ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1971/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1971/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A. SRL U. Italia a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 601 din 23 decembrie 2009

emisă de pârâtă prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva

Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6636 din 28 septembrie 2009 și a Deciziei

de impunere fiscală nr. 935 din 28 septembrie 2009 emise de pârâtă, precum și a

celor două acte menționate, respectiv Raportul de Inspecție Fiscală și Decizia

de impunere. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă

a sumei de 975.619 RON, reprezentând TVA cerută la rambursare și pentru care

reclamanta are drept de restituire.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Tribunalului Brașov,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 321

din 10 martie 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat

cauza în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

În motivarea

soluției, tribunalul a arătat faptul că sumele contestate de reclamantă

depășesc pragul valoric de 500.000 RON, instituit de art. 10 din Legea nr.

554/2004, modificată.

În cauză au fost

administrate probele cu înscrisuri și expertiză tehnică contabilă.

Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 16 din

31 ianuarie 2011, a respins acțiunea reclamantei A. SRL U. Italia.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În cursul lunilor

iulie și septembrie 2009, în vederea soluționării solicitării SC A.A. SRL

România de rambursare a sumei negative de TVA în cuantum de 1.002.271 RON,

aferentă lunii mai 2009, a fost efectuat un control fiscal la această

societate, pentru perioada 21 mai 2009 - 31 mai 2009.

Acest agent economic

nu a mai fost verificat pe linie de TVA de la data înregistrării ca plătitor de

TVA (21 mai 2009). Ca dată despre contribuabil, s-a reținut de către organele

fiscale că este reprezentant fiscal pentru TVA pentru SC A. U. Italia SRL.

Autoritatea fiscală a

stabilit că, în perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009, societatea supusă

controlului a emis către reclamantă facturi reprezentând livrări în valoare

toată de 5.134.840,74 RON, operațiuni pe care persoana juridică română le tratează

ca livrări intracomunitare de bunuri scutite de TVA.

Pentru operațiunile

de acest gen derulate în perioada 13 decembrie 2007- 30 iunie 2008, urmare a

unui control fiscal, s-a respins cererea de rambursare TVA.

La data de 31 mai

2009, după ce SC A.A. SRL România devine reprezentant fiscal al SC A. U. Italia

SRL, prima stornează operațiunile anterior menționate și emite către cea de a

doua, două facturi fiscale cu valoare echivalentă și deducere TVA aferentă

achiziției de materii prime.

În cadrul controlului

fiscal, a fost obținut punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice -

Direcția de Legislație în Domeniul TVA, care a precizat următoarele aspecte:

În raport de

dispozițiile art. 145 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) din C. fisc. și

pct. 45 alin. (1) din Normele metodologice la acest act normativ, înregistrarea

în România a SC A.A. SRL Brașov ca reprezentant fiscal pentru TVA ar îndeplini,

în principiu, condițiile formale pentru exercitarea dreptului de deducere a

taxei aferente achizițiilor de materie primă de la SC A.A. SRL Brașov, conform

art. 145 alin. (2) lit. c) din C. fisc., în speță livrări intracomunitare și

exporturi de bunuri cu locul în România.

Pentru suma totală de

6.110.459 RON, din care TVA în cuantum de 975.619 RON, reprezentând livrări

efectuate, facturate ca operațiuni scutite în cursului anului 2008 și

refacturate în data de 31 mai 2009, faptul generator și exigibilitatea taxei

intervine la momentul livrării bunurilor, conform art. 134 alin. (1) și (2) din

C. fisc.

SC A.A. SRL Brașov,

reprezentant fiscal pentru TVA pentru SC A. SRL U. Italia, nu se încadrează în

prevederile art. 147

1

alin. (2) C. fisc., întrucât în perioada de

derulare a operațiunilor pentru care se solicită rambursarea TVA, societatea

italiană nu avea calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de

TVA și nu avea desemnat un reprezentant fiscal.

Față de dispozițiile

art. 56 alin. (4) din H.G. nr. 44/2003, SC A. U. Italia SRL, prin reprezentant

fiscal SC A.A. SRL România, are dreptul de deducere a TVA pentru operațiunile

desfășurate după data desemnării reprezentantului fiscal.

Curtea de apel a

arătat faptul că reclamanta nu contestă starea de fapt stabilită de organul

fiscal, ci susține că stornarea facturilor aferente derulării unor operațiuni în

perioada anterioară desemnării reprezentantului fiscal și emiterea unor facturi

noi pentru aceleași operațiuni, după data de 21 mai 2009, acordă societății

reclamante, prin reprezentant fiscal, dreptul de deducere a TVA.

În plus, reclamanta

este de acord cu punctul de vedere potrivit cu care, față de dispozițiile art.

153 alin. (4) și (5) C. fisc., avea obligația de a se înregistra în scopuri de

TVA înainte de realizarea operațiunilor, însă arată că, potrivit art. 145 alin.

(2) lit. a) C. fisc., orice persoană impozabilă avea dreptul să deducă taxa

aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul

operațiunilor scutite de taxă (livrări intracomunitare de bunuri).

Totodată societatea

reclamantă a invocat dispozițiile art. 45 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 și a

susținut că SC A. SRL U. Italia a avut calitatea de persoană impozabilă din

momentul desfășurării de activitate economică pe teritoriul României aceasta

fiind necesar să fie înregistrată în scopuri de TVA.

De asemenea, prima

instanță a prezentat punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză

efectuat în cauză, conform căruia se poate face stornarea facturilor emise

eronat și corectarea acestora cu menționarea informațiilor necesare pe factură.

Facturile de livrări de marfă care au fost corectate în urma Raportului de

inspecție fiscală nr. 6137A din 27 februarie 2009 sunt emise în perioada mai

2008 - aprilie 2009. Având în vedere că reprezentantul fiscal pe teritoriul

României are responsabilități doar pe linie de TVA, de la data desemnării lui,

este corect ca facturile de livrări să fie emise pe numele său, acesta având

obligația să depună decontul de TVA, declarația recapitulativă și cea

informativă pentru operațiunile desfășurate în România de o persoană impozabilă

nestabilită în România, pe care o reprezintă.

Livrările de materie

primă au fost facturate de către SC A.A. SRL România fără TVA către partenerul

extern SC A. SRL U. Italia, acestea fiind de fapt materiale textile importate

anterior din Turcia.

Înregistrarea

persoanelor impozabile în scopuri de TVA este reglementată de art. 153 alin.

(5) din C. fisc., potrivit cu care "va solicita înregistrarea în scopuri

de TVA, conform acestui articol, înainte de realizarea operațiunilor, persoana

impozabilă nestabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA în

România, care intenționează să efectueze o achiziție intracomunitară de bunuri

pentru care este obligată la plata taxei, conform art. 151, sau să efectueze o

livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.

Potrivit art. 66 din

normele de aplicare, în situația în care art. 153 prevede că persoana

impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA anticipat,

respectiv înainte de realizarea unei operațiuni, dar această obligație este

îndeplinită ulterior, organele fiscale vor înregistra persoana respectivă

atunci când aceasta solicită înregistrarea, dacă între timp nu a fost

înregistrată din oficiu. Pentru neînregistrarea anticipată prevăzută de lege,

organele fiscale vor stabili consecințele acesteia, în conformitate cu

prevederile prezentului titlu, precum și ale Codului de procedură fiscală.

Curtea de apel a

arătat faptul că, în opinia expertului, ținând cont de faptul că dreptul de

deducere a taxei pe valoare adăugată ia naștere la momentul exigibilității taxei,

exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator, iar

faptul generator pentru livrări de bunuri intervine la data livrării bunurilor,

nu sunt îndeplinite condițiile pentru deducerea taxei, dar trebuie avut în

vedere faptul că aceste facturi au corectat documente emise anterior, situație

prevăzută de art. 159 pct. 3 din C. fisc.

Documentele

justificative privind achiziția de materiale textile de către SC A.A. SRL

România de la furnizorul SC A. SRL U. Italia sunt însoțite de factura prin care

societăți comerciale din Turcia livrează materialele textile către ultima

societate. Documentul de transport anexat la fiecare achiziție dovedește faptul

că materialele textile sunt livrate din Turcia către diverse societăți terțe

din România care le prelucrează ulterior.

În opinia primei

instanțe, împrejurarea că livrările au fost stornate și au fost emise alte

facturi nu modifică momentul exigibilității taxei, neexistând vreun text de

lege care să permită o astfel de exceptare de la modul de stabilire a faptului

generator.

Pe de altă parte, SC

A.A. SRL a fost proprietara bunurilor importate, a achitat TVA și a beneficiat

de dreptul de deducere. Ca urmare, prin modul de schimbare a beneficiarului, nu

se poate proceda la încadrarea într-un alt regim juridic a TVA deductibilă.

Ca atare, indiferent

de analiza modului în care SC A. U. SRL Italia a achiziționat materia primă din

Turcia, a facturat-o către SC A.A. SRL, destinatar al bunurilor, și, după

prelucrarea materiei prime, produsele finite sunt transportate către societăți

din comunitatea europeană sau din afara acesteia, cu consecința facturării de

către reclamantă către societatea din România și refacturarea de către

societatea din România către cea din Italia, momentul nașterii dreptului de deducere

nu poate fi schimbat și reprezintă data când au intervenit livrările de bunuri

intracomunitare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta A. SRL U. Italia, care a solicitat

modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală

existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea judecătorească atacată:

În mod greșit prima

instanță a încadrat operațiunile purtătoare de TVA desfășurate de societatea

recurentă în dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din C. fisc.,

cu referire la pct. 45 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Codului

fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Recurenta arată că

toate operațiunile efectuate de către cele două societăți aflate în discuție au

avut în vedere dispozițiile legale în vigoare, atestate și confirmate și prin

precizările formulate de Serviciul Metodologie și Asistență Contribuabili din

cadrul DGFP Brașov, transmise prin adresa nr. 5675 din 27 februarie 2009.

În concepția

recurentei, interpretarea realizată de organul de inspecție fiscală și preluată

de prima instanță în legătură cu prevederile art. 147

1

alin. (2) din

C. fisc. este eronată.

Totodată, recurenta

susține că își poate exercita dreptul de deducere a TVA și pentru operațiunile

economice derulate înaintea înregistrării în România în scopuri de TVA, având

în vedere faptul că nu a existat numai intenția de desfășurare de activități

economice, acestea fiind în desfășurare atât înainte cât și după aderarea

României la Comunitatea Europeană.

Recurenta arată că

organele de control nu au luat în considerare punctele de vedere exprimate de

Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Legislație în Domeniul TVA și de

Serviciul Metodologie și Asistență Contribuabili din cadrul DGFP Brașov.

În opinia recurentei,

esențial pentru soluționarea prezentei cauze este faptul că bugetul de stat nu

este prejudiciat în niciun fel, deoarece suma pe care societatea o solicită cu

titlu de TVA de primit a fost, în prealabil, achitat de către SC A.A. SRL

Brașov, fapt dovedit cu deconturile de TVA ale acestei societăți.

De asemenea,

recurenta susține faptul că actele existente la dosarul cauzei probează

următoarele aspecte:

a) societatea a

importat materii prime din afara Comunității Europene (Turcia) și a efectuat

operațiuni vamale de import definitiv, pentru care a achitat efectiv TVA în

vamă;

b) societatea a

vândut mărfuri în interiorul Comunității Europene (Italia, Germania) și a

efectuat operațiuni intracomunitare scutite de TVA;

c) societatea a

beneficiat de o rambursare de TVA, motiv pentru care DGFP Brașov certifică

faptul că aceasta are dreptul de a i se rambursa TVA.

În plus, raportul de

expertiză contabilă efectuat în cauză arată următoarele aspecte:

a) toate

înregistrările în deconturile de TVA sunt corect făcute;

b) sumele

înregistrate sunt corecte, la fel ca și suma solicitată a fi restituită;

c) documentele ce

stau la baza înregistrărilor operațiunilor de TVA sunt conforme cu dispozițiile

Codului fiscal în vigoare la momentul efectuării operațiunii și au fost corect

individualizate în contabilitate, conform Legii nr. 82/1991;

d) societatea

îndeplinește toate condițiile unui plătitor de TVA din România din luna martie

2008.

Intimata Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, SC A.A. SRL

Brașov a devenit reprezentant fiscal al recurentei și a obținut de la Agenția

Națională de Administrare Fiscală certificatul de înregistrare în scopuri de

TVA seria B nr. 0685563 la data de 21 mai 2009.

SC A.A. SRL Brașov,

în calitate de reprezentant fiscal al recurentei, prin decontul de TVA din luna

mai 2009, a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA aferentă lunii

anterior arătate, în valoare totală de 1.002.271 RON.

Taxa pe valoarea

adăugată contestată este în valoare de 975.619 RON, iar aceasta este aferentă

operațiunilor refacturate de SC A.A. SRL Brașov la data de 31 mai 2009, pentru

care s-au emis următoarele facturi către societatea recurentă: factura nr. X

din 31 mai 2009, în valoare totală de 6.003.103,91 RON din care TVA în valoare

de 958.478,78 RON; factura nr. X1 din 31 mai 2009, în valoare totală de

107.355,39 RON din care TVA în valoare de 17.140 RON;

Facturile au fost

emise de către SC A.A. SRL Brașov către recurentă, ca urmare a stornării

operațiunilor derulate și facturate fără TVA, în perioada 13 decembrie 2007 -

20 martie 2009.

Ca urmare a acestei

operațiuni, rezultă faptul că recurenta a achiziționat din Turcia țesături

textile. Aceste bunuri au fost facturate de recurentă către SC A.A. SRL Brașov,

care figurează, conform DIV, la data importurilor ca fiind destinatarul

acestora.

SC A.A. SRL a achitat

TVA în vamă aferentă acestor bunuri și a înregistrat în evidențele contabile

TVA deductibilă aferentă acestor importuri.

Ulterior,

contravaloarea acestor bunuri a fost refacturată de SC A.A. SRL către

recurentă, aplicându-se scutirea de TVA pentru livrări intracomunitare de

bunuri, conform art. 143 alin. (2) lit. a) din C. fisc..

În baza contractului

nr. 1 din 01 iulie 2007 încheiat între SC A.A. SRL, în calitate de furnizor, și

A. SRL U. Italia, în calitate de cumpărător, textilele au fost trimise de SC

A.A. SRL către diverse societăți din țară, în temeiul contractelor încheiate de

aceste din urmă societăți cu recurenta. Societățile care prelucrau materia

primă transportau produsele finite la firmele indicate de recurentă și facturau

contravaloarea manoperei și transportului aferent.

Aceste produse finite

au fost transportate în statele din Uniunea Europeană și din Canada, iar

contravaloarea acestora a fost facturată de recurentă către diverși

cumpărători.

În perioada 13

decembrie 2007 - 30 mai 2008, SC A.A. SRL a fost supusă controlului fiscal, iar

în urma acestuia au fost emise Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6173 din 27

februarie 2009 și Decizia de impunere nr. 145 din aceeași dată, acte prin care

s-a constatat că societatea nu a justificat cu documente legale scutirea de TVA

pentru livrările de țesături facturate de SC A.A. SRL către recurentă. În

raport de această situație, organul fiscal a dispus colectarea TVA pentru

aceste bunuri, cu motivarea că reprezintă livrări de bunuri taxabile în

România, conform art. 126 și art. 132 alin. (1) lit. c) din C. fisc. Ca atare,

s-a apreciat că SC A.A. SRL avea obligația de a emite factura cu TVA pentru

bunurile vândute către recurentă.

De asemenea, prin RIF

nr. 6173 A din 27 februarie 2009, încheiat cu ocazia soluționării decontului de

TVA din luna iunie 2008, s-a menționat faptul că SC A.A. SRL nu a făcut dovada

transportului materiei prime din România în Italia, motiv pentru care nu sunt

îndeplinite condițiile de scutire cu drept de deducere pentru livrările

intracomunitare, prevăzute de art. 143 C. fisc.

De menționat faptul

că, prin cele două adrese nominalizate de recurentă, autoritățile fiscale cu

competențe în materie au apreciat că, pentru operațiunile desfășurate pe

teritoriul României, recurenta trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA la

organele fiscale, în baza art. 153 alin. (4) și (5) din C. fisc. Aceeași

situație este și în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă.

După cum s-a precizat

anterior, la data de 31 mai 2009, SC A.A. SRL a stornat facturile reprezentând

contravaloare țesături textile, emise în perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie

2009, către recurentă, în regim de scutire din punct de vedere a TVA.

Organul fiscal a

respins la deductibilitate TVA suma de 975.619 RON, aferentă facturilor

reprezentând livrări efectuate și facturate ca operațiuni scutite de TVA în

cursul anului 2008 și refacturate în data de 31 mai 2009, întrucât faptul

generator și exigibilitatea TVA intervine la momentul livrării bunurilor,

respectiv perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009, în baza art. 134 alin.

(1) și (2), art. 134

1

, art. 134

2

și art. 145 alin. (1)

coroborat cu art. 153 alin. (5) din C. fisc., modificat.

Altfel spus,

autoritatea fiscală a apreciat că SC A.A. SRL nu are drept de deducere pentru

TVA în sumă de 975.619 RON, aferentă operațiunilor exigibile, anterior

înregistrării ca reprezentant fiscal, adică 21 mai 2009.

Prima instanță a

apreciat că punctul de vedere exprimat de organul fiscal este corect, în raport

de dispozițiile legale anterior nominalizate.

Conform art. 134 din

C. fisc., modificat:

"(1) Faptul

generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare

pentru exigibilitatea taxei.

(2) Exigibilitatea

taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza

legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar

dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

(3) Exigibilitatea

plății taxei reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa

la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată

determină și momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru

neplata taxei."

Potrivit art. 134

1

alin. (1) din C. fisc., modificat: "Faptul generator intervine la data

livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute

în prezentul capitol."

În baza art. 145

alin. (1) din C. fisc., modificat: "Dreptul de deducere ia naștere la

momentul exigibilității taxei."

Totodată, potrivit

art. 153 alin. (5) din C. fisc., modificat:

"O persoană

impozabilă nestabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA în

România, care are sau nu un sediu fix în România, care intenționează să

efectueze o achiziție intracomunitară de bunuri, pentru care este obligată la

plata taxei, conform art. 151, sau o livrare intracomunitară de bunuri scutită

de taxă, va solicita înregistrarea în scopuri de TVA, conform acestui articol,

înaintea efectuării achiziției intracomunitare sau a livrării intracomunitare".

Din interpretarea

sistematică a dispozițiilor normative anterior citate, rezultă faptul că

momentul exigibilității taxei intervine pentru livrările de bunuri în România,

la data la care bunurile sunt livrate, iar dreptul de deducere TVA ia naștere

în momentul exigibilității taxei.

De asemenea, persoana

impozabilă nestabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA în țară

care intenționează să efectueze o livrare de bunuri intracomunitară va solicita

înregistrarea în scopuri de TVA înaintea efectuării livrării intracomunitare.

În speța de față,

pentru suma totală de 6.110.459 RON, din care TVA în sumă de 975.619 RON,

reprezentând livrări efectuate, facturate ca operațiuni scutite în cursul

anului 2008 și ianuarie - martie 2009 și refacturate la data de 31 mai 2009,

faptul generator și exigibilitatea taxei intervin la momentul livrării

bunurilor, respectiv perioada martie 2008 - aprilie 2009, în raport de

dispozițiile Codului fiscal, modificat.

Așadar, în mod

corect, prima instanță a apreciat că recurenta-reclamantă nu îndeplinește

condițiile de exercitare a dreptului de deducere TVA pentru operațiunile aflate

în discuție, întrucât societatea a eludat prevederile art. 145 alin. (1) din C.

fisc.

După cum s-a precizat

anterior, în perioada livrării țesăturilor textile, SC A.A. SRL nu era

desemnată și înregistrată ca reprezentant fiscal al recurentei.

În același timp, în

perioada decembrie 2007 - martie 2009, facturarea fără TVA a livrării

țesăturilor textile s-a efectuat de către SC A.A. SRL fără respectarea condițiilor

de scutire cu drept de deducere, prevăzute de art. 143 din C. fisc.

Problema dedusă

judecății a rezultat ca urmare a înregistrării la data de 31 mai 2009 în

evidențele fiscale ale SC A.A. SRL a facturilor storno mai sus nominalizate,

reprezentând contravaloarea facturilor emise de SC A.A. SRL către recurentă, în

perioada decembrie 2007 - martie 2009, în regim de scutire TVA, precum și a

înregistrării facturilor emise cu TVA pentru livrările de țesături textile.

Cu alte cuvinte,

achiziționarea produselor textile din Turcia și livrarea acestora către

recurentă s-a realizat în perioada decembrie 2007 - martie 2009, anterior

momentului când SC A.A. SRL a devenit reprezentant fiscal al recurentei.

Înalta Curte

apreciază că cele două adrese invocate în cererea de recurs de către societatea

recurentă nu sunt de natură să conducă la o concluzie contrară celei exprimate

de judecătorul fondului cauzei, în raport de argumentele anterior prezentate.

De asemenea, instanța

de control judiciar consideră că dispozițiile art. 147

1

alin. (2) C.

fisc. nu sunt aplicabile în speță, deoarece, la momentul la care s-au derulat

operațiunile analizate, recurenta nu avea calitatea de persoană impozabilă

înregistrată în scopuri de TVA în România și nu avea desemnat reprezentant

fiscal.

În altă ordine de

idei, Înalta Curte reține, ca și prima instanță, faptul că firmele din România

care au prelucrat materialele textile au livrat produsele finite către Germania

și Canada, în numele societății recurente, anterior momentului înregistrării

sale în scopuri de TVA în România.

Recurenta avea

obligația să declare livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA în

decontul de taxă, prevăzut de art. 156

2

C. fisc., precum și în

declarația recapitulativă pentru livrări intracomunitare, în raport de art. 156

4

din aceeași reglementare.

Recurenta nu a

îndeplinit această obligație legală, întrucât nu a depus decontul de TVA și

declarația recapitulativă.

Mai mult decât atât,

după cum s-a prezentat anterior, societatea recurentă nu și-a îndeplinit nici

obligația de a se înregistra în scopuri de TVA în România înaintea efectuării

livrărilor aflate în discuție, respectiv exportului de produse finite către

Germania și Canada.

În același timp,

Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentei potrivit căreia bugetul

Statului Român nu a fost prejudiciat prin operațiunile pe care le-a derulat.

Pe acest aspect,

instanța de control judiciar reține că TVA achitată de SC A.A. SRL, aferentă

importurilor de țesături din Turcia, a fost înregistrată ca TVA deductibilă de

către această societate. SC A.A. SRL a beneficiat de dreptul de deducere a TVA

la data la care a fost achitată taxa. După cum rezultă din declarațiile vamale

de import, la momentul importurilor, SC A.A. SRL era proprietara bunurilor

importate și această societate a achitat TVA în vamă și a beneficiat de dreptul

de deducere a TVA.

În raport de cele

anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o

interpretare corectă a dispozițiilor normative incidente în cauză și a materialului

probator administrat de părți atunci când a concluzionat în sensul că actele

administrativ-fiscale deduse judecății sunt în mod legal emise de autoritatea

fiscală intimată.

În consecință,

nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat

la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A. SRL U. Italia, împotriva Sentinței nr. 16/F/2011 din 30

ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.

Procesat de GGC - GV