ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1971/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL U. Italia a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 601 din 23 decembrie 2009 emisă de pârâtă prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6636 din 28 septembrie 2009 și a Deciziei de impunere fiscală nr. 935 din 28 septembrie 2009 emise de pârâtă, precum și a celor două acte menționate, respectiv Raportul de Inspecție Fiscală și Decizia de impunere.

Totodată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 975.619 RON, reprezentând TVA cerută la rambursare și pentru care reclamanta are drept de restituire. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Tribunalului Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 321 din 10 martie 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea soluției, tribunalul a arătat faptul că sumele contestate de reclamantă depășesc pragul valoric de 500.000 RON, instituit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză tehnică contabilă. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 16 din 31 ianuarie 2011, a respins acțiunea reclamantei A. SRL U. Italia. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: În cursul lunilor iulie și septembrie 2009, în vederea soluționării solicitării SC A.A. SRL România de rambursare a sumei negative de TVA în cuantum de 1.002.271 RON, aferentă lunii mai 2009, a fost efectuat un control fiscal la această societate, pentru perioada 21 mai 2009 - 31 mai 2009. Acest agent economic nu a mai fost verificat pe linie de TVA de la data înregistrării ca plătitor de TVA (21 mai 2009). Ca dată despre contribuabil, s-a reținut de către organele fiscale că este reprezentant fiscal pentru TVA pentru SC A. U. Italia SRL.

Autoritatea fiscală a stabilit că, în perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009, societatea supusă controlului a emis către reclamantă facturi reprezentând livrări în valoare toată de 5.134.840,74 RON, operațiuni pe care persoana juridică română le tratează ca livrări intracomunitare de bunuri scutite de TVA. Pentru operațiunile de acest gen derulate în perioada 13 decembrie 2007- 30 iunie 2008, urmare a unui control fiscal, s-a respins cererea de rambursare TVA. La data de 31 mai 2009, după ce SC A.A. SRL România devine reprezentant fiscal al SC A. U. Italia SRL, prima stornează operațiunile anterior menționate și emite către cea de a doua, două facturi fiscale cu valoare echivalentă și deducere TVA aferentă achiziției de materii prime.

În cadrul controlului fiscal, a fost obținut punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice - Direcția de Legislație în Domeniul TVA, care a precizat următoarele aspecte: În raport de dispozițiile art. 145 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (4) din C. fisc. și pct. 45 alin. (1) din Normele metodologice la acest act normativ, înregistrarea în România a SC A.A. SRL Brașov ca reprezentant fiscal pentru TVA ar îndeplini, în principiu, condițiile formale pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente achizițiilor de materie primă de la SC A.A. SRL Brașov, conform art. 145 alin. (2) lit. c) din C. fisc., în speță livrări intracomunitare și exporturi de bunuri cu locul în România.

Pentru suma totală de 6.110.459 RON, din care TVA în cuantum de 975.619 RON, reprezentând livrări efectuate, facturate ca operațiuni scutite în cursului anului 2008 și refacturate în data de 31 mai 2009, faptul generator și exigibilitatea taxei intervine la momentul livrării bunurilor, conform art. 134 alin. (1) și (2) din C. fisc. SC A.A. SRL Brașov, reprezentant fiscal pentru TVA pentru SC A. SRL U. Italia, nu se încadrează în prevederile art. 147 1 alin. (2) C. fisc., întrucât în perioada de derulare a operațiunilor pentru care se solicită rambursarea TVA, societatea italiană nu avea calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA și nu avea desemnat un reprezentant fiscal.

Față de dispozițiile art. 56 alin. (4) din H.G. nr. 44/2003, SC A. U. Italia SRL, prin reprezentant fiscal SC A.A. SRL România, are dreptul de deducere a TVA pentru operațiunile desfășurate după data desemnării reprezentantului fiscal. Curtea de apel a arătat faptul că reclamanta nu contestă starea de fapt stabilită de organul fiscal, ci susține că stornarea facturilor aferente derulării unor operațiuni în perioada anterioară desemnării reprezentantului fiscal și emiterea unor facturi noi pentru aceleași operațiuni, după data de 21 mai 2009, acordă societății reclamante, prin reprezentant fiscal, dreptul de deducere a TVA.

În plus, reclamanta este de acord cu punctul de vedere potrivit cu care, față de dispozițiile art. 153 alin. (4) și (5) C. fisc., avea obligația de a se înregistra în scopuri de TVA înainte de realizarea operațiunilor, însă arată că, potrivit art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., orice persoană impozabilă avea dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor scutite de taxă (livrări intracomunitare de bunuri). Totodată societatea reclamantă a invocat dispozițiile art. 45 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 și a susținut că SC A. SRL U. Italia a avut calitatea de persoană impozabilă din momentul desfășurării de activitate economică pe teritoriul României aceasta fiind necesar să fie înregistrată în scopuri de TVA.

De asemenea, prima instanță a prezentat punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză efectuat în cauză, conform căruia se poate face stornarea facturilor emise eronat și corectarea acestora cu menționarea informațiilor necesare pe factură. Facturile de livrări de marfă care au fost corectate în urma Raportului de inspecție fiscală nr. 6137A din 27 februarie 2009 sunt emise în perioada mai 2008 - aprilie 2009. Având în vedere că reprezentantul fiscal pe teritoriul României are responsabilități doar pe linie de TVA, de la data desemnării lui, este corect ca facturile de livrări să fie emise pe numele său, acesta având obligația să depună decontul de TVA, declarația recapitulativă și cea informativă pentru operațiunile desfășurate în România de o persoană impozabilă nestabilită în România, pe care o reprezintă.

Livrările de materie primă au fost facturate de către SC A.A. SRL România fără TVA către partenerul extern SC A. SRL U. Italia, acestea fiind de fapt materiale textile importate anterior din Turcia. Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA este reglementată de art. 153 alin. (5) din C. fisc., potrivit cu care "va solicita înregistrarea în scopuri de TVA, conform acestui articol, înainte de realizarea operațiunilor, persoana impozabilă nestabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA în România, care intenționează să efectueze o achiziție intracomunitară de bunuri pentru care este obligată la plata taxei, conform art. 151, sau să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.

Potrivit art. 66 din normele de aplicare, în situația în care art. 153 prevede că persoana impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA anticipat, respectiv înainte de realizarea unei operațiuni, dar această obligație este îndeplinită ulterior, organele fiscale vor înregistra persoana respectivă atunci când aceasta solicită înregistrarea, dacă între timp nu a fost înregistrată din oficiu. Pentru neînregistrarea anticipată prevăzută de lege, organele fiscale vor stabili consecințele acesteia, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, precum și ale Codului de procedură fiscală.

Curtea de apel a arătat faptul că, în opinia expertului, ținând cont de faptul că dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată ia naștere la momentul exigibilității taxei, exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator, iar faptul generator pentru livrări de bunuri intervine la data livrării bunurilor, nu sunt îndeplinite condițiile pentru deducerea taxei, dar trebuie avut în vedere faptul că aceste facturi au corectat documente emise anterior, situație prevăzută de art. 159 pct. 3 din C. fisc. Documentele justificative privind achiziția de materiale textile de către SC A.A. SRL România de la furnizorul SC A. SRL U. Italia sunt însoțite de factura prin care societăți comerciale din Turcia livrează materialele textile către ultima societate.

Documentul de transport anexat la fiecare achiziție dovedește faptul că materialele textile sunt livrate din Turcia către diverse societăți terțe din România care le prelucrează ulterior. În opinia primei instanțe, împrejurarea că livrările au fost stornate și au fost emise alte facturi nu modifică momentul exigibilității taxei, neexistând vreun text de lege care să permită o astfel de exceptare de la modul de stabilire a faptului generator. Pe de altă parte, SC A.A. SRL a fost proprietara bunurilor importate, a achitat TVA și a beneficiat de dreptul de deducere. Ca urmare, prin modul de schimbare a beneficiarului, nu se poate proceda la încadrarea într-un alt regim juridic a TVA deductibilă.

Ca atare, indiferent de analiza modului în care SC A. U. SRL Italia a achiziționat materia primă din Turcia, a facturat-o către SC A.A. SRL, destinatar al bunurilor, și, după prelucrarea materiei prime, produsele finite sunt transportate către societăți din comunitatea europeană sau din afara acesteia, cu consecința facturării de către reclamantă către societatea din România și refacturarea de către societatea din România către cea din Italia, momentul nașterii dreptului de deducere nu poate fi schimbat și reprezintă data când au intervenit livrările de bunuri intracomunitare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. SRL U. Italia, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: În mod greșit prima instanță a încadrat operațiunile purtătoare de TVA desfășurate de societatea recurentă în dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din C. fisc., cu referire la pct. 45 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G.

nr. 44/2004. Recurenta arată că toate operațiunile efectuate de către cele două societăți aflate în discuție au avut în vedere dispozițiile legale în vigoare, atestate și confirmate și prin precizările formulate de Serviciul Metodologie și Asistență Contribuabili din cadrul DGFP Brașov, transmise prin adresa nr. 5675 din 27 februarie 2009. În concepția recurentei, interpretarea realizată de organul de inspecție fiscală și preluată de prima instanță în legătură cu prevederile art. 147 1 alin. (2) din C. fisc. este eronată. Totodată, recurenta susține că își poate exercita dreptul de deducere a TVA și pentru operațiunile economice derulate înaintea înregistrării în România în scopuri de TVA, având în vedere faptul că nu a existat numai intenția de desfășurare de activități economice, acestea fiind în desfășurare atât înainte cât și după aderarea României la Comunitatea Europeană.

Recurenta arată că organele de control nu au luat în considerare punctele de vedere exprimate de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Legislație în Domeniul TVA și de Serviciul Metodologie și Asistență Contribuabili din cadrul DGFP Brașov. În opinia recurentei, esențial pentru soluționarea prezentei cauze este faptul că bugetul de stat nu este prejudiciat în niciun fel, deoarece suma pe care societatea o solicită cu titlu de TVA de primit a fost, în prealabil, achitat de către SC A.A. SRL Brașov, fapt dovedit cu deconturile de TVA ale acestei societăți.

De asemenea, recurenta susține faptul că actele existente la dosarul cauzei probează următoarele aspecte: a) societatea a importat materii prime din afara Comunității Europene (Turcia) și a efectuat operațiuni vamale de import definitiv, pentru care a achitat efectiv TVA în vamă; b) societatea a vândut mărfuri în interiorul Comunității Europene (Italia, Germania) și a efectuat operațiuni intracomunitare scutite de TVA; c) societatea a beneficiat de o rambursare de TVA, motiv pentru care DGFP Brașov certifică faptul că aceasta are dreptul de a i se rambursa TVA.

În plus, raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză arată următoarele aspecte: a) toate înregistrările în deconturile de TVA sunt corect făcute; b) sumele înregistrate sunt corecte, la fel ca și suma solicitată a fi restituită; c) documentele ce stau la baza înregistrărilor operațiunilor de TVA sunt conforme cu dispozițiile Codului fiscal în vigoare la momentul efectuării operațiunii și au fost corect individualizate în contabilitate, conform Legii nr. 82/1991; d) societatea îndeplinește toate condițiile unui plătitor de TVA din România din luna martie 2008. Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, SC A.A. SRL Brașov a devenit reprezentant fiscal al recurentei și a obținut de la Agenția Națională de Administrare Fiscală certificatul de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr. 0685563 la data de 21 mai 2009. SC A.A.

SRL Brașov, în calitate de reprezentant fiscal al recurentei, prin decontul de TVA din luna mai 2009, a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA aferentă lunii anterior arătate, în valoare totală de 1.002.271 RON. Taxa pe valoarea adăugată contestată este în valoare de 975.619 RON, iar aceasta este aferentă operațiunilor refacturate de SC A.A. SRL Brașov la data de 31 mai 2009, pentru care s-au emis următoarele facturi către societatea recurentă: factura nr. X din 31 mai 2009, în valoare totală de 6.003.103,91 RON din care TVA în valoare de 958.478,78 RON; factura nr. X1 din 31 mai 2009, în valoare totală de 107.355,39 RON din care TVA în valoare de 17.140 RON; Facturile au fost emise de către SC A.A.

SRL Brașov către recurentă, ca urmare a stornării operațiunilor derulate și facturate fără TVA, în perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009. Ca urmare a acestei operațiuni, rezultă faptul că recurenta a achiziționat din Turcia țesături textile. Aceste bunuri au fost facturate de recurentă către SC A.A. SRL Brașov, care figurează, conform DIV, la data importurilor ca fiind destinatarul acestora. SC A.A. SRL a achitat TVA în vamă aferentă acestor bunuri și a înregistrat în evidențele contabile TVA deductibilă aferentă acestor importuri. Ulterior, contravaloarea acestor bunuri a fost refacturată de SC A.A. SRL către recurentă, aplicându-se scutirea de TVA pentru livrări intracomunitare de bunuri, conform art. 143 alin. (2) lit. a) din C. fisc..

În baza contractului nr. 1 din 01 iulie 2007 încheiat între SC A.A. SRL, în calitate de furnizor, și A. SRL U. Italia, în calitate de cumpărător, textilele au fost trimise de SC A.A. SRL către diverse societăți din țară, în temeiul contractelor încheiate de aceste din urmă societăți cu recurenta. Societățile care prelucrau materia primă transportau produsele finite la firmele indicate de recurentă și facturau contravaloarea manoperei și transportului aferent. Aceste produse finite au fost transportate în statele din Uniunea Europeană și din Canada, iar contravaloarea acestora a fost facturată de recurentă către diverși cumpărători. În perioada 13 decembrie 2007 - 30 mai 2008, SC A.A.

SRL a fost supusă controlului fiscal, iar în urma acestuia au fost emise Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6173 din 27 februarie 2009 și Decizia de impunere nr. 145 din aceeași dată, acte prin care s-a constatat că societatea nu a justificat cu documente legale scutirea de TVA pentru livrările de țesături facturate de SC A.A. SRL către recurentă. În raport de această situație, organul fiscal a dispus colectarea TVA pentru aceste bunuri, cu motivarea că reprezintă livrări de bunuri taxabile în România, conform art. 126 și art. 132 alin. (1) lit. c) din C. fisc. Ca atare, s-a apreciat că SC A.A. SRL avea obligația de a emite factura cu TVA pentru bunurile vândute către recurentă. De asemenea, prin RIF nr. 6173 A din 27 februarie 2009, încheiat cu ocazia soluționării decontului de TVA din luna iunie 2008, s-a menționat faptul că SC A.A.

SRL nu a făcut dovada transportului materiei prime din România în Italia, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de scutire cu drept de deducere pentru livrările intracomunitare, prevăzute de art. 143 C. fisc. De menționat faptul că, prin cele două adrese nominalizate de recurentă, autoritățile fiscale cu competențe în materie au apreciat că, pentru operațiunile desfășurate pe teritoriul României, recurenta trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA la organele fiscale, în baza art. 153 alin. (4) și (5) din C. fisc. Aceeași situație este și în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă. După cum s-a precizat anterior, la data de 31 mai 2009, SC A.A. SRL a stornat facturile reprezentând contravaloare țesături textile, emise în perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009, către recurentă, în regim de scutire din punct de vedere a TVA.

Organul fiscal a respins la deductibilitate TVA suma de 975.619 RON, aferentă facturilor reprezentând livrări efectuate și facturate ca operațiuni scutite de TVA în cursul anului 2008 și refacturate în data de 31 mai 2009, întrucât faptul generator și exigibilitatea TVA intervine la momentul livrării bunurilor, respectiv perioada 13 decembrie 2007 - 20 martie 2009, în baza art. 134 alin. (1) și (2), art. 134 1 , art. 134 2 și art. 145 alin. (1) coroborat cu art. 153 alin. (5) din C. fisc., modificat. Altfel spus, autoritatea fiscală a apreciat că SC A.A. SRL nu are drept de deducere pentru TVA în sumă de 975.619 RON, aferentă operațiunilor exigibile, anterior înregistrării ca reprezentant fiscal, adică 21 mai 2009. Prima instanță a apreciat că punctul de vedere exprimat de organul fiscal este corect, în raport de dispozițiile legale anterior nominalizate.

Conform art. 134 din C. fisc., modificat: "(1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. (2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

(3) Exigibilitatea plății taxei reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată determină și momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei." Potrivit art. 134 1 alin. (1) din C. fisc., modificat: "Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol." În baza art. 145 alin. (1) din C. fisc., modificat: "Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei." Totodată, potrivit art. 153 alin. (5) din C. fisc., modificat: "O persoană impozabilă nestabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA în România, care are sau nu un sediu fix în România, care intenționează să efectueze o achiziție intracomunitară de bunuri, pentru care este obligată la plata taxei, conform art. 151, sau o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă, va solicita înregistrarea în scopuri de TVA, conform acestui articol, înaintea efectuării achiziției intracomunitare sau a livrării intracomunitare". Din interpretarea sistematică a dispozițiilor normative anterior citate, rezultă faptul că momentul exigibilității taxei intervine pentru livrările de bunuri în România, la data la care bunurile sunt livrate, iar dreptul de deducere TVA ia naștere în momentul exigibilității taxei.

De asemenea, persoana impozabilă nestabilită în România și neînregistrată în scopuri de TVA în țară care intenționează să efectueze o livrare de bunuri intracomunitară va solicita înregistrarea în scopuri de TVA înaintea efectuării livrării intracomunitare. În speța de față, pentru suma totală de 6.110.459 RON, din care TVA în sumă de 975.619 RON, reprezentând livrări efectuate, facturate ca operațiuni scutite în cursul anului 2008 și ianuarie - martie 2009 și refacturate la data de 31 mai 2009, faptul generator și exigibilitatea taxei intervin la momentul livrării bunurilor, respectiv perioada martie 2008 - aprilie 2009, în raport de dispozițiile Codului fiscal, modificat. Așadar, în mod corect, prima instanță a apreciat că recurenta-reclamantă nu îndeplinește condițiile de exercitare a dreptului de deducere TVA pentru operațiunile aflate în discuție, întrucât societatea a eludat prevederile art. 145 alin. (1) din C. fisc.

După cum s-a precizat anterior, în perioada livrării țesăturilor textile, SC A.A. SRL nu era desemnată și înregistrată ca reprezentant fiscal al recurentei. În același timp, în perioada decembrie 2007 - martie 2009, facturarea fără TVA a livrării țesăturilor textile s-a efectuat de către SC A.A. SRL fără respectarea condițiilor de scutire cu drept de deducere, prevăzute de art. 143 din C. fisc. Problema dedusă judecății a rezultat ca urmare a înregistrării la data de 31 mai 2009 în evidențele fiscale ale SC A.A. SRL a facturilor storno mai sus nominalizate, reprezentând contravaloarea facturilor emise de SC A.A. SRL către recurentă, în perioada decembrie 2007 - martie 2009, în regim de scutire TVA, precum și a înregistrării facturilor emise cu TVA pentru livrările de țesături textile.

Cu alte cuvinte, achiziționarea produselor textile din Turcia și livrarea acestora către recurentă s-a realizat în perioada decembrie 2007 - martie 2009, anterior momentului când SC A.A. SRL a devenit reprezentant fiscal al recurentei. Înalta Curte apreciază că cele două adrese invocate în cererea de recurs de către societatea recurentă nu sunt de natură să conducă la o concluzie contrară celei exprimate de judecătorul fondului cauzei, în raport de argumentele anterior prezentate. De asemenea, instanța de control judiciar consideră că dispozițiile art. 147 1 alin. (2) C. fisc. nu sunt aplicabile în speță, deoarece, la momentul la care s-au derulat operațiunile analizate, recurenta nu avea calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România și nu avea desemnat reprezentant fiscal.

În altă ordine de idei, Înalta Curte reține, ca și prima instanță, faptul că firmele din România care au prelucrat materialele textile au livrat produsele finite către Germania și Canada, în numele societății recurente, anterior momentului înregistrării sale în scopuri de TVA în România. Recurenta avea obligația să declare livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA în decontul de taxă, prevăzut de art. 156 2 C. fisc., precum și în declarația recapitulativă pentru livrări intracomunitare, în raport de art. 156 4 din aceeași reglementare. Recurenta nu a îndeplinit această obligație legală, întrucât nu a depus decontul de TVA și declarația recapitulativă. Mai mult decât atât, după cum s-a prezentat anterior, societatea recurentă nu și-a îndeplinit nici obligația de a se înregistra în scopuri de TVA în România înaintea efectuării livrărilor aflate în discuție, respectiv exportului de produse finite către Germania și Canada.

În același timp, Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentei potrivit căreia bugetul Statului Român nu a fost prejudiciat prin operațiunile pe care le-a derulat. Pe acest aspect, instanța de control judiciar reține că TVA achitată de SC A.A. SRL, aferentă importurilor de țesături din Turcia, a fost înregistrată ca TVA deductibilă de către această societate. SC A.A. SRL a beneficiat de dreptul de deducere a TVA la data la care a fost achitată taxa. După cum rezultă din declarațiile vamale de import, la momentul importurilor, SC A.A. SRL era proprietara bunurilor importate și această societate a achitat TVA în vamă și a beneficiat de dreptul de deducere a TVA.

În raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor normative incidente în cauză și a materialului probator administrat de părți atunci când a concluzionat în sensul că actele administrativ-fiscale deduse judecății sunt în mod legal emise de autoritatea fiscală intimată. În consecință, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SRL U. Italia, împotriva Sentinței nr. 16/F/2011 din 30 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012. Procesat de GGC - GV