ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația

Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere A.I.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea aplicării prevederilor

Legii nr. 119/2010, art. 1 pct. 1, și suspendarea aplicării prevederilor H.G.

nr. 735/2010 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de

anulare a actelor administrative normative arătate mai sus.

În motivarea cererii

s-a susținut că prin aplicarea prevederilor art. 1 pct. 1 din Legea nr.

119/2010, precum și a prevederilor H.G. nr. 735/2010, mai precis, pentru

obținerea tuturor datelor necesare recalculării pensiilor militare, cu toate

detașările de personal militar activ la centrele militare zonale și județe,

precum și la instituțiile de arhivă militară, activitatea care consta în

studierea și memorarea statelor lunare de plată ale fiecărui pensionar militar

pe timp de 20 de ani este imposibil de realizat total sau parțial, având în

vedere numărul pensionarilor militari în plată.

A arătat reclamanta

că aceasta ar aduce o pagubă iminentă pensionarilor militari, cât și

militarilor în activitate, dacă li s-ar recalcula pensia conform art. 6 alin.

(4) din hotărârea de guvern menționată în conformitate cu salariul brut pe

economie din perioada respectivă.

Acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1)-(7) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare, prin care a invocat: excepția nulității

acțiunii pentru netimbrare, excepția inadmisibilității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, precum și excepția lipsei

calității procesuale active a asociației reclamante. Pe fondul cererii s-a

arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 invocate ca temei de drept pentru cererea de suspendare, respectiv

existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Ministerul

Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în cauză în

interesul pârâtului Guvernul României, solicitând admiterea acesteia, iar pe

fond respingerea cererii de suspendare a actului administrativ cu caracter

normativ contestat, având în vedere, în general, aceleași motive de fapt și de

drept invocate de pârât prin întâmpinare.

Prin sentința civilă

nr. 4502 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării acțiunii,

lipsei calității procesuale active și inadmisibilității pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile, invocate de pârâtul Guvernul României; a respins cererea

de intervenție în interesul pârâtului formulată de Ministerul Administrației și

Internelor și a respins cererea de suspendare a executării prevăzută de Legea

nr. 119/2010, art. 1, pct. 1, precum și H.G. nr. 735/2010, formulată de

reclamanta Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere

A.I.C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind rămasă fără

obiect.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

privind nulitatea cererii de chemare în judecată, motivată de netimbrarea

cererii de suspendare a executării actului administrativ normativ, instanța a

apreciat că este neîntemeiată, reținând că asociația reclamantă a timbrat

corespunzător.

Referitor la excepția

inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată pentru

neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 instanța a

constatat că asociația reclamantă a îndeplinit condițiile prevăzute de textul

de lege invocat prin memoriul înaintat Guvernului României și înregistrat cu

nr. 610 din 01 iulie 2010, anexat în copie la dosarul cauzei, astfel încât s-a

respins și această excepție ca neîntemeiată.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a asociației reclamantei, instanța

a apreciat că este neîntemeiată, deoarece prin statutul acesteia, recunoscut de

către filialele asociației, statut înregistrat legal, poate să desfășoare orice

fel de activități pentru membrii asociației, inclusiv reprezentarea acestora în

justiție, că asociația poate reprezenta pe membrii acesteia, are personalitate

juridică, astfel încât poate reprezenta în instanță, ca parte, pe membrii săi.

Referitor la cererea

de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor în

interesul pârâtului Guvernul României instanța a apreciat-o ca fiind lipsită de

interes, reținând că singurul motiv invocat în susținerea cererii de

intervenție este faptul că ministerul a fost inițiatorul H.G. nr. 735/2010,

fără să facă dovada afirmației că este inițiatorul actului administrativ

contestat.

Or, în speță obiectul

cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării H.G. nr.

735/2010, ori adoptarea actului normativ a cărei suspendare se solicită este de

competența Guvernului României, ministerul intervenient neavând nicio calitate

în speță, iar cererea de suspendare privește suspendarea unui act normativ emis

de Guvernul României și nu de intervenient.

Analizând cererea de

suspendare a executării formulată de asociația reclamantă, instanța de fond a

constatat că aceasta a rămas fără obiect, deoarece prin sentința civilă nr. 338

din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă

prin respingerea recursului formulat de pârât de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, s-a admis cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010

pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile

militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu

statut special din sistemul administrației penitenciarelor conform Legii nr.

119/2010, hotărârea fiind opozabilă erga omnes, astfel încât instanța a respins

cererea de suspendare formulată de reclamantă împotriva aceluiași act

administrativ normativ, ca fiind rămasă fără obiect.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul

Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

I. În motivarea căii

de atac exercitate, recurentul Guvernul României arată următoarele:

recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și este prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ.

1.a. Astfel,

recurentul invocă faptul că nu i-a fost comunicată și încheierea de amânare a

pronunțării din 08 noiembrie 2010, deși aceasta face parte integrantă din sentința

civilă nr. 4502 din 15 noiembrie 2010, arătând că este evidentă încălcarea

dispozițiilor imperative ale legii prin care sunt reglementate formele de

procedură, cu violarea gravă și evidentă a dreptului la apărare și a

principiului egalității armelor, a contradictorialității și procesului

echitabil, recunoscute oricărui pârât.

Arată recurentul că,

potrivit doctrinei și jurisprudenței, pronunțarea hotărârii la un termen

ulterior judecății este legală numai dacă este însoțită de încheierea de

amânare a pronunțării, iar în cauza dedusă judecății, deși fusese amânată

pronunțarea, nu i-a fost comunicată și această încheiere, iar în lipsa

încheierii de amânare a pronunțării din 08 noiembrie 2010 nu i-au fost

cunoscute integral motivele hotărârii, fiind înlăturată posibilitatea

exercitării controlului judiciar, cu consecința vătămării drepturilor și intereselor

sale procesuale.

1.b. Recurentul arată

că excepția lipsei de obiect a cererii nu a fost pusă în discuția părților,

astfel că acestea nu și-au putut exprima poziția cu privire la excepție

invocată din oficiu, nu și-au putut formula o apărare, motiv pentru care se

impune casarea hotărârii atacate, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5, cu

raportare la art. 128 C. proc. civ.

recurs invocat se referă la faptul că soluția instanței de fond asupra

excepției invocate din oficiu privind lipsa de obiect a fost dată cu

încălcarea/aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurentul arată că,

în acest sens, concluzia instanței privind efectele sentinței civile nr. 338

din 28 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă

prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului

formulat de pârât este nefondată, neavând suport legal.

Arată recurentul că,

în absența unor argumente juridice solide, prima instanță nu putea aprecia ca

fiind răsturnată prezumția de legalitate H.G. nr. 735/2010, întrucât practica

judiciară nu constituie izvor de drept, precum și faptul că, nu numai că nu

există temei legal în Legea nr. 554/2004 care să susțină soluția instanței de

fond, însă acest raționament ar conduce la eludarea dispozițiilor imperative

ale acestei legi care stabilesc condițiile suspendării executării actelor

administrative, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Reține recurentul că,

referitor la efectele sentinței civile nr. 338 din 28 septembrie 2010 a Curții

de Apel Cluj prin care a fost suspendată H.G. nr. 735/2010, s-a pronunțat,

punctual și Comisia de disciplină pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii, prin rezoluția de clasare din 11 noiembrie 2010, dată în Dosarul

nr. 226/CDJ/2010, arătând că „efectele hotărârii în cauză sunt doar referitor

la părțile din dosar, mai ales că legea stabilește un caracter erga omnes doar

pentru hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ,

hotărâre care se publică în M. Of., pe câtă vreme despre suspendarea actului

normativ nu există dispoziții exprese”.

de recurs invocat se referă la faptul că soluționarea excepțiilor invocate de

Guvernul României s-a făcut, de asemenea, cu încălcarea/aplicarea greșită a

legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează:

3.a. În soluționarea

excepției inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa plângerii

prealabile, prima instanță a încălcat normele de drept substanțial (material)

ale Legii nr. 554/2004, deoarece, d

eși asociația intimată a susținut că a

îndeplinit procedura prealabilă prevăzută imperativ de lege, aceasta nu a făcut

dovada în acest sens, iar copia adresei din data de 01 iulie 2010, menționată

în hotărârea instanței de fond, nu îndeplinea condițiile pentru a fi calificată

ca fiind plângerea prealabilă cerută de lege.

3.b. La soluționarea

excepției lipsei calității procesuale active, instanța de fond a analizat, în

realitate, calitatea de reprezentantă a asociației intimate, deși nu fusese

invocată această excepție și, respingând nejustificat susținerile recurentului,

a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală.

Recurentul arată că

din analiza acțiunii introductive se putea observa că asociația intimată,

potrivit principiului disponibilității, a inițiat demersurile pentru

suspendarea actului administrativ în nume propriu, nefiind menționată calitatea

de reprezentantă a membrilor săi, persoane fizice, care nu au fost menționate

în cuprinsul cererii în calitate de reclamante, astfel încât instanța de fond

avea obligația de a se raporta în soluționarea excepției atât la dispozițiile

art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004, cât și la cele

ale art. 8 alin. (1) din același act normativ.

Astfel, arată

recurentul, raționamentul și argumentele primei instanțe pentru respingerea

excepției privind lipsa calității procesuale active a asociației intimate

ignoră, deopotrivă, normele imperative ale art. 133 alin. (1) și art. 161 C.

proc. civ., care sancționează cu nulitatea cererile de chemare în judecată care

nu cuprind numele reclamantului, dar și pe acelea în care reprezentantul părții

nu face dovada calității sale.

Pentru considerentele

expuse mai sus, întrucât nu a fost soluționat fondul cererii, recurentul

solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond.

II. În calea

extraordinară de atac declarată, recurentul Ministerul Administrației și

Internelor formulează următoarele critici de nelegalitate a sentinței atacate:

respingerea cererii de intervenție formulată de către recurentul Ministerul

Administrației și Internelor se arată că acesta deține calitatea de inițiator

al actului administrativ cu caracter normativ dedus judecății, astfel că

justifică un interes în promovarea cererii de intervenție accesorie, formulate

în cadrul Dosarului nr. 1072/35/2010.

Pentru aceste motive

recurentul apreciază că se impune modificarea sentinței recurate, cu consecința

admiterii în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de către

Ministerul Administrației și Internelor.

respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect,

recurentul arată că în cazul în care ar accepta că efectele suspendării

executării H.G. nr. 735/2010 se extind și față de alte părți, care nu au

solicitat instanței de judecată competente suspendarea executării actului

administrativ cu caracter normativ în discuție, s-ar nega practic prezumția de

legalitate a acestuia, neputându-se verifica îndeplinirea condiției pagubei

iminente, care se poate aprecia doar în concret, de la caz la caz.

Or, fiind vorba

despre o măsură excepțională, ea poate fi dispusă doar dacă o instanță de

judecată a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Recurentul Ministerul

Administrației și Internelor solicită admiterea recursului formulat de către

această instituție, cu consecința casării sentinței recurate, admiterea în

principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul Guvernului României,

astfel cum a fost formulată și trimiterea cauzei spre rejudecare, Curții de

Apel București.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de Guvernul

României și Ministerul Administrației și Internelor sunt nefondate, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, având în vedere

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte constată că acesta

este nefondat pentru considerentele în continuare arătate.

Înalta

Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent cu privire

la nesocotirea de către instanța de fond a formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum și cele referitoare la modul

de soluționare a excepției privind lipsa de obiect, a excepției

inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa plângerii prealabile și a

excepției lipsei calității procesuale active, încadrate de către recurent în

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, invocarea faptului

că nu a fost comunicată încheierea de amânare a pronunțării, care face parte

integrantă din sentința civilă atacată, nu este de natură să conducă la

nulitatea hotărârii atacate, sancțiune prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

În ceea ce privește

lipsa de obiect a cererii de suspendare, Înalta Curte constată că aceasta nu a

fost formulată ca o excepție, nici de către instanță, nici de către părți,

instanța de fond apreciind că cererea de suspendare a H.G. nr. 735/2010 a rămas

fără obiect, deoarece prin sentința civilă nr. 338 din 28 septembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin respingerea

recursului formulat de pârât de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

admis cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea

pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a

pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor conform Legii nr. 119/2010, hotărârea fiind

opozabilă erga omnes.

De asemenea, în speță

a fost îndeplinită condiția procedurală a recursului administrativ prealabil,

impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, astfel cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză și, ca atare, este corectă soluția instanței

de fond, de respingere a excepției inadmisibilității cererii de suspendare

pentru lipsa procedurii prealabile.

Înalta Curte reține

totodată ca fiind corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește

respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a

Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din

Ministerul Administrației și Internelor, dat fiind faptul că statutul aprobat

de instanța judecătorească îi conferă asociației personalitate juridică,

aceasta primind mandat de reprezentare în fața instanțelor judecătorești în

cadrul acțiunilor având ca obiect suspendarea și respectiv anularea H.G. nr.

735/2010.

Înalta Curte

apreciază că sentința atacată este la adăpostul criticilor și în ceea ce

privește respingerea cererii de intervenție formulată de intervenientul

Ministerul Administrației și Internelor, ca neîntemeiată, astfel că, având în

vedere și considerentele expuse anterior, și recursul declarat de către acest

recurent este nefondat.

Se constată că în mod

corect a respins instanța de fond cererea de suspendare formulată de reclamantă

ca rămasă fără obiect, reținând că în considerentele deciziei Înaltei Curți nr.

38/2011 se precizează faptul că H.G. nr. 735/2010 produce efecte erga omnes, cu

alte cuvinte se referă la toate persoanele aflate sub incidența sa: foști

militari, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor, pentru care se dispune recalcularea pensiilor.

Pentru aceasta,

Înalta Curte are în vedere faptul că după criteriul întinderii efectelor

juridice pe care le produc, actele administrative se pot clasifica în acte

administrative normative și acte administrative individuale, că actele

administrative normative cuprind reglementări de principiu cu caracter

obligatoriu, formulate în abstract, în vederea aplicării la un număr

nedeterminat de persoane, iar actele administrative individuale sunt

manifestări de voință care creează, modifică, desființează drepturi și obligații

în beneficiul sau sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.

În speța de față, în

mod indiscutabil, H.G. nr. 735/2010 este un act administrativ unilateral cu

caracter normativ, avându-se în vedere conținutul său, care se referă la metodologia

de recalculare a pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile

militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform

Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În raport de cele

amintite anterior, H.G. nr. 735/2010 produce efecte erga omnes, cu alte cuvinte

se referă la toate persoanele aflate sub incidența sa: foștii militari,

polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, pentru care se dispune recalcularea pensiilor.

De altfel, și în

considerentele deciziei nr. 38 din 07 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție se precizează faptul că H.G. nr. 735/2010 produce efecte „erga

omnes”, referindu-se la toate persoanele aflate sub incidența sa și pentru care

se dispune recalcularea pensiilor, iar per a contrario și suspendarea aplicării

acestui act administrativ unilateral cu caracter normativ este de asemenea

aplicabilă erga omnes, adică tuturor acelora care intrau sub incidența actului

administrativ suspendat.

În consecință, din

cele anterior expuse rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine

publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea

contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursurile declarate de

Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României și de Ministerul Administrației și Internelor

împotriva sentinței civile nr. 4502 din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2011.