ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată la data de 07 decembrie 2010, reclamanții B.I., C.I., C.A., C.F.D., C.G., D.V., G.L., I.V., L.G., P.S.V., P.A., P.V.O., R.I., S.N., T.C.V., T.I., V.I. și V.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat anularea art. 8, 11 și 15 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of.

al României nr. 527 din 28 iulie 2010 și suspendarea aplicării art. 8, 11 și 15 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea nr. 5 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 1966/33/2010/a1 s-a dispus suspendarea executării prevederilor art. 11 și 15 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 1966/33/2010 a Curții de Apel Cluj și s-a respins cererea de suspendare a prevederilor art. 8 din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți. Totodată, reclamanții au depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune prin care au solicitat anularea art. 2, 6 și 10 din H.G.

nr. 735/2010. Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a art. 8, 11 și 15 din H.G. nr. 735/2010. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 114 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții B.I., C.I., C.A., C.F.D., C.G., D.V., G.L., I.V., L.G., P.S.V., P.A., P.V.O., R.I., S.N., T.C.V., T.I., V.I. și V.A., a respins cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului de către intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, a dispus anularea dispozițiilor art. 2, art. 6, art. 8, art. 10, art. 11 și art. 15 din Hotărârea de Guvern nr. 735/2010 a dispus publicarea prezentei hotărâri în M. Of.

potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, de asemenea a obligat pârâtul Guvernul României la plata sumei de 1708,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamanților. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut: Prin O.U.G. nr. 1/2011 publicată în MO nr. 81 din 31 ianuarie 2011 a fost abrogată în mod expres Hotărârea de Guvern nr. 735/2010, în întregul său. Prima chestiune care trebuie lămurită este aceea dacă nu cumva demersul reclamanților nu a rămas lipsit de obiect ca urmare a acestui incident survenit după sesizarea instanței de judecată, respectiv dacă reclamanții mai justifică un interes actual în susținerea cererii de anulare a unui act administrativ care a fost abrogat după sesizarea instanței.

În încercarea de a da un răspuns acestei probleme controversate, Curtea a constatat că nici legea contenciosului administrativ și nici teoria dreptului administrativ nu menționează cu ocazia enumerării condițiilor de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, cerința ca actul normativ să fie în vigoare. În speță, reclamanții au argumentat că normele contestate au produs efecte juridice între data adoptării și data abrogării lor, în sensul că au determinat emiterea unor decizii de recalculare a pensiilor începând cu data de 1 ianuarie 2011, cu luarea în considerare a regulii determinării punctajului prin raportare la salariu mediu pe economie, pentru perioadele în privința cărora nu s-a făcut dovada drepturilor salariale de către beneficiari.

În condițiile în care pârâtul nu a contestat această împrejurare susținută de reclamanți, Curtea a apreciat că aceștia justifică în continuare un interes în atacarea Hotărârii de Guvern nr. 735/2010 care a stat la baza emiterii deciziilor de recalculare. Afirmațiile reclamanților potrivit cărora acest act administrativ emis în aplicarea Legii nr. 119/2010 ar institui obligații suplimentare în sarcina lor sunt întemeiate. Și aceasta întrucât Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor stabilește la art. 4 alin. (1) „că recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare…”, iar în art. 7 alin. (1) se arată că „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Referirile se vor face în continuare la Legea nr. 19/2000, deși a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010, începând cu data 1 ianuarie 2011, întrucât procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor prevăzută de acest din urmă act normativ este identică cu cea din Legea nr. 19/2000. Din reglementarea de ansamblu a Legii nr. 19/2000, la care face trimitere Legea nr. 119/2010, se deduce că în orice situatie în care apar modificări legislative în materia pensiilor, casele teritoriale de pensii au obligația de a proceda la recalcularea pensiilor din oficiu.

Cum dreptul la acordarea pensiei al reclamanților era născut la momentul modificării Legii nr. 164/2001 prin Legea nr. 119/2010, iar pensia se afla în plată, odata cu schimbarea cadrului legislativ, trebuia sa se dispuna recalcularea cuantumului acesteia prin aplicarea modalitatii de calcul stipulate la art. 3 din Legea nr. 119/2010, nefiind necesară formularea unei cereri în acest scop și nici depunerea unor documente suplimentare de către beneficiarii pensiilor în plată. Prin urmare, prin răsturnarea sarcinii probei veniturilor salariale obținute de reclamanți în timpul activității li se creează un dezavantaj net dacă ne raportăm la beneficiarii dreptului de pensie din sistemul public de pensii și se instituie în sarcina acestora o obligație suplimentară pe care nici Legea nr. 119/2010 și nici Legea nr. 19/2000 nu o prevede.

Această obligație este una excesivă deoarece o parte din unitățile militare în care au fost încadrați reclamanții au fost desființate, ca efect al restructurării forțelor armate române, fiind întâmpinate dificultăți majore în identificarea statele de plată ale foștilor militari. Apoi la dosarele de pensionare aceste documente nu se găsesc, deoarece dreptul de pensie le-a fost stabilit pe baza veniturilor din ultima perioadă de activitate, fără a se avea în vedere totalitatea veniturilor salariale. Întrucât art. 8 privitor la pensia de urmaș - și art. 11 – privitor la pensiile stabilite prin aplicarea unor hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată - din H.G. nr. 735/2010 fac trimite la aceeași metodologie de recalculare, Curtea apreciază că și aceste dispoziții contravin art. 4 și 7 din Legea nr. 119/2010.

Curtea de Apel Cluj a reținut că și textul art. 10 din H.G. nr. 735/2010 contravine Legii nr. 119/2010, în măsura în care modificarea pensiei recalculate nu se face din oficiu, de vreme ce premisa avută în vedere de legiuitor este chiar cea a recalculării greșite a drepturilor de pensie, pe baza unor documente incomplete sau eronate. În sistemul public de pensii, art. 89 din Legea nr. 19/2000 prevedea că î n situația în care se constată erori in stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați. Un alt text criticat de reclamanți este cel de la art. 15 din H.G. nr. 735/2010, potrivit căruia „pentru recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se autorizează entitățile implicate în acest proces, din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, să încheie contracte de prestări servicii/convenții civile”.

Autorizarea entităților din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională implicate în procesul de recalculare a pensiilor, de a încheia contracte de prestări servicii/convenții civile, contravine art. 4 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, care stabilește că „recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare”. Așadar această atribuție nu poate fi delegată unor entități de drept privat, deoarece ține de exercițiul autorității de stat și este rezervată organelor administrative centrale și locale înființate prin lege, în acest scop. Întrucât art. 2, 6, 8, 10, 11 și 15 din Hotărârea de Guvern nr. 735/2010 adaugă la Legea nr. 119/2010, în executarea căreia a fost emisă Hotărârea de Guvern atacată, s-a concluzionat că pârâtul Guvernul României a încălcat prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 24/2000.

II. Instanța de recurs 1. Criticile pârâților Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Guvernul României. Recurenții – pârâți au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță în mod greșit, a ignorat faptul că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 1/2011 și din acest motiv nu mai putea produce efecte juridice, astfel că acțiunea reclamanților trebuia respinsă, întrucât reclamanții nu mai puteau justifica un interes actual sau legitim. S-a mai învederat că eventualele efecte produse de H.G. nr. 735/2010 au fost reglementate de legiuitor prin noul act normativ (indicându-se cu titlu de exemplu art. 6 din O.U.G.

nr. 1/2011) astfel că instanțele nu puteau înlătura aplicarea acestor dispoziții. Recurenții au arătat că H.G. nr. 735/2010, s-a emis în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010, care reglementează recalcularea pensiilor speciale prin utilizarea algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000. S-a precizat că Hotărârea contestată s-a adoptat de executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul Român de Informații, avizat favorabil de Consiliul Legislativ cu avizul nr. 927 din 19 iulie 2010, la elaborarea actului fiind respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și procedura de avizare prevăzută de H.G.

nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției ca autorități publice interesate. Recurenții au susținut că prin Decizia nr. 873/2010 Curtea Constituțională a stabilit că sunt constituționale dispozițiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu excepția pensiilor de serviciu ale magistraților, iar CEDO a statuat că legea nu garantează un anumit cuantum dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câștigat, așa încât în mod eronat instanța a constatat neconformitatea actului administrativ contestat cu actul juridic cu forță superioară.

S-a solicitat admiterea recursurilor în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. 2. Apărările intimaților În temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimații – reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Actul administrativ contestat – H.G. nr. 735 din 02 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G.

nr. 1/2011 intrată în vigoare la 31 ianuarie 2011. Noul act normativ a justificat în preambulul său necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără nici o culpă, nu au reușit în timpul pus la dispoziție de legiuitor să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere. Ținând cont de exigențele subliniate de puterea judecătorească și de necesitatea unor măsuri legislative care să oblige instituțiile să identifice și să transmită caselor de pensii teritoriale elementele necesare stabilirii drepturilor la pensie într-un mod obiectiv și justificativ, Executivul a apreciat că toate aceste împrejurări vizează interesul public și constituie situații extraordinare, astfel că în regim de urgență, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție a procedat la abrogarea H.G.

nr. 735/2010 și la instituirea unei noi metodologii de calcul a pensiilor revizuite ce au format obiectul acestui act normativ, prin O.U.G. nr. 1/2011. În condițiile abrogării H.G. nr. 735/2010 de către puterea executivă, prin O.U.G. nr. 1/2011, pentru motivele prezentate anterior, așa cum au fost indicate în preambulul noului act normativ, nu se poate identifica interesul public născut și actual care să necesite protecție juridică. De altfel H.G. nr. 735/2010 - act administrativ cu caracter normativ, nu mai poate produce efecte nu numai ca urmare a abrogării sale, chiar de către autoritatea administrativă emitentă, ca putere legiuitoare, ci și ca urmare a anulării, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, așa încât și pentru coerența practicii judiciare în acest domeniu, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 114 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj - secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.