ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere A.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea aplicării prevederilor Legii nr. 119/2010, art. 1 pct. 1, și suspendarea aplicării prevederilor H.G. nr. 735/2010 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a actelor administrative normative arătate mai sus. În motivarea cererii s-a susținut că prin aplicarea prevederilor art. 1 pct. 1 din Legea nr. 119/2010, precum și a prevederilor H.G.

nr. 735/2010, mai precis, pentru obținerea tuturor datelor necesare recalculării pensiilor militare, cu toate detașările de personal militar activ la centrele militare zonale și județe, precum și la instituțiile de arhivă militară, activitatea care consta în studierea și memorarea statelor lunare de plată ale fiecărui pensionar militar pe timp de 20 de ani este imposibil de realizat total sau parțial, având în vedere numărul pensionarilor militari în plată. A arătat reclamanta că aceasta ar aduce o pagubă iminentă pensionarilor militari, cât și militarilor în activitate, dacă li s-ar recalcula pensia conform art. 6 alin. (4) din hotărârea de guvern menționată în conformitate cu salariul brut pe economie din perioada respectivă.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1)-(7) din Legea nr. 554/2004. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat: excepția nulității acțiunii pentru netimbrare, excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, precum și excepția lipsei calității procesuale active a asociației reclamante. Pe fondul cererii s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 invocate ca temei de drept pentru cererea de suspendare, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în cauză în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea acesteia, iar pe fond respingerea cererii de suspendare a actului administrativ cu caracter normativ contestat, având în vedere, în general, aceleași motive de fapt și de drept invocate de pârât prin întâmpinare. Prin sentința civilă nr. 4502 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării acțiunii, lipsei calității procesuale active și inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocate de pârâtul Guvernul României; a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de Ministerul Administrației și Internelor și a respins cererea de suspendare a executării prevăzută de Legea nr. 119/2010, art. 1, pct. 1, precum și H.G.

nr. 735/2010, formulată de reclamanta Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere A.I.C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind rămasă fără obiect. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Referitor la excepția privind nulitatea cererii de chemare în judecată, motivată de netimbrarea cererii de suspendare a executării actului administrativ normativ, instanța a apreciat că este neîntemeiată, reținând că asociația reclamantă a timbrat corespunzător.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 instanța a constatat că asociația reclamantă a îndeplinit condițiile prevăzute de textul de lege invocat prin memoriul înaintat Guvernului României și înregistrat cu nr. 610 din 01 iulie 2010, anexat în copie la dosarul cauzei, astfel încât s-a respins și această excepție ca neîntemeiată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a asociației reclamantei, instanța a apreciat că este neîntemeiată, deoarece prin statutul acesteia, recunoscut de către filialele asociației, statut înregistrat legal, poate să desfășoare orice fel de activități pentru membrii asociației, inclusiv reprezentarea acestora în justiție, că asociația poate reprezenta pe membrii acesteia, are personalitate juridică, astfel încât poate reprezenta în instanță, ca parte, pe membrii săi.

Referitor la cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor în interesul pârâtului Guvernul României instanța a apreciat-o ca fiind lipsită de interes, reținând că singurul motiv invocat în susținerea cererii de intervenție este faptul că ministerul a fost inițiatorul H.G. nr. 735/2010, fără să facă dovada afirmației că este inițiatorul actului administrativ contestat. Or, în speță obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării H.G. nr. 735/2010, ori adoptarea actului normativ a cărei suspendare se solicită este de competența Guvernului României, ministerul intervenient neavând nicio calitate în speță, iar cererea de suspendare privește suspendarea unui act normativ emis de Guvernul României și nu de intervenient.

Analizând cererea de suspendare a executării formulată de asociația reclamantă, instanța de fond a constatat că aceasta a rămas fără obiect, deoarece prin sentința civilă nr. 338 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârât de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor conform Legii nr. 119/2010, hotărârea fiind opozabilă erga omnes, astfel încât instanța a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă împotriva aceluiași act administrativ normativ, ca fiind rămasă fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. I. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul Guvernul României arată următoarele: 1. Un prim motiv de recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și este prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 1.a. Astfel, recurentul invocă faptul că nu i-a fost comunicată și încheierea de amânare a pronunțării din 08 noiembrie 2010, deși aceasta face parte integrantă din sentința civilă nr. 4502 din 15 noiembrie 2010, arătând că este evidentă încălcarea dispozițiilor imperative ale legii prin care sunt reglementate formele de procedură, cu violarea gravă și evidentă a dreptului la apărare și a principiului egalității armelor, a contradictorialității și procesului echitabil, recunoscute oricărui pârât.

Arată recurentul că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, pronunțarea hotărârii la un termen ulterior judecății este legală numai dacă este însoțită de încheierea de amânare a pronunțării, iar în cauza dedusă judecății, deși fusese amânată pronunțarea, nu i-a fost comunicată și această încheiere, iar în lipsa încheierii de amânare a pronunțării din 08 noiembrie 2010 nu i-au fost cunoscute integral motivele hotărârii, fiind înlăturată posibilitatea exercitării controlului judiciar, cu consecința vătămării drepturilor și intereselor sale procesuale. 1.b. Recurentul arată că excepția lipsei de obiect a cererii nu a fost pusă în discuția părților, astfel că acestea nu și-au putut exprima poziția cu privire la excepție invocată din oficiu, nu și-au putut formula o apărare, motiv pentru care se impune casarea hotărârii atacate, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5, cu raportare la art. 128 C. proc.

civ. 2. Al doilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că soluția instanței de fond asupra excepției invocate din oficiu privind lipsa de obiect a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul arată că, în acest sens, concluzia instanței privind efectele sentinței civile nr. 338 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului formulat de pârât este nefondată, neavând suport legal. Arată recurentul că, în absența unor argumente juridice solide, prima instanță nu putea aprecia ca fiind răsturnată prezumția de legalitate H.G.

nr. 735/2010, întrucât practica judiciară nu constituie izvor de drept, precum și faptul că, nu numai că nu există temei legal în Legea nr. 554/2004 care să susțină soluția instanței de fond, însă acest raționament ar conduce la eludarea dispozițiilor imperative ale acestei legi care stabilesc condițiile suspendării executării actelor administrative, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ. Reține recurentul că, referitor la efectele sentinței civile nr. 338 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj prin care a fost suspendată H.G.

nr. 735/2010, s-a pronunțat, punctual și Comisia de disciplină pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin rezoluția de clasare din 11 noiembrie 2010, dată în Dosarul nr. 226/CDJ/2010, arătând că „efectele hotărârii în cauză sunt doar referitor la părțile din dosar, mai ales că legea stabilește un caracter erga omnes doar pentru hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ, hotărâre care se publică în M. Of., pe câtă vreme despre suspendarea actului normativ nu există dispoziții exprese”. 3. Al treilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că soluționarea excepțiilor invocate de Guvernul României s-a făcut, de asemenea, cu încălcarea/aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., după cum urmează: 3.a. În soluționarea excepției inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa plângerii prealabile, prima instanță a încălcat normele de drept substanțial (material) ale Legii nr. 554/2004, deoarece, d eși asociația intimată a susținut că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută imperativ de lege, aceasta nu a făcut dovada în acest sens, iar copia adresei din data de 01 iulie 2010, menționată în hotărârea instanței de fond, nu îndeplinea condițiile pentru a fi calificată ca fiind plângerea prealabilă cerută de lege. 3.b. La soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, instanța de fond a analizat, în realitate, calitatea de reprezentantă a asociației intimate, deși nu fusese invocată această excepție și, respingând nejustificat susținerile recurentului, a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală.

Recurentul arată că din analiza acțiunii introductive se putea observa că asociația intimată, potrivit principiului disponibilității, a inițiat demersurile pentru suspendarea actului administrativ în nume propriu, nefiind menționată calitatea de reprezentantă a membrilor săi, persoane fizice, care nu au fost menționate în cuprinsul cererii în calitate de reclamante, astfel încât instanța de fond avea obligația de a se raporta în soluționarea excepției atât la dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004, cât și la cele ale art. 8 alin. (1) din același act normativ. Astfel, arată recurentul, raționamentul și argumentele primei instanțe pentru respingerea excepției privind lipsa calității procesuale active a asociației intimate ignoră, deopotrivă, normele imperative ale art. 133 alin. (1) și art. 161 C. proc.

civ., care sancționează cu nulitatea cererile de chemare în judecată care nu cuprind numele reclamantului, dar și pe acelea în care reprezentantul părții nu face dovada calității sale. Pentru considerentele expuse mai sus, întrucât nu a fost soluționat fondul cererii, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. II. În calea extraordinară de atac declarată, recurentul Ministerul Administrației și Internelor formulează următoarele critici de nelegalitate a sentinței atacate: 1. Cu privire la respingerea cererii de intervenție formulată de către recurentul Ministerul Administrației și Internelor se arată că acesta deține calitatea de inițiator al actului administrativ cu caracter normativ dedus judecății, astfel că justifică un interes în promovarea cererii de intervenție accesorie, formulate în cadrul Dosarului nr. 1072/35/2010.

Pentru aceste motive recurentul apreciază că se impune modificarea sentinței recurate, cu consecința admiterii în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de către Ministerul Administrației și Internelor. 2. Cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect, recurentul arată că în cazul în care ar accepta că efectele suspendării executării H.G. nr. 735/2010 se extind și față de alte părți, care nu au solicitat instanței de judecată competente suspendarea executării actului administrativ cu caracter normativ în discuție, s-ar nega practic prezumția de legalitate a acestuia, neputându-se verifica îndeplinirea condiției pagubei iminente, care se poate aprecia doar în concret, de la caz la caz.

Or, fiind vorba despre o măsură excepțională, ea poate fi dispusă doar dacă o instanță de judecată a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Recurentul Ministerul Administrației și Internelor solicită admiterea recursului formulat de către această instituție, cu consecința casării sentinței recurate, admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul Guvernului României, astfel cum a fost formulată și trimiterea cauzei spre rejudecare, Curții de Apel București. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele în continuare arătate. Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent cu privire la nesocotirea de către instanța de fond a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum și cele referitoare la modul de soluționare a excepției privind lipsa de obiect, a excepției inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa plângerii prealabile și a excepției lipsei calității procesuale active, încadrate de către recurent în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, invocarea faptului că nu a fost comunicată încheierea de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din sentința civilă atacată, nu este de natură să conducă la nulitatea hotărârii atacate, sancțiune prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește lipsa de obiect a cererii de suspendare, Înalta Curte constată că aceasta nu a fost formulată ca o excepție, nici de către instanță, nici de către părți, instanța de fond apreciind că cererea de suspendare a H.G.

nr. 735/2010 a rămas fără obiect, deoarece prin sentința civilă nr. 338 din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârât de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor conform Legii nr. 119/2010, hotărârea fiind opozabilă erga omnes. De asemenea, în speță a fost îndeplinită condiția procedurală a recursului administrativ prealabil, impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză și, ca atare, este corectă soluția instanței de fond, de respingere a excepției inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa procedurii prealabile.

Înalta Curte reține totodată ca fiind corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Administrației și Internelor, dat fiind faptul că statutul aprobat de instanța judecătorească îi conferă asociației personalitate juridică, aceasta primind mandat de reprezentare în fața instanțelor judecătorești în cadrul acțiunilor având ca obiect suspendarea și respectiv anularea H.G. nr. 735/2010. Înalta Curte apreciază că sentința atacată este la adăpostul criticilor și în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, ca neîntemeiată, astfel că, având în vedere și considerentele expuse anterior, și recursul declarat de către acest recurent este nefondat.

Se constată că în mod corect a respins instanța de fond cererea de suspendare formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect, reținând că în considerentele deciziei Înaltei Curți nr. 38/2011 se precizează faptul că H.G. nr. 735/2010 produce efecte erga omnes, cu alte cuvinte se referă la toate persoanele aflate sub incidența sa: foști militari, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, pentru care se dispune recalcularea pensiilor.

Pentru aceasta, Înalta Curte are în vedere faptul că după criteriul întinderii efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se pot clasifica în acte administrative normative și acte administrative individuale, că actele administrative normative cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate în abstract, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de persoane, iar actele administrative individuale sunt manifestări de voință care creează, modifică, desființează drepturi și obligații în beneficiul sau sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate. În speța de față, în mod indiscutabil, H.G.

nr. 735/2010 este un act administrativ unilateral cu caracter normativ, avându-se în vedere conținutul său, care se referă la metodologia de recalculare a pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În raport de cele amintite anterior, H.G. nr. 735/2010 produce efecte erga omnes, cu alte cuvinte se referă la toate persoanele aflate sub incidența sa: foștii militari, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, pentru care se dispune recalcularea pensiilor.

De altfel, și în considerentele deciziei nr. 38 din 07 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se precizează faptul că H.G. nr. 735/2010 produce efecte „erga omnes”, referindu-se la toate persoanele aflate sub incidența sa și pentru care se dispune recalcularea pensiilor, iar per a contrario și suspendarea aplicării acestui act administrativ unilateral cu caracter normativ este de asemenea aplicabilă erga omnes, adică tuturor acelora care intrau sub incidența actului administrativ suspendat. În consecință, din cele anterior expuse rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 4502 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.