ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Administrației și Internelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea aplicării art. 19 pct. a) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a prevederilor H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri in domeniul pensiilor, până la pronunțarea pe fondul cauzei.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea aplicării prevederilor art. 19 pct. a) din Legea nr. 119/2010, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea executării prevederilor H.G. nr. 735/2010 pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile și excepția privind lipsa calității procesuale active a asociației reclamante.

Pe fondul cererii de suspendare a efectelor H.G. nr. 735/2010 până la pronunțarea instanței de fond, formulată potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În proces a intervenit, în interesul pârâtului, intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, invocând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în subsidiar solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 5017 din 10 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010; a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a aplicării art. 19 pct. a) din Legea nr. 119/2010 și a respins cererea de suspendare a aplicării art. 19 pct. a) din Legea nr. 119/2010 ca inadmisibilă; a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010 pentru lipsa procedurii prealabile, reținând că la data de 13 iulie 2010, reclamanta a înaintat pârâtului Guvernului României un memoriu prin care solicita anularea prevederilor Legii nr. 119/2010 și a operațiunii de recalculare a pensiilor militare, document în care este inserată mențiunea conform căreia se consideră că astfel s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În baza art. 14 și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a aplicării art. 19 pct. a) din Legea nr. 119/2010 și a respins cererea de suspendare a aplicării acestor dispoziții legale ca inadmisibilă, reținând că textele de lege menționate permit instanțelor judecătorești să dispună suspendarea executării unui act administrativ unilateral și nu a unei legi.

Instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, reținând că potrivit prevederilor Statutului Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Administrației și Internelor, statut aprobat de către instanța judecătorească și prin care i se acordă asociației personalitate juridică, conducerea acesteia are obligația legală de a acționa pentru apărarea drepturilor legitime ale membrilor săi, iar la data de 29 octombrie 2010, cu ocazia ședinței anuale a Colegiului Central al Asociației, Consiliul Executiv a primit un mandat din partea membrilor acestui for de conducere pentru a introduce și continua, în fața instanței competente, o acțiune în suspendarea și, ulterior, anularea H.G. nr. 735/2010.

Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, existând o îndoială serioasă în privința legalității H.G. nr. 735/2010, deoarece acest act conține mai multe adăugări la lege prin care obligă pensionarii aflați în plată să depună cereri de recalculare a pensiilor [art. 10 alin. (2)], să solicite și să depună documente doveditoare privind veniturile realizate în timpul cât au fost în activitate [art. 2 alin. (3) și (4), art. 6 alin. (2)], iar în situația în care nu vor depune în termen sau nu vor putea obține documente doveditoare privind veniturile salariale obținute în anumite perioade, se va determina punctajul anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective [art. 6 alin. (4)]. Aceste obligații nu sunt prevăzute în Legea nr. 119/2010, fiind deci evident că H.G. nr. 735/2010 adaugă la lege, ceea ce contravine dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în care se stipulează că „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”.

Instanța a mai reținut că H.G. nr. 735/2010 a fost elaborată și emisă cu încălcarea art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și a art. 15 din „Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării”, regulament adoptat prin H.G. nr. 561/2009.

Instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, reținând că, dacă pensionarii nu depun cereri personale de recalculare și documente doveditoare (obligații impuse doar de H.G. nr. 735/2010, nu și de Legea nr. 119/2010), aceștia vor suferi un prejudiciu constând în determinarea punctajului mediu anual de pensie pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care nu vor dovedi veniturile, chiar dacă vina nu le aparține pentru aceasta.

Din aceste motive, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, până la pronunțarea instanței de fond, iar datorită strânsei legături dintre cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție accesorie, precum și față de soluția dată cererii principale, în baza art. 49-56 C. proc. civ., a respins cererea de intervenție ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul Guvernul României arată următoarele:

Astfel, recurentul invocă faptul că nu i-a fost comunicată și încheierea de amânare a pronunțării din 10 decembrie 2010, deși aceasta face parte integrantă din sentința civilă nr. 5017 din 10 decembrie 2010, arătând că este evidentă încălcarea dispozițiilor imperative ale legii prin care sunt reglementate formele de procedură, cu violarea gravă și evidentă a dreptului la apărare și a principiului egalității armelor, a contradictorialității și procesului echitabil, recunoscute oricărui pârât.

Arată recurentul că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, pronunțarea hotărârii la un termen ulterior judecății este legală numai dacă este însoțită de încheierea de amânare a pronunțării, iar în cauza dedusă judecății, deși fusese amânată pronunțarea, nu i-a fost comunicată și această încheiere, iar în lipsa încheierii de amânare a pronunțării din 03 decembrie 2010 nu i-au fost cunoscute integral motivele hotărârii, fiind înlăturată posibilitatea exercitării controlului judiciar, cu consecința vătămării drepturilor și intereselor sale procesuale.

Astfel, recurentul arată că în soluționarea excepției inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa plângerii prealabile, d

eși asociația intimată a susținut că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută imperativ de lege, aceasta nu a făcut dovada în acest sens, iar copia adresei din data de 13 iulie 2010 menționată în hotărârea instanței de fond, nu îndeplinea condițiile pentru a fi calificată ca fiind plângerea prealabilă cerută de lege, de vreme ce H.G. nr. 735/2010 a fost publicată abia în M. Of. al României nr. 527 din 28 iulie 2010.

Recurentul mai arată că instanța de fond avea obligația de a se raporta în soluționarea excepției privind lipsa calității procesuale active a asociației, atât la dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004, cât și la cele ale art. 8 alin. (1)

A1

din același act normativ, în raport cu care asociația intimată nu proba existența unui drept subiectiv și a unui interes legitim individual direct și explicit, a căror pretinsă vătămare să se afle în legătură de cauzalitate cu H.G. nr. 735/2010.

Pe de altă parte, raționamentul și argumentele primei instanțe pentru respingerea excepției privind lipsa calității procesuale active a asociației intimate ignoră în opinia recurentului, deopotrivă, normele imperative ale art. 133 alin. (1) și art. 161 C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea cererile de chemare în judecată care nu cuprind numele reclamantului, dar și pe acelea în care reprezentantul părții nu face dovada calității sale.

Se arată că în speță ar fi fost incidentă sancțiunea prevăzută de art. 161 C. proc. civ., întrucât mandatul menționat de instanța de fond a fost acordat ulterior promovării acțiunii, la 29 octombrie 2010.

Arată recurentul că în mod eronat prima instanță a reținut că suntem în prezența unui caz bine justificat, că este eronat și argumentul reținut de prima instanță, care se bazează pe caracterul iminent al pagubei rezultat din art. 1 al H.G. nr. 735/2010, prin aplicarea căruia pensiile recalculate vor intra în plată începând cu ianuarie 2011.

Recurentul apreciază că recalcularea pensiei de serviciu a membrilor asociației intimate, stabilită în baza legii cu caracter special (care nu echivalează nici pe departe cu suprimarea acestui drept) și posibilitatea diminuării cuantumului drepturilor de pensie, ca efect al aplicării Legii nr. 119/2010, nu puteau conduce la soluția de suspendare în temeiul textului legal invocat, legislația prevăzând posibilitatea restituirii eventualelor sume cuvenite și neîncasate în situația desființării actului administrativ.

II. În calea extraordinară de atac formulată, recurentul Ministerul Administrației și Internelor a formulat următoarele critici de nelegalitate a sentinței atacate:

Prin motivarea folosită, Curtea de Apel București a prejudecat fondul cauzei, invocând practic argumente care țin de legalitatea hotărârii de guvern atacate.

În speță, pentru stabilirea existenței sau inexistenței unui caz bine justificat, trebuia avută în vedere situația celor care solicită suspendarea și nu eventualele vicii ale actului a cărui suspendare se cere, întrucât acest lucru urma a fi analizat de către instanța învestită cu judecarea cererii principale de anulare a actului.

În concluzie, față de motivele anterior indicate, recurentul apreciază că în cauza dedusă discuției nu fost dovedită existența unui caz bine justificat, de natură a argumenta suspendarea H.G. nr. 735/2010.

Arată recurentul că instanța de fond și-a fundamentat soluția pe considerente pur teoretice, principial valabile, dar nesusținute probator în cauză, prin actele prezentate și nici chiar prin cererea intimaților-reclamanți, condiții în care cerința pagubei iminente nu a fost demonstrată și dovedită în cauză.

Recurentul solicită admiterea recursului formulat de către această instituție, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate cu privire la nesocotirea de către instanța de fond a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum și cele referitoare la modul de soluționare a excepției inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa plângerii prealabile și a excepției lipsei calității procesuale active, încadrate de către recurent în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, invocarea faptului că nu a fost comunicată încheierea de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din sentința civilă atacată, nu este de natură să conducă la nulitatea hotărârii atacate, sancțiune prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, în speță a fost îndeplinită condiția procedurală a recursului administrativ prealabil, impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză și, ca atare, este corectă soluția instanței de fond, de respingere a excepției inadmisibilității cererii de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010 pentru lipsa procedurii prealabile.

Înalta Curte reține totodată ca fiind corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Administrației și Internelor, dat fiind faptul că statutul aprobat de instanța judecătorească îi conferă asociației personalitate juridică, aceasta primind mandat de reprezentare în fața instanțelor judecătorești în cadrul acțiunilor având ca obiect suspendarea și respectiv anularea H.G. nr. 735/2010.

Înalta Curte apreciază să sentința atacată este la adăpostul criticilor și în ceea ce privește soluția de admitere a excepției inadmisibilității cererii de suspendare a aplicării art. 19 pct. a) din Legea nr. 119/2010 și de respingere, în consecință, a cererii de suspendare a aplicării art. 19 pct. a din Legea nr. 119/2010 ca inadmisibilă, precum și în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Administrației și Internelor ca neîntemeiată.

Înainte de a analiza criticile formulate de către ambii recurenți cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a rămas fără obiect, deoarece prin sentința civilă nr. 338 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâtul Guvernul României de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 38 din 07 ianuarie 2011, s-a admis cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul Administrației Penitenciarelor conform Legii nr. 119/2010, hotărârea fiind opozabilă erga omnes.

Astfel, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă împotriva aceluiași act administrativ normativ, ca rămasă fără obiect, reținând că în considerentele deciziei Înaltei Curți nr. 38/2011 se precizează faptul că H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 produce efecte erga omnes, cu alte cuvinte se referă la toate persoanele aflate sub incidența sa: foști militari, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, pentru care se dispune recalcularea pensiilor.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere privind suspendarea efectelor H.G. nr. 735/2010 ca rămas fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 5017 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind suspendarea efectelor H.G. nr. 735/2010 ca rămas fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.