RON reprezentând 77.200 file bonuri valorice carburant auto, emisă de reclamantă. Ulterior, bonurile valorice de carburanți (primite de la reclamantă) au fost vândute către SC G. SRL Ștefănești, jud. Ilfov în baza facturii din 31 decembrie 2009.

Potrivit aceluiași proces-verbal, societatea a făcut obiectul unei inspecții fiscale generale pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 martie 2009, fiind întocmit un raportul de inspecție fiscală, iar la finalizarea inspecției fiscale, au fost sesizate organele de cercetare penală.

Urmare adresei trimisă de către organele fiscale Tribunalului Bistrița-Năsăud pentru a solicita informații cu privire la împrejurările și cauzele care au dus la apariția insolvabilității debitorului SC E. SRL, existența unui plan de măsuri de reorganizare din care să se poată identifica relațiile comerciale cu reclamanta, precum și întocmirea rapoartelor lunare privind descrierea modului de îndeplinire a atribuțiilor, tribunalul comunică faptul că, prin rezoluția judecătorului sindic din data de 3 martie 2010, s-a pus în vedere administratorului judiciar să analizeze sesizarea și să întocmească un raport detaliat pe care sa îl depună la dosarul cauzei, fără ca acesta să se conformeze însă dispoziției instanței. Totodată, s-a comunicat faptul că nu rezultă că reclamanta a formulat cerere pentru înscrierea la masa credală și că este înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor întocmite de administratorul judiciar.

Pe lângă aceste aspecte legate de societățile care au făcut parte din circuitul economic ce privesc factura cu privire la care reclamanta solicită dreptul de deducere TVA, organele fiscale au solicitat de la Imprimeria Națională informații cu privire la imprimarea, tipărirea, sistemul de înseriere, valoarea nominală a bonurilor valorice carburanți auto, ce au făcut obiectul facturii în discuție, față de împrejurarea că au existat neconcordanțe cu privire la seriile acestor bonuri.

Astfel, prin Adresa nr. 3804 din 13 aprilie 2010, organele fiscale au solicitat să se comunice care societate comercială figurează în evidența CN L. SA, prin încheierea unui contract ferm, de imprimare a bonurilor valorice de carburanți auto cu seria .... .

Potrivit adresei nr. 4827/29 iunie 2010 emisă de CN "L." SA, imprimeria, tipărirea acestui tip de formular (BVCA-uri) se realizează numai de către Regia Autonomă Imprimeria Băncii Naționale a României în baza unui contract ferm încheiat cu SC M. SA București - Sucursala Competrol București, acesta din urmă asigurând contractarea, achiziționare și distribuirea BVCA-urilor. Totodată, s-a menționat că CN "L." SA nu a gestionat și alocat plaje de înseriere și numerotare pentru bonurile valorice carburanți auto menționate.

Prin adresa înregistrată la Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului Brașov - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 7047 din 8 iulie 2010, organele fiscale au solicitat aceleași informații de la Regia Autonomă "Imprimeria Băncii Naționale a României".

Potrivit Adresei nr. 2463 din 12 iulie 2010 emisă de Regia Autonomă "Imprimeria Băncii Naționale a României", înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 7164 din 12 iulie 2010, reiese că până în prezent R.A. Imprimeria Băncii Naționale a României nu a tipărit bonuri valorice carburanți auto în valoare de 100 RON/fila pentru nici unul dintre emitenții de bonuri valorice carburanți auto cu care a avut sau are în derulare relații contractuale și că R.A. Imprimeria Băncii Naționale nu a derulat relații contractuale cu niciuna dintre societățile comerciale nominalizate în adresa de solicitare a informațiilor (respectiv SC F. SRL Piatra-Neamț, SC B. SA Satu Mare, reclamanta SC A. SRL, SC E. SRL Bistrița-Năsăud. Totodată, se precizează că sistemul de înseriere al bonurilor valorice carburanți auto tipărite R.A. Imprimeria Băncii Naționale nu corespunde cu sistemul de înseriere nominalizat în adresa de solicitare a informațiilor.

Analizând toate înscrisurile astfel cum au fost expuse mai sus, curtea de apel a reținut că reclamanta nu a probat realitatea și legalitatea tranzacțiilor desfășurate, astfel cum prevede legea, neavând dreptul la deducerea TVA. Prin urmare, organele fiscale au respins în mod corect la deducere TVA în suma de 1.246.780 RON evidențiat în factura nr. 752 din 28 decembrie 2009 emisă de SC B. SA Satu Mare către reclamantă.

În cauză, sunt incidente următoarele dispoziții legale, ce au fost încălcate de reclamantă:

Potrivit art. 145 C. fisc., dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile (alin. (2) lit. a)).

Art. 146 alin. (1) lit. a) C. fisc. stipulează că, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească mai multe condiții, una dintre ele fiind aceea ca, pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 (lit. a) și dacă facturile fiscale sunt întocmite de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitoare de TVA.

Totodată, potrivit prevederilor art. 134 alin. (1) și art. 134

1

alin. (1) C. fisc., faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute de lege.

Art. 11 din același C. fisc. stabilește principiul potrivit căruia, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra ferma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.

Din analiza coroborată a textelor de lege sus-menționate, curtea de apel reține că, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, este necesar ca persoana impozabilă să justifice în primul rând realitatea tranzacției și că bunurile livrate sunt utilizate în scopul operațiunilor sale taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

Analizând modul în care s-au desfășurat tranzacțiile comerciale între cele 5 societăți în discuție, curtea de apel reține faptul că aceste tranzacții nu au fost reale, astfel că nu pot justifica deducerea TVA, așa cum a solicitat reclamanta.

Astfel cum s-a menționat anterior și se poate lesne constata, toate facturile fiscale emise de cele 5 societăți în discuție, în care se menționează tranzacționarea celor 77.200 de bonuri valorice carburanți auto sunt emise în aceeași zi, respectiv 28 decembrie 2009.

Persoana juridică care a avut calitatea de furnizor inițial al bonurilor este și cea care are calitatea de beneficiar final, respectiv SC G. SRL deoarece ultima societate în lanțul comercial emite factura fiscală seria .... nr. 817 din 31 decembrie 2009 în valoare de 7.086.960 RON (fără taxa pe valoarea adăugată) către SC G. SRL Ilfov, astfel că, în cele din urmă, furnizorul inițial este cel care încheie circuitul economic. Mai mult, această societate nu înregistrează și nu declară vânzarea bunurilor, nu desfășoară activitatea la sediul declarat și nu a putut fi contactată.

De asemenea, din actele oficiale emanate de la Imprimeria Națională rezultă că bonurile valorice carburanți auto, care au făcut obiectul facturii în discuție, nu sunt imprimate de această societate, potrivit legii, că nu există bonuri cu o asemenea valoare, iar seriile nu corespund. Cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a arătat mai sus, există o vădită iregularitate în transmiterea acestor bonuri valorice între societățile implicate, din analiza seriilor și numerelor bonurilor valorice din documentele de intrare, respectiv de ieșire, din contabilitatea SC B. SA Satu Mare, a rezultat faptul că numărul total de bonuri valorice carburanți comercializați corespunde (77.200 buc.), dar nu există concordanță între numerele bonurilor intrate și numerele bonurilor ieșite. Prin urmare, din punct de vedere scriptic, societatea achiziționează 77.200 bonuri cu anumite serii și revinde 77.200 bonuri cu alte serii, neconfirmate oficial. Niciuna din societățile implicate nu a prezentat documente reale din care să rezulte de unde au apărut aceste bonuri valorice. În consecință, curtea de apel reține că nu se cunoaște sursa bonurilor valorice carburanți auto tranzacționate, condițiile în care au fost tipărite și modalitățile de atribuire a valorilor nominale, astfel că nu s-a putut proba realitatea și legalitatea acestora. Prin urmare, aceste bonuri sunt documente a căror existență nu a fost dovedită în realitate și care nu pot să justifice realitatea și legalitatea acestor tranzacții comerciale și care să dea dreptul la deducere TVA.

Mai mult decât atât, în factura emisă de reclamantă sunt inserate date nereale (astfel cum a fost expus anterior), aceasta fiind viciată din punct de vedere al conținutului și nu poate avea calitatea de document justificativ, potrivit legii.

Totodată, factura a fost emisă către o societate aflată în insolvență la data respectivă, astfel cum se confirmă oficial de către tribunal. În consecință, este corectă susținerea pârâtei în sensul că prin interpunerea în acest circuit a SC E. SRL Bistrița-Năsăud (societate în insolvență), s-a oprit colectarea TVA prin aplicarea măsurilor de simplificare, generându-se TVA de rambursat la reclamantă.

Mai mult, fiind vorba de o societate în insolvență, operațiunile legate de bonurile valorice de carburanți auto nu pot fi încadrate în condițiile obișnuite, impunându-se autorizarea de către administratorul judiciar, cu respectarea procedurii legale. În acest sens, art. 46 din Legea nr. 85/2006 prevede că, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic. toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. Debitorul și/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligați să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile și compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de identificare a cocontractanților. Art. 49 prevede, de asemenea, că, pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plați către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare. în sensul art. 28 alin. (1) lit. h) și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare sau sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile antemenționate vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar: acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

Fata de aceste dispoziții legale, curtea de apel reține că din documentele depuse la dosarul cauzei nu reiese că administratorul judiciar al SC E. SRL Bistrița-Năsăud a aprobat tranzacția cu bonuri valorice carburanți auto.

Totodată, ca urmare a controalelor încrucișate efectuate, a rezultat că bonurile valorice carburanți auto nu au fost achitate furnizorului SC F. SRL și nici reclamantei, fiind întocmite bilete la ordin care au fost transmise intre societăți.

Față de toate aceste considerente, curtea de apel reține că din actele dosarului nu rezultă realitatea operațiunilor evidențiate în factura în discuție întrucât în urma controalelor încrucișate s-a constatat că unele din societățile implicate nu au declarat operațiunile, nu au depus deconturi de TVA și această taxă nu a fost colectată la bugetul de stat. Având în vedere faptul că, potrivit art. 146 alin. (1) lit. a) C. fisc., dreptul de deducere pentru beneficiar se acordă doar dacă facturile fiscale sunt întocmite de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitoare de TVA, în condițiile în care bonurile în discuție nu sunt dovedite ca existând în realitate, iar factura întocmită prezintă vicii și nu se cunosc furnizorii reali ai bunurilor înscrise în factură, operațiunea consemnată în aceasta, chiar dacă a fost înregistrate în contabilitate, este considerată fără documente legale de proveniență.

Având în vedere controalele încrucișate efectuate de către organele fiscale, curtea de apel reține că a rezultat că facturile emise de societățile furnizoare și livrările efectuate nu s-au confirmat, aceste facturi neputând fi considerate documente justificative conform dispozițiilor legale. Simpla prezentare a unor documente de achiziție a unor bunuri care au înscrise taxa pe valoarea adăugată și înregistrarea acestora în contabilitate nu poate asigura exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă facturii respective, în condițiile în care societatea nu a prezentat dovezi obiective din care sa rezulte realitatea tranzacțiilor derulate. Prin urmare, organele fiscale au constatat corect faptul că nu s-a dovedit realitatea operațiunilor efectuate și au refuzat reclamantei dreptul de deducere a TVA, nefiind îndeplinite condițiile legale.

Susținerile reclamantei în ce privește solicitarea de deducere a TVA sunt vădit nefondate și tendențioase, fără a avea ca suport materialul probatoriu și au în vedere doar anumite informații (trunchiate și interpretate eronat), care rezultă din procesele-verbale și adresele întocmite de organele fiscale. Reclamanta nu a adus nicio probă pertinentă în susținerea afirmațiilor sale, dimpotrivă organele fiscale au dovedit, prin înscrisurile depuse, nerealitatea operațiunilor comerciale analizate. Prin urmare, toate apărările reclamantei vor fi respinse în întregime raportat la considerentele expuse.

Astfel, în raport de dispozițiile legale incidente în speță, curtea de apel constată că nu este pertinentă susținerea reclamantei în sensul că nu interesează decât faptul că factura a fost înregistrată legal în contabilitatea sa, fără a interesa modul în care au acționat celelalte societăți. O atare apărare nu are fundament juridic, câtă vreme legiuitorul a acordat organului fiscal dreptul de a cerceta realitatea unei operațiuni comerciale și de a refuza deducerea unei sume în cazul constatării fictivității acesteia.

Totodată, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se poate primi o apărare în sensul că societatea nu are nici o responsabilitate în ceea ce privește modul de întocmire și înregistrare a facturilor de către furnizorii săi întrucât potrivit art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz. Prin urmare, se instituie o responsabilizare a celor două părți implicate într-o tranzacție.

În consecință, curtea de apel va înlătura apărarea reclamantei în sensul că comportamentul fiscal al celorlalte societăți implicate în circuitul comercial nu îi poate afecta drepturile sale, reținând că răspunderea pentru corecta întocmire a documentelor justificative este solidară, incumbând atât furnizorului, cât și cumpărătorului, conform art. 6 alin. (2) din Legea contabilității.

În ce privește apărarea reclamantei în sensul că bonurile valorice carburanți auto ar fi documente reale, curtea de apel va înlătura și această susținere, aceasta fiind deja infirmată de cele expuse.

Astfel, este evident că susținerea constantă a reclamantei în sensul că L. nu a confirmat tipărirea bonurilor valorice și că nu știe la ce întrebare a echipei de control, formulată în legătură cu tipărirea acestor documente, a răspuns CN L., este vădit nereală și tendențioasă, la dosar existând atât răspunsurile L., cât și adresele organului fiscal, astfel cum a fost analizat mai sus, iar răspunsurile date sunt foarte clare și evidente.

În plus, curtea de apel constată că, din adresa întocmită cu ocazia solicitării controlului încrucișat nr. 37337 din 7 aprilie 2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare către Direcția Generală de Administrate a Marilor Contribuabili rezultă că, pentru seriile .... 998.800 - .... 1.001.300, administratorul societății SC B. SA nu a putut prezenta documente de aprovizionare, iar bonurile valorice carburanți nu au fost achitate la furnizor (SC F. SRL) și nici către reclamantă, fiind întocmite bilete la ordin care au fost transmise între societăți.

Potrivit Procesului-verbal nr. 34817 din 9 iulie 2010 încheiat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, rezultă că SC N. SA București a vândut bonuri valorice carburant auto către SC O. SA și către SC P. SRL identificate cu seriile din anexa 3. În ce privește regimul juridic al acestor bonuri de valoare, SC N. SA București arată că aceste bonuri de valoare sunt emise de ea și reprezintă un titlu de valoare în baza căruia deținătorul legal al acestora poate achiziționa în regim en-detail carburant din rețeaua de stații Rompetrol. Cantitatea de carburant care poate fi achiziționată în baza unui bon valoric depinde de valoarea acestuia și de prețul unui litru de carburant la momentul achiziționării carburantului, aspect ce rezultă și din adresa Rompetrol adresată reclamantei.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că bonurile valorice de care face vorbire reclamanta au fost emise de SC N. SA București, neexistând identitate între aceste bonuri valorice utilizate strict în stațiile Rompetrol, cu un circuit închis și cele ce au făcut obiectul facturii cu privire la care reclamanta solicită deducerea TVA. În acest sens, sunt edificatoare dispozițiile legale în materie, respectiv Ordinul nr. 231/1999 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind tipărirea, primirea, eliberarea, gestionarea și circulația bonurilor de valoare pentru carburanți auto și Ordinul nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar contabile. Potrivit pct. 1, 6 din Ordinul nr. 231/1999, bonurile de valoare pentru carburanți auto, denumite în continuare B.V.C.A., se tipăresc prin grija Societății Naționale a Petrolului "R." - S.A. București, care le distribuie sucursalelor "Peco" județene și Sucursalei "S." București în vederea vânzării acestora către agenții economici, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 12/1992 privind reglementarea eliberării bonurilor de valoare pentru benzină și motorină. Contractarea, achiziționarea și distribuirea B.V.C.A. se vor efectua prin Societatea Națională a Petrolului "R." - S.A. București - Sucursala "S." București, iar tipărirea se va realiza numai de către Regia Autonomă "Imprimeria Băncii Naționale a României", cu care se va încheia un contract ferm.

Prin urmare, potrivit legislației în vigoare, bonurile valorice carburanți auto se pot tipări doar de Regia Autonomă "Imprimeria Băncii Naționale a României și doar ca urmare a încheierii unui contract ferm. Deși reclamanta susține că, potrivit Adresei nr. 4844 din 23 iulie 2010, aceste bonuri au fost tipărite de către Compania națională Imprimeria Națională pentru SC N. SA, curtea de apel va înlătura această susținere neexistând niciun contract ferm depus la dosarul cauzei care să confirme această împrejurare și mai mult având în vedere faptul că este nelegală emiterea unor astfel de bonuri valorice în alte condiții decât cele prezentate mai sus. Mai mult, această adresă este în vădită contradicție cu Adresa nr. 4827 din 29 iunie 2010 emisă de CN "L." SA, analizată anterior, din aceasta din urmă rezultând că imprimeria, tipărirea acestui tip de formular (BVCA-uri) se realizează numai de către Regia Autonomă Imprimeria Băncii Naționale a României în baza unui contract ferm încheiat cu SC M. SA București - Sucursala S. București, acesta din urmă asigurând contractarea, achiziționare și distribuirea BVCA-urilor. Totodată, s-a menționat că CN "L." SA nu a gestionat și alocat plaje de înseriere și numerotare pentru bonurile valorice carburanți auto menționate. În acest sens este și Adresa nr. 2463 din 12 iulie 2010 emisă de Regia Autonomă "Imprimeria Băncii Naționale a României", înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 7164 din 12 iulie 2010, analizată anterior, din care reiese că până în prezent RA Imprimeria Băncii Naționale a României nu a tipărit bonuri valorice carburanți auto în valoare de 100 RON/fila pentru nici unul dintre emitenții de bonuri valorice carburanți auto cu care a avut sau are în derulare relații contractuale și că RA Imprimeria Băncii Naționale nu a derulat relații contractuale cu niciuna dintre societățile comerciale nominalizate în adresa de solicitare a informațiilor (respectiv SC F. SRL Piatra-Neamț, SC B. SA Satu Mare, reclamanta SC A. SRL, SC E. SRL Bistrița-Năsăud. Totodată, se precizează că sistemul de înseriere al bonurilor valorice carburanți auto tipărite R.A. Imprimeria Băncii Naționale nu corespunde cu sistemul de înseriere nominalizat în adresa de solicitare a informațiilor.

Prin urmare, curtea de apel a înlăturat toate susținerile reclamantei sub acest aspect,ca fiind în contradicție cu materialul probatoriu administrat și analizat precum și cu dispozițiile legale. S-a apreciat că este corectă susținerea organelor fiscale în sensul că informațiile legate de comercializarea bonurilor către Rompetrol Rafinare cu facturile din 11 noiembrie 2009 și factura din 20 noiembrie 2009 nu are relevanță în speță întrucât aceste societăți nu fac parte din circuitul economic al celor 5 societăți prin care au trecut bonurile ce fac obiectul facturii cu privire la care reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului de deducere TVA. Documentele prezentate nu aduc informații noi cu privire la existența unei relații comerciale între SC SC N. SA SRL și SC G. SRL cu privire la bonurile cu seriile ... 921.601 - ... 1.001.300 și la clarificarea provenienței acestor bonuri, niciunul din actele dosarului nefăcând vorbire despre o astfel de relație comercială. Potrivit actelor dosarului, cele doua societăți nu au avut legături economice în ce privește cumpărarea sau vânzarea bonurilor cu seriile ... 924101 - ... 1001300 cu societățile care fac parte lanțul tranzacțiilor cu bonurile valorice carburanți auto ce fac obiectul facturii pentru care reclamanta a solicitat deducerea TVA. Dimpotrivă, așa cum s-a reținut anterior, a rezultat că bonurile valorice de combustibil indicate de reclamantă sunt emise de SC N. SA București pentru achiziționarea de carburant din rețeaua de stații Rompetrol.

În ce privește expertiza efectuată în cauză, expertul confirmă circuitul scriptic al facturilor astfel cum a fost reținut de curte pe baza analizării efective a facturilor. Curtea de apel a înlăturat însă constatarea expertului cu privire la faptul că nu există neconcordanțe cu privire la înregistrarea bonurilor valorice de carburanți în evidențele contabile ale SC B. SA și ale reclamantei având în vedere că, potrivit chiar susținerilor personale ale expertului (audiat în fața instanței), expertiza s-a efectuat strict pe baza actelor de la dosarul cauzei, fără ca expertul să se fi deplasat și să verifice personal contabilitatea altei societăți. Or, așa cum curtea de apel a reținut anterior, pe baza proceselor-verbale de control încrucișat, acte cu caracter oficial (necontestate de reclamantă) și despre care se prezumă, până la proba contrarie, că reflectă adevărul, există astfel de neconcordanțe deoarece există o vădită iregularitate în transmiterea acestor bonuri valorice între societățile implicate, din analiza seriilor și numerelor bonurilor valorice din documentele de intrare, respectiv de ieșire, din contabilitatea SC B. SA Satu Mare, a rezultat faptul că numărul total de bonuri valorice carburanți comercializați corespunde (77.200 buc.), dar nu există concordanță între numerele bonurilor intrate și numerele bonurilor ieșite. Prin urmare, din punct de vedere scriptic, societatea achiziționează 77.200 bonuri cu anumite serii și revinde 77.200 bonuri cu alte serii, neconfirmate oficial. Prin urmare, curtea de apel va înlătura aprecierile expertului în acest sens, fiind contrazise de restul probelor administrate. De altfel, modul superficial și părtinitor în care a fost întocmită expertiza în ce privește activitatea reclamantei și raționamentele eronate făcute de expert au dus la concluzii eronate în sensul că nu ar exista niciun fel de neconcordanțe la primirea-predarea actelor de la o societate la alta, deși este evident din restul probelor, astfel cum au fost analizate, că astfel de iregularități au existat. Acest fapt a impus și audierea expertului de către instanța de judecată pentru a face precizări în legătură cu raționamentele sale, curtea de apel constatând că acesta nu a justificat în niciun fel concluziile sale.

Prin urmare, în ce privește taxa pe valoarea adăugată în suma de 1.246.780 RON, aferentă facturii fiscale emisă de SC B. SA Satu Mare, având seria X nr. 752/28 decembrie 2009, în valoare totală de 7.808.780 RON, din care baza impozabilă 6.562.000 RON și TVA în valoare de 1.246.780 RON, curtea de apel constată că reclamanta nu a dovedit temeinicia solicitărilor sale și conținutul economic al acestei operațiuni cu consecința reconsiderării dreptului de deducere al TVA, pârâta stabilind în mod corect ca nedeductibilă suma de 1.264.780 RON aferentă facturii seria X nr. 752/28 decembrie 2009.:

(ii). În ce privește taxa pe valoarea adăugată în suma de 81.016,30 RON, aferentă facturii fiscale emisă de SC G. SRL Ilfov, având seria ... nr. 447 din 3 decembrie 2009 în valoare totală de 507.417,88 RON, din care baza impozabilă 426.401,60 RON și TVA în valoare de 81.016,30 RON, având înscrisă ca operațiune "bitum rutier 50/70" în cantitate de "304,06 tone", curtea de apel constată următoarele:

Reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului său de deducere cu privire la suma de 81.016,30 RON, drept negat de pârâtă.

Suma în cauză este aferentă facturii fiscale emisă de SC G. SRL Ilfov, având seria ... nr. 447 din 3 decembrie 2009 în valoare totală de 507.417,88 RON, din care baza impozabilă 426.401,60 RON și TVA în valoare de 81.016,30 RON, având înscrisă ca operațiune "bitum rutier 50/70" în cantitate de 304,06 tone.

Din cuprinsul facturii rezultă mențiunea privind modalitatea de plată, respectiv plata cu OP la 30/45 zile de la data livrării. De asemenea, în ce privește datele privind expediția, pe factură se menționează "cf anexa" cu modalitatea de transport "Auto". Anexa la aceasta factura prezintă o situație cu un număr de 12 persoane având calitatea de delegat, data privind actul de identitate al acestora, numerele de înmatriculare corespunzător fiecărui mijloc de transport pentru fiecare persoana în parte și cantitățile aferente distribuite aproximativ în mod egal (24,86 tone - 25,80 tone).

Analizând, pe baza actelor existente la dosarul cauzei, modul în care s-au desfășurat relațiile comerciale între societățile implicate și circuitul bunurilor ce fac obiectul facturii în discuție, curtea de apel constată următoarele:

a. SC G. SRL Ilfov emite factura fiscala seria ... nr. 447 din 3 decembrie 2009 - FACTURA ÎN DISCUȚIE - în valoare de 507.417,88 RON (din care TVA în valoare de 81.016,30 RON) în care se menționează "304,06 tone bitum rutier" către reclamantă.

b. Reclamanta SC A. SRL emite factura fiscală seria ... nr. U00020 din 3 decembrie 2009 în valoare totală de 447.742,16 RON (fără taxă pe valoarea adăugată) către SC E. SRL Bistrița-Năsăud.

c. SC E. SRL Bistrița-Năsăud emite factura fiscală seria ... nr. 514 din 3 decembrie 2009 către SC T. SRL Prahova. Calitatea de delegat al transportului a aparținut numitei U., identificată în baza de date privind fișele fiscale întocmite și depuse de reclamantă pe anul 2009, fișa fiscală FF2, salariați cu timp parțial de muncă.

În vederea clarificării stării de fapt, precum și a realității tranzacțiilor comerciale, organele fiscale au procedat la solicitarea unor verificări încrucișate la societățile implicate în circuitul comercial antemenționat și au efectuat verificări cu privire la existența unor contracte, comenzi încheiate între societăți, s-au solicitat date cu privire la modul în care societățile implicate și-au îndeplinit obligațiile fiscale referitoare la declararea acestei tranzacții și la comportamentul fiscal al acestora, proveniența legală a bunurilor înscrise în factura în discuție, date referitoare la mijloacele de transport, înscrisurile obținute fiind depuse la dosarul cauzei.

Din analiza acestor înscrisuri, curtea de apel a constatat următoarele cu privire la fiecare din societățile implicate în circuitul antemenționat:

a. În ce privește SC G. SRL Ilfov, din Procesul-verbal nr. 604 din 22 iunie 2010 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, reiese că controlul încrucișat a avut ca obiect verificarea modului de înregistrare în evidența contabilă a societății și declararea la organul fiscal a contravalorii celor 90 facturi emise în luna decembrie 2009 către SC F. SRL Piatra-Neamț și înregistrarea TVA colectată aferentă acestor facturi, verificarea modului de procurare a carburanților și a bonurilor de valoare carburanți, identificarea furnizorilor SC G. SRL Ilfov și verificarea modului de decontare a facturilor pentru aceste achiziții, verificarea contractelor de vânzare cumpărare pentru bonurile valorice de carburant încheiate. Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că echipa de inspecție fiscală s-a deplasat la domiciliul fiscal al SC G. SRL Ilfov din orașul Voluntari, însă la adresă a fost găsită o altă societate, SC I. SA, proprietară a imobilului situat la adresa de mai sus. Conform declarației reprezentantului societății, SC G. SRL Ilfov a încheiat un contract de închiriere spații, nr. 1353 din 28 iulie 2009, însă ulterior reprezentanții acestei societăți nu au mai venit să preia spațiul, iar valabilitatea contractului de închiriere a încetat conform cauzelor din contract.

Rezultă, de asemenea, că SC G. SRL Ilfov a mai făcut obiectul unor controale încrucișate, societatea fiind propusă pentru includerea în Lista contribuabililor inactivi, urmare a Referatului nr. 2725 din 28 ianuarie 2010, întocmindu-se și plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

Totodată, potrivit bazei de date gestionată la nivel central și teritorial de către ANAF (la data de 6 iulie 2010), rezultă ca SC G. SRL Ilfov are ultima declarație 300 "Decont de TVA" depusă în data de 27 octombrie 2008 și înregistrată sub nr. 207395, precum și ultimul bilanț contabil depus pentru exercițiul financiar al anului 2007, totodată nu a depus declarația 394 privind declararea livrărilor/prestărilor și achizițiilor efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA.

b. În ce privește pe reclamanta SC A. SRL, reclamanta emite factura fiscală seria .... U00020 din 3 decembrie 2009 în valoare totală de 447.742,16 RON (fără taxă pe valoarea adăugată) către SC E. SRL Bistrița-Năsăud, societate în insolvență, fapt confirmat de Oficiul Național al Registrului Comerțului București.

Factura fiscală are înscris numele "V., CNP .....", cu privire la care, așa cum s-a arătat mai sus, s-a constatat că nu figurează ca fiind salariat al societății. De asemenea, s-a constatat ca V. nu s-a identificat în rândul persoanelor pentru care s-au emis deciziile privind gestionarea documentelor cu regim intern de numerotare și tipărire. De asemenea, față de datele de identificare (așa cum a fost analizat anterior), este evident faptul că nu poate fi nicio eroare de dactilografiere, cum susține reclamanta (o astfel de mențiune nu este generică), ci este vorba despre date vădit fictive.

În ceea ce privește datele privind expediția există mențiunea expedierii acestui document "prin poștă", precum și faptul că "expedierea s-a făcut în prezența noastră în data de 6 decembrie 2009, ora 04:05".

c. În ce privește SC E. SRL Bistrița-Năsăud, Oficiul Național al Registrului Comerțului comunică, prin Adresa nr. 2850 din 15 martie 2010 faptul că societatea este sub incidența Legii nr. 85/2006, procedura generală de insolvență. Prin Sentința nr. 811 din 26 septembrie 2008