ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4163/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 1688 din 5 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin

care s-a dispus respingerea contestației în anulare a deciziei nr. 5134 din 29

septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

16794/95/2008, formulată de contestatorul P.I.E. în contradictoriu cu intimații

SC OMV P. SA, B.C.R., S.M. și B.V.M..

Contestația

în anulare viza decizia nr. 5134 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova prin care a fost admis recursul declarat de pârâta SC P. SA

împotriva sentinței nr. 875 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul

Gorj, în contradictoriu cu intimații reclamanți P.I.E., B.C.R., S.M., B.V.M. și

pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:

Potrivit

art. 318 C. proc. civ., teza I, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate

cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

În

sensul acestui text, prin greșeală materială se înțelege greșeală de ordin

procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea

unei soluții greșite.

Legea

are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la

pronunțarea unei soluții eronate, în această categorii intrând greșeli comise

prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare,

greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt

greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de interpretare a dispozițiilor

legale.

Contestația

în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. este o contestație specială care

urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu

referitoare la problemele de fond. A da posibilitatea părților să se plângă

aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și

a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților

de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar

deveni o cale ordinară de atac.

În

nici o situație nu pot li repuse în discuție, pe calea contestației în anulare,

acele motive care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs,

indiferent cum au fost apreciate probele sau interpretată legea, altfel

contestația în anulare ar constitui un mijloc de reformare a hotărârii date în

recurs, ceea ce este inadmisibil.

Mai

mult, la dosarul de recurs există mai multe cereri de amânare pentru lipsa de

apărare, iar la termenul din 7 iulie 2009 instanța de recurs a acordat termen

la cererea acestuia în baza art. 156 C. proc. civ.

Astfel

susținerea contestatorului că instanța avea obligația să amâne cauza la cererea

sa formulată la data de 24 septembrie 2009 este cu totul nefondată în

condițiile în care textul art. 156 C. proc. civ., prevede că instanța va putea

da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Pentru

considerentele expuse anterior, Curtea a dispus respingerea contestației în

anulare.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs contestatorul, motivând că a formulat cererea

de amânare solicitând un termen pentru a-i fi comunicate motivele de recurs în

vederea formulării întâmpinării așa cum dispune art. 308 alin. (1) C. proc.

civ.

A mai

formulat o cerere de acordare a unui termen pentru angajarea unui avocat, însă

nu s-a putut prezenta datorită necesitării prezenței sale la serviciu.

În cauză

sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Lipsesc

de la dosar concluziile scrise ale avocatului.

Solicită

a se constata autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 875 din 10 februarie

2009 pronunțată de Tribunalul Gorj și judecarea în lipsă a cererii.

La

termenul din 18 mai 2011 instanța din oficiu a invocat inadmisibilitatea

recursului promovat împotriva unei decizii irevocabile.

Astfel,

conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație în

anulare este supusă acelorași căi ca și hotărârea atacată, deoarece aceasta are

un caracter accesoriu din punct de vedere procedural, în raport cu judecata

propriu-zisă, în fond sau în recurs.

În

cauză, contestația în anulare a fost introdusă împotriva unei hotărâri

pronunțate de Curtea de Apel Craiova în recurs, decizia fiind irevocabilă

conform art. 377 C. proc. civ. și în consecință și hotărârea pronunțată în

contestația în anulare este irevocabilă conform textului citat.

În

aceste condiții, recursul declarat de contestator împotriva acestei decizii

este inadmisibil deoarece decizia Curții de Apel Craiova pronunțată în

contestația în anulare nu este susceptibilă de a fi recurată conform art. 320 alin.

(3) C. proc. civ.

În

consecință se va respinge recursul astfel formulat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de contestatorul P.I.E. împotriva deciziei nr. 1688 din 5 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2011.