ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

1) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea

formulată la data de 07 decembrie 2010, reclamanții B.I., C.I., C.A., C.F.D., C.G.,

D.V., G.L., I.V., L.G., P.S.V., P.A., P.V.O., R.I., S.N., T.C.V., T.I., V.I. și

V.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat anularea art.

8, 11 și 15 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor

stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor

de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României nr.

527 din 28 iulie 2010 și suspendarea aplicării art. 8, 11 și 15 din H.G. nr. 735

din 21 iulie 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu

cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 5

din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 1966/33/2010/a1

s-a dispus suspendarea executării prevederilor art. 11 și 15 din H.G. nr. 735

din 21 iulie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.

1966/33/2010 a Curții de Apel Cluj și s-a respins cererea de suspendare a

prevederilor art. 8 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010

Pârâtul Guvernul

României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii formulate de

reclamanți.

Totodată, reclamanții

au depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune prin care au solicitat

anularea art. 2, 6 și 10 din H.G. nr. 735/2010.

Ministerul

Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul

pârâtului Guvernul României prin care a solicitat respingerea cererii de

anulare a art. 8, 11 și 15 din H.G. nr. 735/2010.

de fond

Prin sentința civilă nr.

114 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel secția de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții B.I., C.I., C.A., C.F.D.,

C.G., D.V., G.L., I.V., L.G., P.S.V., P.A., P.V.O., R.I., S.N., T.C.V., T.I., V.I.

și V.A., a respins cererea de intervenție accesorie formulată în interesul

pârâtului de către intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, a

dispus anularea dispozițiilor art. 2, art. 6, art. 8, art. 10, art. 11 și art.

15 din Hotărârea de Guvern nr. 735/2010 a dispus publicarea prezentei hotărâri

în M. Of. potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, de asemenea a obligat

pârâtul Guvernul României la plata sumei de 1708,30 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată, în favoarea reclamanților.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut:

Prin O.U.G. nr. 1/2011

publicată în MO nr. 81 din 31 ianuarie 2011 a fost abrogată în mod expres Hotărârea

de Guvern nr. 735/2010, în întregul său.

Prima chestiune care

trebuie lămurită este aceea dacă nu cumva demersul reclamanților nu a rămas

lipsit de obiect ca urmare a acestui incident survenit după sesizarea instanței

de judecată, respectiv dacă reclamanții mai justifică un interes actual în

susținerea cererii de anulare a unui act administrativ care a fost abrogat după

sesizarea instanței.

În

încercarea de a da un răspuns acestei probleme controversate, Curtea a

constatat că nici legea contenciosului administrativ și nici teoria dreptului

administrativ nu menționează cu ocazia enumerării condițiilor de admisibilitate

a acțiunii în contencios administrativ, cerința ca actul normativ să fie în

vigoare.

În speță,

reclamanții au argumentat că normele contestate au produs efecte juridice între

data adoptării și data abrogării lor, în sensul că au determinat emiterea unor

decizii de recalculare a pensiilor începând cu data de 1 ianuarie 2011, cu

luarea în considerare a regulii determinării punctajului prin raportare la

salariu mediu pe economie, pentru perioadele în privința cărora nu s-a făcut dovada

drepturilor salariale de către beneficiari.

În

condițiile în care pârâtul nu a contestat această împrejurare susținută de

reclamanți, Curtea a apreciat că aceștia justifică în continuare un interes în

atacarea Hotărârii de Guvern nr. 735/2010 care a stat la baza emiterii

deciziilor de recalculare.

Afirmațiile

reclamanților potrivit cărora acest act administrativ emis în aplicarea Legii nr.

119/2010 ar institui obligații suplimentare în sarcina lor sunt întemeiate. Și

aceasta întrucât Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor stabilește la art. 4 alin. (1) „că recalcularea pensiilor prevăzute

la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află

persoanele beneficiare…”, iar în art. 7 alin. (1) se arată că „procedura de

stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor

recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare”. Referirile se vor face în continuare la Legea nr. 19/2000, deși a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010, începând cu data 1 ianuarie

2011, întrucât procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare

și contestare a pensiilor prevăzută de acest din urmă act normativ este

identică cu cea din Legea nr. 19/2000.

Din reglementarea de

ansamblu a Legii nr. 19/2000, la care face trimitere Legea nr. 119/2010, se

deduce că în orice situatie în care apar modificări legislative în materia

pensiilor, casele teritoriale de pensii au obligația de a proceda la

recalcularea pensiilor din oficiu.

Cum dreptul la

acordarea pensiei al reclamanților era născut la momentul modificării Legii nr.

164/2001 prin Legea nr. 119/2010, iar pensia se afla în plată, odata cu

schimbarea cadrului legislativ, trebuia sa se dispuna recalcularea cuantumului

acesteia prin aplicarea modalitatii de calcul stipulate la art. 3 din Legea nr.

119/2010, nefiind necesară formularea unei cereri în acest scop și nici

depunerea unor documente suplimentare de către beneficiarii pensiilor în plată.

Prin

urmare, prin răsturnarea sarcinii probei veniturilor salariale obținute de

reclamanți în timpul activității li se creează un dezavantaj net dacă ne

raportăm la beneficiarii dreptului de pensie din sistemul public de pensii și

se instituie în sarcina acestora o obligație suplimentară pe care nici Legea nr.

119/2010 și nici Legea nr. 19/2000 nu o prevede. Această obligație este una

excesivă deoarece o parte din unitățile militare în care au fost încadrați

reclamanții au fost desființate, ca efect al restructurării forțelor armate

române, fiind întâmpinate dificultăți majore în identificarea statele de plată

ale foștilor militari. Apoi la dosarele de pensionare aceste documente nu se

găsesc, deoarece dreptul de pensie le-a fost stabilit pe baza veniturilor din

ultima perioadă de activitate, fără a se avea în vedere totalitatea veniturilor

salariale.

Întrucât

art. 8 privitor la pensia de urmaș - și art. 11 – privitor la pensiile

stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive și irevocabile ale

instanțelor de judecată - din H.G. nr. 735/2010 fac trimite la aceeași

metodologie de recalculare, Curtea apreciază că și aceste dispoziții contravin art.

4 și 7 din Legea nr. 119/2010.

Curtea de

Apel Cluj a reținut că și textul art. 10 din H.G. nr. 735/2010 contravine Legii

nr. 119/2010, în măsura în care modificarea pensiei recalculate nu se face din

oficiu, de vreme ce premisa avută în vedere de legiuitor este chiar cea a

recalculării greșite a drepturilor de pensie, pe baza unor documente incomplete

sau eronate. În sistemul public de pensii, art. 89 din Legea nr. 19/2000

prevedea că î

n

situația în care se constată erori in stabilirea și în plata drepturilor de

pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz,

răspunderea celor vinovați.

Un alt

text criticat de reclamanți este cel de la art. 15 din H.G. nr. 735/2010,

potrivit căruia „pentru recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se

autorizează entitățile implicate în acest proces, din cadrul instituțiilor din

sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, să încheie

contracte de prestări servicii/convenții civile”.

Autorizarea

entităților din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și

siguranță națională implicate în procesul de recalculare a pensiilor, de a

încheia contracte de prestări servicii/convenții civile, contravine art. 4

alin. (1) din Legea nr.

119/2010, care stabilește că „recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se

realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele

beneficiare”. Așadar această atribuție nu poate fi delegată unor entități de

drept privat, deoarece ține de exercițiul autorității de stat și este rezervată

organelor administrative centrale și locale înființate prin lege, în acest

scop.

Întrucât art. 2, 6,

8, 10, 11 și 15 din Hotărârea de Guvern nr. 735/2010 adaugă la Legea nr. 119/2010, în executarea căreia a fost emisă Hotărârea de Guvern atacată, s-a

concluzionat că pârâtul Guvernul României a încălcat prevederile cuprinse în art.

4 din Legea nr. 24/2000.

II. Instanța de

recurs

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Guvernul României.

Recurenții – pârâți

au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima

instanță în mod greșit, a ignorat faptul că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin

O.U.G. nr. 1/2011 și din acest motiv nu mai putea produce efecte juridice,

astfel că acțiunea reclamanților trebuia respinsă, întrucât reclamanții nu mai

puteau justifica un interes actual sau legitim.

S-a mai învederat că eventualele

efecte produse de H.G. nr. 735/2010 au fost reglementate de legiuitor prin noul

act normativ (indicându-se cu titlu de exemplu art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011)

astfel că instanțele nu puteau înlătura aplicarea acestor dispoziții.

Recurenții au arătat că

H.G. nr. 735/2010, s-a emis în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010, care

reglementează recalcularea pensiilor speciale prin utilizarea algoritmului de

calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.

S-a precizat că

Hotărârea contestată s-a adoptat de executiv prin însușirea proiectului inițiat

de Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciul Român de Informații, avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu avizul

nr. 927 din 19 iulie 2010, la elaborarea actului fiind respectate dispozițiile Legii

nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

și procedura de avizare prevăzută de H.G. nr. 561/2009, proiectul actului administrativ

fiind avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul

Finanțelor Publice și Ministerul Justiției ca autorități publice interesate.

Recurenții au

susținut că prin Decizia nr. 873/2010 Curtea Constituțională a stabilit că sunt

constituționale dispozițiile privind recalcularea pensiilor de serviciu

prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu excepția pensiilor de serviciu ale

magistraților, iar CEDO a statuat că legea nu garantează un anumit cuantum dreptului

patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câștigat, așa încât în mod eronat

instanța a constatat neconformitatea actului administrativ contestat cu actul juridic

cu forță superioară.

S-a solicitat admiterea

recursurilor în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și modificarea sentinței,

în sensul respingerii acțiunii.

În temeiul art. 308

alin. (2) C. proc. civ. intimații – reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin

care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de

dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Actul administrativ

contestat – H.G. nr. 735 din 02 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite

potrivit legislației privind pensiile militare de stat, pensiile de stat ale

polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată în

vigoare la 31 ianuarie 2011.

Noul act normativ a justificat

în preambulul său necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului

pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu

sancționa persoanele care, fără nici o culpă, nu au reușit în timpul pus la

dispoziție de legiuitor să identifice documentele doveditoare ale veniturilor

realizate pe parcursul întregii cariere.

Ținând cont de

exigențele subliniate de puterea judecătorească și de necesitatea unor măsuri

legislative care să oblige instituțiile să identifice și să transmită caselor de

pensii teritoriale elementele necesare stabilirii drepturilor la pensie într-un

mod obiectiv și justificativ, Executivul a apreciat că toate aceste împrejurări

vizează interesul public și constituie situații extraordinare, astfel că în

regim de urgență, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție a procedat la

abrogarea H.G. nr. 735/2010 și la instituirea unei noi metodologii de calcul a pensiilor

revizuite ce au format obiectul acestui act normativ, prin O.U.G. nr. 1/2011.

În condițiile abrogării

H.G. nr. 735/2010 de către puterea executivă, prin O.U.G. nr. 1/2011, pentru

motivele prezentate anterior, așa cum au fost indicate în preambulul noului act

normativ, nu se poate identifica interesul public născut și actual care să

necesite protecție juridică.

De altfel H.G. nr. 735/2010

- act administrativ cu caracter normativ, nu mai poate produce efecte nu numai ca

urmare a abrogării sale, chiar de către autoritatea administrativă emitentă, ca

putere legiuitoare, ci și ca urmare a anulării, prin hotărâre judecătorească irevocabilă,

fiind incidente în cauză dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, așa încât

și pentru coerența practicii judiciare în acest domeniu, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursurile pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor și Guvernul României împotriva

sentinței civile nr. 114 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj - secția

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.