ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1297/2011

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 august 2010, reclamanta Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând suspendarea executării H.G. nr. 737/2009 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat acțiunea În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pensiile de serviciu (ocupaționale) au fost acordate prima dată în România în 1865 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin Regulamentul pensiilor militare. Pensiile (concretizate într-o sumă) sunt asimilate dreptului de proprietate și sunt intangibile, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 45 din Tratatul de la Lisabona. În cadrul legislației comunitare, cele două sisteme de pensii (ocupaționale, respectiv din sistemul public) fac parte din instituțiile reglementate în cadrul Pilonului I Politici Comune, aceste instituții fiind integral comunitarizate, sistemul pensiilor ocupaționale fiind realizat prin transpunerea integrală în legislația națională a Directivei nr. 86/378/EEC, modificată prin Directiva nr. 96/97/EC, în speță de Legea nr. 223/2007. Sistemul public de pensii este realizat prin transpunerea integrală în legislația națională a Directivei nr. 79/7/EEC, concretizată în Legea nr. 19/2000. Persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu li se calculează pensia din sistemul public potrivit Legii nr. 19/2000, iar diferența până la cuantumul prevăzut de legea specială este suportată de la bugetul de stat. Reclamanta a susținut că pe baza Legii nr. 119/2010 au fost adoptate H.G. nr. 735/2010 și H.G. nr. 737/2010, după ce Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 871/2010 și 873/2010 a constatat neconstituționalitatea legii numai în ceea ce privește pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, respectiv ale judecătorilor și magistraților-asistenți ai Curții Constituționale. Au fost prezentate extrase din Decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale, apreciindu-se că membrii asociației reclamante sunt de drept sau cel puțin de fapt în aceleași situații ca și magistrații în ce privește interdicțiile și incompatibilitățile. Chiar dacă prevederile constituționale sau dispozițiile legale nu impun expres anumite incompatibilități în ceea ce privește drepturile politice sau unele drepturi economice, practic, datorită programului de muncă și tuturor celorlalte cerințe ale activității profesionale, sunt în imposibilitatea absolută de a exercita efectiv drepturile respective. De asemenea, reclamanta a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 9 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituționale, apreciindu-se că dificultățile bugetului asigurărilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie în sensul diminuării, chiar și temporare, a cuantumului pensiei, dreptul constituțional la pensie neputând fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 871/2010 s-a susținut că dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat. Reclamanta a invocat dispozițiile mai importante din Legea nr. 119/2010 (art. 1-5, art. 7-10), dispozițiile mai importante din H.G. nr. 737/2010, precum și cadrul legislativ internațional privind pensiile de serviciu, inclusiv cadrul legislativ comunitar privind transporturile aeriene. Cu privire la cazurile de nelegalitate stricto sensu a H.G. nr. 737/2010, reclamanta a invocat art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, considerând că se realizează o discriminare, în funcție de profesie, de instituțiile statului (Guvern, Parlament, Curtea Constituțională și Președinte) prin Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010. Din analiza H.G. nr. 735/2010 comparativ cu prevederile H.G. nr. 737/2010, ambele emise în temeiul art. 3 alin. (4) și art. 4 din Legea nr. 119/2010, rezultă că în același timp se realizează și o discriminare în cadrul aceleiași legi discriminatorii prin: adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi în raport de categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale; emiterea unor norme metodologice diferite în raport de categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale; o procedură administrativă jurisdicțională specială pentru categoriile de persoane ce se încadrează în prevederile H.G. nr. 735/2010; lipsa unor norme și a unor proceduri unitare duce la crearea unor situații dezavantajoase pentru categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 119/2010, art. 1 lit. c)-h), față de cele enumerate la lit. a) și b); termenele pentru recalcularea pensiilor prevăzute de cele două hotărâri de Guvern sunt diferite; imposibilitatea obiectivă pentru categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 119/2010, art. 1 lit. c)-h), de stabilire în termen de 30 de zile a stagiului corect de cotizare în sistemul public de pensii și de a beneficia de majorarea punctajelor lunare realizate. S-a mai susținut că aceste persoane nu au dreptul și posibilitatea să-și procure actele necesare și să facă dovada tuturor veniturilor care ar trebui să fie luate în calcul la stabilirea pensiilor. În deciziile de stabilire a pensiilor de serviciu, la data emiterii lor au fost „strecurate în mod intenționat date inexacte pentru stabilirea cuantumului pensiei din sistemul public, tocmai pentru a se micșora contribuția de la fondul de asigurări sociale și a se mări contribuția de la bugetul de stat”. Au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 119/2010, art. 45, lit. b) din Ordinul Ministrului Muncii nr. 340 din 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, H.G. nr. 1768/2005, precizându-se că în H.G. nr. 737/2010 nu este prevăzut un termen în care să se poată obține adeverințele corespunzătoare tuturor veniturilor realizate, inclusiv adeverințele menționate și în Ordinul nr. 340/2001, la lit. B), art. 28, lit. a). Reclamanta a mai arătat că Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010 impun o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie, așa-zisa recalculare operând fără vreo limitare temporară și că art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 737/2010 este în contradicție cu Legea nr. 119/2010 care prevede că pensiile de serviciu se recalculează, fără să facă nicio distincție în acest sens. A considerat reclamanta că nu este corect să se atribuie punctele calculate cu ani în urmă, întrucât punctajul calculat când s-a acordat pensia de serviciu nu a fost stabilit corect și complet, deoarece persoana în cauză primea pensia de serviciu și nu pensia din sistemul public. Totodată, în perioada care a trecut de la calculul inițial și până în prezent, Legea nr. 19/2000 a suferit modificări care ar trebui aplicate și celor care au ieșit la pensie cu mult timp în urmă. Prin art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 737/2010, a susținut reclamanta, se elimină posibilitatea valorificării și a perioadelor realizate după data stabilirii inițiale a pensiei de serviciu, iar prin art. 9 alin. (2) se instituie posibilitatea emiterii a două decizii care sunt total diferite din punct de vedere al bazei de calcul și a modului de calcul și, implicit, cu valori diferite ale cuantumului celor două pensii. De asemenea, prin art. 11 sunt anulate hotărârile definitive și irevocabile ale instanțelor judecătorești pronunțate în acest domeniu. Tot cu privire la condiția cazului bine justificat, reclamanta a arătat că H.G. nr. 737/2010 încalcă principiile statului de drept, Constituția și legile țării, respectiv: principiul conform căruia România este stat de drept, este un stat social, principiul consacrării și respectării valorilor supreme ale statului de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în stat, principul respectării Constituției și a supremației sale, precum și a legilor, principiul egalității între cetățeni în forma consacrată de art. 4 alin. (2) din Constituție, principiul îndeplinirii întocmai și cu bună credință a obligațiilor din tratatele la care România este parte și principiul potrivit căruia fac parte din dreptul intern tratatele ratificate de Parlament, principiul universalității drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, principiul neretroactivității legii, principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție, principiul priorității convențiilor internaționale în raport de legislația internă privind drepturile și libertățile fundamentale, principul liberului acces la justiție și principiul dreptului la un proces echitabil, principiul dreptului la ocrotirea sănătății, principiul dreptului la măsuri de protecție socială, principiul dreptului la proprietate privată, principiul dreptului la un nivel de trai decent, principiul nediscriminării instituționale, legislative și profesionale, principiul respectării drepturilor câștigate, principiul privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăți. Pentru a susține opinia privind încălcarea acestor principii, reclamanta a invocat practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Beyeler c. Italia din 2000, cauza Kopecky c. Slovacia, cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit din 2006), practica Curții de Justiție a Comunității Europene (cauza Georg Van Deetzen c. Hanptzollampt Oldenburg 1991), precum și practica Curții Constituționale (Deciziile nr. 19/1993; 120/2007; 873/2010; 871/2010; 872/2010; 874/2010; 20/2000; 46/2002; 375/2005; 57/2006). S-a mai făcut referire la opinia Consiliului Legislativ potrivit căreia intenția Guvernului de a reduce pensiile nu poate fi pusă în practică întrucât ar încălca Constituția. De asemenea, s-a susținut că H.G. nr. 737/2010 și noua legislație în materie încalcă criteriile de aderare la Uniunea Europeană, respectiv criteriul politic care vizează existența unor instituții stabile care ar fi garante ale democrației, supremația legii, drepturile omului și protecția minorităților, criteriul economic referitor la existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar. Cu privire la acest ultim criteriu, s-a susținut că H.G. nr. 737/2010 și noua lege încalcă acquis-ul comunitar în materie, care impune ca regulile naționale să fie compatibile cu reglementările comunitare. Or, prin noua legislație în materia pensiilor, România încetează să mai aibă reguli naționale compatibile cu reglementările comunitare (Directivele nr. 79/7/CEE și nr. 86/378/CEE). Conform acestor directive, criteriile decisive pentru încadrarea într-un sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt: să se refere la o categorie particulară de lucrători, să fie direct legată de perioada de serviciu și pensia să fie calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului. Personalul aeronautic civil navigant profesionist se încadrează pe deplin în aceste dispoziții comunitare. S-a mai susținut că este încălcat și principiul compensării riscului profesiei, Legea nr. 223/2007 recunoscând condițiile speciale de muncă, pensia de serviciu nefiind un privilegiu, ci un drept cuvenit ca o compensație parțială pentru sacrificiile și privațiunile specifice activității. Riscurile, interdicțiile, limitările și constrângerile profesiei personalului aeronautic civil navigant profesionist rezultă din: condițiile de muncă speciale, severe și cu grad ridicat de risc pe timp îndelungat; criteriile de selecție foarte stricte; nivel ridicat de pregătire în domenii variate, pregătire care trebuie dublată de calități speciale și de o personalitate puternică ce trebuie să reziste stresului. Desfășurarea activității la bordul avioanelor presupune factori permanenți de risc și responsabilitate și fac îndreptățită așezarea acestor persoane într-o categorie cu drepturi speciale care să recunoască toți acești factori, inclusiv factori risc de viață, risc de accidente, risc penal și financiar, risc familial, risc sporit în expunere la boli profesionale. Reclamanta a mai făcut referire la Regulamentul CE nr. 859/2008 al Comisiei din 20 august 2008, de modificare a Regulamentului CEE nr. 3922/91 al Consiliului care prevede cerințe specifice pentru timpul de muncă și de odihnă al membrilor de echipaj din toate țările membre ale U.E. A fost invocată și jurisprudența Curților Constituționale din Letonia, Lituania, Cehia și Ungaria, care au reținut că în statele democratice, securitatea financiară este recunoscută în mod clar ca unul dintre elementele esențiale care asigură independența judecătorilor și că modificarea unilaterală a cuantumului pensiilor este neconstituțională, cu referire directă la imposibilitatea legiuitorului de a scădea pensiile mari pentru a crește pensiile mici. Referitor la condiția pagubei iminente, reclamanta a susținut că prin așa zisa „recalculare” se ajunge, în realitate, la suprimarea imediată și iminentă a dreptului la pensia de serviciu, înainte de a solicita instanței anularea H.G. nr. 737/2010 și a posibilității de a cere anularea deciziilor de recalculare, respectiv de a avea posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 119/2010, pentru alte motive decât cele ce au făcut obiectul deciziilor amintite.

Apărările formulate de pârâtul Guvernul României Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei față de împrejurarea că asociația a inițiat demersurile pentru suspendarea actului administrativ în nume propriu și nu în calitate de reprezentantă a membrilor săi, nefiind probată existența vreunui mandat expres din partea membrilor asociației în baza căruia aceasta să poată acționa. În raport cu dispozițiile art. 8 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, asociația reclamantă, subiect de drept distinct, nu are legitimare procesuală activă întrucât nu probează că a suferit vreo vătămare. Pârâtul a susținut faptul că în ipoteza în care actul administrativ ar fi vătămat un interes legitim public, nu dispensa asociația reclamantă de obligația de a justifica acel interes personal, direct și actual în promovarea acțiunii. De asemenea, a fost invocată excepția lipsei de interes, întrucât dispozițiile actului administrativ au fost executate material, pensiile de serviciu stabilite în baza legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, fiind deja recalculate de casele teritoriale de pensii. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate nefiind de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului atacat întrucât instanța învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudeca fondul litigiului. Aspectele invocate de reclamantă reclamă în opinia pârâtului, administrarea unor probe care nu sunt compatibile cu procedura de față, caracterizată printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului. La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000, H.G. nr. 561/2009, proiectul fiind avizat de Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Justiției. Referitor la paguba iminentă, pârâtul a arătat că recalcularea nu echivalează cu suprimarea drepturilor de pensie, care vor fi acordate în continuare, posibilitatea contestării deciziilor de recalculare și, implicit, a recuperării sumelor la care ar fi îndreptățiți realizându-se în condițiile Legii nr. 19/2000.

Cererea de intervenție în proces În cauză, a fost formulată de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale cerere de intervenție în interesul Guvernului României, justificată de calitatea acestui minister, de contrasemnatar al H.G. nr. 737/2010. Intervenienta a invocat excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de suspendare întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 14 septembrie 2010.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 3361 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes. A respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României cu sediul în București. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: 6.1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, instanța a apreciat c ă nu poate fi reținută susținerea pârâtului conform căreia reclamanta nu a acționat în calitate de reprezentantă a membrilor săi. Conform art. 10 lit. a) din Statutul Asociației Naționale a Aviatorilor Pensionari, unul din scopurile pentru care aceasta a fost constituită este acela de reprezentare a membrilor săi (…) în fața instanțelor judecătorești, în vederea garantării și apărării drepturilor legal câștigate. Or, la dosar a fost depus tabelul cu membrii asociației care sunt de acord cu contestarea H.G. nr. 737/2010 și care sunt reprezentați în instanță de asociație, vătămarea invocată pentru formularea prezentei cereri fiind vătămarea pe care membrii asociației consideră că au suferit-o prin adoptarea H.G. nr. 737/2010. 6.2. Și excepția lipsei de interes a fost considerată ca neîntemeiată, interesul, condiție de exercițiu a acțiunii civile, fiind folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare. Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 reclamanții urmăresc menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, faptul că acestea au fost recalculate nefiind de natură să lipsească de interes prezenta cerere. 6.2. Pe fondul cauzei au fost reținute următoarele considerente: Reclamanta a solicitat suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 care prevede două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ în acest scop: cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube. Sub aspectul cazului bine justificat, reclamanta a invocat încălcarea unor principii consacrate de Constituția României, dezvoltând pe larg motivele pentru care apreciază că acest act administrativ cu caracter normativ încalcă unele prevederi constituționale. În mod constant în motivarea cererii de chemare în judecată, atunci când invocă încălcarea unor norme din Constituție, precum și a acquis-ului comunitar, reclamanta face referire deopotrivă la H.G. nr. 737/2010 și la noua lege în materia pensiilor, criticile sale vizând, de fapt, Legea nr. 119/2010 prin care s-a dispus recalcularea pensiilor de serviciu. Prin H.G. nr. 737/2010 nu a fost dispusă această măsură, ci s-a stabilit doar metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010. Având în vedere obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, Curtea a constatat că este învestită cu examinarea aparenței de legalitate a H.G. nr. 737/2010, ceea ce presupune o analiză sumară a conformității acesteia cu legea pentru executarea căreia a fost adoptată, respectiv Legea nr. 119/2010. În consecință, Curtea a reținut că nu are a se pronunța cu privire la concordanța dintre această lege și Constituția României, acesta fiind atributul Curții Constituționale. De altfel, dispozițiile Legii nr. 119/2010 au făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate care au fost soluționate după cum urmează: prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 s-a constatat că dispozițiile acestei legi sunt constituționale în raport de criticile formulate, critici care vizau încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 47, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, precum și art. 20 din Constituție prin raportare la următoarele acte internaționale Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 1), Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 17, art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1), Carta drepturilor fundamentale a U.E. [ art. 1, art. 17, alin. (1), art. 25, art. 34, alin. (1) și art. 52 alin. (1)]. De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. a) și b), d)-i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale și că dispozițiile art. 1 lit. c) din lege sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție (este vorba despre pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților-asistenți ai Curții Constituționale). Curtea a apreciat că susținerile din cerere referitoare la încălcarea principiilor consacrate de Constituția României nu pot fi reținute în dovedirea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, ele vizând în realitate constituționalitatea Legii nr. 119/2010 în temeiul căruia a fost emis actul administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, constituționalitate asupra căreia nu se poate pronunța instanța ce are de soluționat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004. Cât privește aprecierea că membrii asociației reclamante sunt de drept sau cel puțin de fapt în aceleași situații ca și magistrații în ce privește interdicțiile și incompatibilitățile avute în vedere la pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 873 din 25 iunie 2010, prima instanță a constatat că aceasta tinde să sublinieze tot neconstituționalitatea legii în privința categoriei de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. g). Tot sub aspectul cazului bine justificat, reclamanta face o comparație între cele două hotărâri de Guvern emise în temeiul Legii nr. 119/2010 – H.G.nr. 737/2010 și H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și alte funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor. S-a susținut că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi, exemplificându-se prin instituirea a două termene diferite pentru recalcularea pensiilor, termenul de o lună prevăzut de H.G. nr. 737/2010 și, respectiv, termenul de 5 luni prevăzut de H.G. nr. 735/2010. A reținut prima instanță, că reclamanta nu a precizat care sunt dispozițiile legale încălcate prin instituirea termenului de 30 de zile și care ar fi obligat pârâtul să reglementeze un singur termen de recalculare pentru toate categoriile de pensii prevăzute de art. 1 din Legea nr. 119/2010. De altfel, Curtea a apreciat că cele două termene sunt reglementate chiar de Legea nr. 119/2010 [art. 4 alin. (1) lit. a) și b)], Guvernul României nefăcând altceva decât să preia în cele două hotărâri aceste termene, asigurând astfel conformitatea actelor administrative cu dispozițiile legale în temeiul cărora au fost emise. Cu privire la imposibilitatea obiectivă pentru toate categoriile de persoane ce beneficiază de pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, de stabilire în termen de 30 de zile a stagiului corect de cotizare în sistemul public de pensii și de a beneficia de majorarea punctajelor lunare realizate Curtea a reținut, pe de o parte, că este o simplă apreciere a reclamantei ce nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, iar pe de altă parte, că potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010, pensiile recalculate pot fi contestate conform procedurii prevăzute de Legea nr. 19/2000. Astfel, în ipoteza în care beneficiarul pensiei consideră că aceasta nu a fost recalculată în mod corect, are posibilitatea de a o contesta în instanță unde poate face dovada tuturor veniturilor care, în opinia sa, ar trebui să fie luate în calcul la stabilirea pensiei. Referitor la susținerea că în deciziile de stabilire a pensiilor de serviciu, la data emiterii lor, au fost „strecurate” în mod intenționat date inexacte pentru stabilirea cuantumului pensiei din sistemul public, s-a constatat că aceasta nu reprezintă o consecință a punerii în executare a H.G. nr. 737/2010, fiind vorba despre emiterea deciziilor de stabilire a pensiilor de serviciu (și nu a celor de recalculare), care, în cazul în care conțineau date inexacte, puteau fi contestate în scopul calculării corecte a acestor pensii, astfel încât recalcularea să aibă în vedere cuantumuri corecte ale pensiilor de serviciu. Faptul că H.G. nr. 737/2010 nu prevede un termen în care să poată fi obținute adeverințele corespunzătoare tuturor veniturilor realizate, inclusiv adeverințele menționate la lit. B), art. 28, lit. a) din Ordinul Ministrului Muncii nr. 340/2001 nu constituie un motiv de nulitate a actului administrativ, nefiind necesară reglementarea expresă a unui termen în acest scop, termenul de 30 de zile stabilit pentru recalcularea pensiilor fiind cel în care pot fi obținute și aceste adeverințe. Cât privește practica Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Comunității Europene menționată în cererea de chemare în judecată s-a constatat că aceasta este invocată în sprijinul susținerii că Legea nr. 119/2010 încalcă Legea fundamentală a statului prin prisma dispozițiilor art. 20 care stabilesc că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte și că în caz de neconcordanțe între acestea și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Referitor la condiția pagubei iminente, reclamanta a invocat atât tulburarea bunei funcționări a instituțiilor și autorităților publice, ca urmare a diminuării pensiilor, cât și suprimarea imediată și iminentă a dreptului la pensia de serviciu. Curtea a apreciat că nu se poate reține producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, reclamanta neprecizând despre ce instituții sau autorități este vorba și cum se produce, în concret, o asemenea perturbare prin recalcularea pensiilor speciale. De asemenea, măsura recalculării acestor pensii, care nu a fost dispusă prin H.G. nr. 737/2010, ci prin Legea nr. 119/2010, nu are drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale. În fine, a reținut instanța de fond, această reducere este, așadar, consecința intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, prevederile metodologiei de recalculare fiind stabilite în așa fel încât să pună în executare dispozițiile legale de diminuare a pensiilor speciale, motiv pentru care nu poate considera că H.G. nr. 737/2010 este actul cu caracter normativ care produce un prejudiciu material beneficiarilor pensiilor de serviciu.

Recursul formulat de reclamanta Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari împotriva sentinței nr. 3361 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Motive de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 7.1. Motive de neconstituționalitate, nelegalitate, încălcare a principiilor și drepturilor fundamentale ale cetățenilor consacrate de dreptul comunitar și de tratatele și pactele internaționale ratificate de România în această materie. 7.1.1. Precizări și susțineri de ordin general privind încălcarea de către instanța de fond a principiului legalității în dreptul administrativ și în general, a reglementărilor ce constituie cadrul legislativ aplicabil în materie și implicit, a celor referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă. Instanța de contencios administrativ are competența verificării respectării de către actele administrative unilaterale, în speță a H.G. nr. 737/2010, a supremației Constituției și a legilor, respectiv a principiilor și drepturilor fundamentale consacrate de Constituție. În acest context, recurenta apreciază că sunt pe deplin valabile cazurile de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010 constând în încălcarea principiilor statului de drept, a Constituției și a legilor țării, prezentate pe larg în cererea inițială. În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010, se arată că instanța de contencios constituțional are competența controlului constituționalității legilor, iar instanța de contencios administrativ are obligația să respecte și să aplice principiile și drepturile fundamentale din Constituție, din dreptul comunitar în materie, toate tratatele și pactele internaționale ratificate de România ce au legătură cu speța, precum și însăși jurisprudența Curții Constituționale, fiind relevantă opinia separată formulată în Decizia nr. 872/2010. Se mai reține că dreptul la pensiile de serviciu făcând parte din Pilonul I – Comunitatea Economică Europeană – prin Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010 – au fost grav încălcate prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană în ceea ce privește principiul priorității dreptului comunitar față de orice act normativ național. 7.1.2. Se invocă prin motivele de recurs și încălcarea următoarelor prevederi din Legea nr. 119/2010: - art. 3 alin. (2), art. 4 alin. (1), lit. a) și b), care fac referire la o singură hotărâre de Guvern; - emiterea unor norme metodologice diferite în raport de categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale; - o procedură administrativă jurisdicțională specială pentru categoriile de beneficiari ai pensiilor ocupaționale ce se încadrează în prevederile H.G. nr. 737/2010; - lipsa unor norme și a unor proceduri unitare duce la crearea unor situații dezavantajoase pentru categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale; - termenul pentru recalcularea pensiilor speciale este de o lună, iar termenul pentru recalcularea pensiilor militarilor și polițiștilor este de cinci luni; - imposibilitatea obiectivă pentru categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale de a li se stabili stagiul corect de cotizare în interesul public de pensii și de a beneficia de majorarea punctajelor lunare realizate; - în lipsa datelor, pensiile vor fi recalculate greșit, în sensul diminuării lor, astfel încât are loc o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie; - prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 737/2010 sunt în contradicție cu Legea nr. 119/2010 care prevede că pensiile de serviciu se recalculează, fără să se facă nicio distincție în acest sens; - prin art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010 se instituie posibilitatea emiterii a două decizii total diferite; - prin art. 11 din H.G. nr. 737/2010 sunt anulate hotărârile irevocabile ale instanțelor judecătorești pronunțate în domeniu; - în speță nu s-au emis instrucțiuni de aplicare a H.G. nr. 737/2010, astfel cum au procedat Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Apărării Naționale; - există o discriminare în funcție de profesie, realizată de instituțiile statului prin emiterea H.G. nr. 737/2010 . 7.1.3. Sistemul pensiilor ocupaționale este realizat prin transpunerea integrală în legislația națională a Directivei nr. 86/378/EEC, modificată prin Directiva nr. 96/97/EC și este reprezentat de Legea nr. 223/2007. 7.1.4. Prin recalcularea pensiilor se reduce inacceptabil cuantumul acestora, unii dintre pensionari ajungând la nivelul pragului minim de sărăcie. 7.2. Motive concrete de neconstituționalitate, nelegalitate, încălcare a principiilor și drepturilor fundamentale ale cetățenilor consacrate de dreptul comunitar și de tratatele și pactele internaționale ratificate de România în această materie, încălcate prin hotărârea instanței de fond. 7.2.1. Argumentul potrivit căruia verificarea legalității actului administrativ normativ trebuie limitată exclusiv la legalitatea stricto sensu, adică la raportarea lui la cuprinsul Legii nr. 119/2010 și Legii nr. 19/2000, fără a putea examina actul și în raport de dispozițiile constituționale vine în contradicție cu principiul supremației Constituției și cu principiul legalității în dreptul administrativ. 7.2.2. Recurenta arată că face toate demersurile interne și internaționale atât pentru abrogarea H.G. nr. 737/2010, cât și a Legii nr. 119/2010, ce contravin principiilor fundamentale și drepturile cetățenești fundamentale consacrate de Constituție, de dreptul comunitar și dreptul internațional în materia dreptului la pensia de serviciu. 7.2.3. Argumentul instanței de fond, conform căruia este învestită cu examinarea aparenței de legalitate a H.G. nr. 737/2010, este greșit, în realitate fiind vorba nu numai despre o concordanță cu legea stricto sensu, cât mai ales cu principiile și drepturile deja arătate, precum și cu prevederile constituționale. 7.2.4. Recurenta arată că a cerut neconstituționalitatea H.G. nr. 737/2010 și nu a Legii nr. 119/2010, care este în contradicție cu dreptul comunitar și internațional în materie, ce are prioritate față de dreptul intern. 7.2.5. Există o discriminare evidentă între prevederile H.G. nr. 737/2010 și H.G. nr. 735/2010, în contextul încălcării principiilor și drepturilor constituționale, ale dreptului comunitar și internațional în materie. 7.2.6. Metodologia stabilită a determinat recalcularea eronată a pensiilor, iar termenul foarte scurt este discriminatoriu raportat la cel stabilit prin H.G. nr. 735/2010. 7.2.7. Condiția pagubei iminente se referă la demotivarea personalului din aviația civilă care poate conduce la perturbarea funcționării serviciului.

Apărările formulate de intimatul-pârât Guvernul României Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat. 8.1. În principal, solicită a se constata că recurenta nu mai justifică interes în recursul formulat, în raport de sentința civilă nr. 295/CA din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 688/45/2010, urmare a respingerii cererii de anulare a H.G. nr. 737/2010, formulată de Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari, precum și față de executarea dispozițiilor a căror suspendare se solicită. 8.2. Pe fondul recursului, arată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. În mod corect, instanța de fond a constatat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, susținerile reclamantei-recurente vizând procesul de anulare a actului normativ în discuție.

Întâmpinarea formulată de intimatul-intervenient Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Intimatul consideră că măsura suspendării executării actului administrativ unilateral atacat nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. II. Considerentele instanței de recurs 1. Cu privire la apărările formulate de intimatul-pârât Guvernul României referitor la excepția lipsei de interes în recursul formulat 1.1. Excepția este neîntemeiată Interesul recurentei-reclamante subzistă cât timp nu s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă în ceea ce privește acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 688/45/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, și în care s-a pronunțat sentința nr. 295 din 29 noiembrie 2010. Suspendarea executării actului administrativ, reglementată de art. 14, presupune fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice, fie amânarea temporară a producerii de efecte juridice. Chiar și în ipoteza în care actul administrativ a fost executat, în speță, s-a realizat recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 737/2010, în temeiul art. 14, persoana vătămată poate obține suspendarea efectelor până la momentul pronunțării unei instanțe asupra fondului cererii de anulare a actului administrativ. 2. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-reclamantă Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari 2.1. Recursul este nefondat 2.2. Legea nr. 554/2004, modificată și completată, stabilește, prin dispozițiile art. 14, condițiile în care instanța de contencios administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ. Procedura suspendării actului administrativ este o excepție de la executarea din oficiu a actului și se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două ipoteze ale textului, și anume: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Îndeplinirea condiției cazului bine justificat presupune aprecierea cu deplină obiectivitate a aparenței de ilegalitate a actului administrativ. Însăși Legea nr. 554/2004 modificată și completată definește cazul bine justificat în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. Astfel, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, deoarece acestea vizează fondul cauzei și pot fi analizate numai în cadrul soluționării acțiunii în anularea actului. 2.3. Recurenta-reclamantă a invocat ca fiind împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, motive de neconstituționalitate, de nelegalitate, de încălcare a principiilor și drepturilor fundamentale ale cetățenilor consacrate de dreptul comunitar și de tratatele și pactele internaționale ratificate de România în această materie. Încălcarea principiului legalității în dreptul administrativ și a principiului priorității dreptului comunitar sau a drepturilor fundamentale ale cetățenilor pot fi analizate numai cu ocazia soluționării fondului pricinii. Suntem întrutotul de acord cu opinia recurentei, exprimată în sensul că instanța de contencios administrativ are competența verificării respectării de către actele administrative a supremației Constituției, a legilor, principiilor și drepturilor fundamentale consacrate de Constituție. O atare analiză este completă și nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei, argumentele invocate ținând chiar de legalitatea actului administrativ. 2.4. În ceea ce privește încălcarea unor prevederi din Legea nr. 119/2010, instanța de recurs apreciază că motivele invocate nu reprezintă împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Elaborarea a două metodologii de recalculare a pensiilor materializată prin adoptarea a două acte administrative unilaterale cu caracter normativ, H.G. nr. 735/2010 și H.G. nr. 737/2010 nu conduce de plano la încălcarea prevederilor Legii nr. 119/2010. Însăși legea vorbește de două modalități de recalculare a pensiei, în raport de specificul pensiilor, militare sau de serviciu. H.G. nr. 737/2010 a recalculat pensiile de serviciu, cel puțin aparent conform Legii nr. 119/2010, în termenul și pe baza datelor stabilite în lege. Însuși art. 3 din Legea nr. 119/2010 dispune în privința a două categorii de pensii, urmând ca prin metodologia de recalculare să se stabilească în concret modul de recalculare a pensiilor, ceea ce s-a și realizat prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 737/2010. Deciziile de care face vorbire art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010 sunt rezultatul aplicării dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 119/2010. Este firesc, datorită noului concept al legiuitorului în privința sistemului de pensii și a altor drepturi de asigurări sociale, ca și pensiile stabilite în urma unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, anterioare legii, să nu mai fie menținute și să poată fi recalculate conform noii legi. Aceasta nu înseamnă că hotărârile judecătorești au fost anulate, dar nu-și mai pot produce efectele în prezent, datorită modificării regimului pensiei de serviciu. Nu se poate aprecia că lipsa unor instrucțiuni de aplicare a H.G. nr. 737/2010 ar duce la crearea unei îndoieli serioase asupra legalității actului, câtă vreme Legea nr. 119/2010 impune numai elaborarea metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu, conform art. 3 alin. (3). La rândul său, „discriminarea în funcție de profesie” invocată prin motivele de recurs este indisolubil legată de adoptarea Legii nr. 119/2010 și nu de neconcordanța actului administrativ cu legea în baza căruia a fost emis. 2.5. Argumentul potrivit căruia verificarea legalității actului administrativ normativ trebuie extinsă de la raportarea lui la cuprinsul Legii nr. 119/2010 și în raport de dispozițiile constituționale este pertinent numai în cadrul analizei pe fond a actului, deoarece neconstituționalitatea privește în primul rând legea și care se extinde, în urma acestei constatări și la actul administrativ de rang subordonat legii. 2.6. În mod corect instanța de fond a reținut că nerespectarea prevederilor constituționale nu poate face obiectul unei analize a cazului bine justificat. Concordanța actului administrativ cu legea și mai ales cu principiile și drepturile cetățenilor, după cum deja s-a arătat în cuprinsul considerentelor instanței de recurs ține de însăși legalitatea actului administrativ și nu poate fi analizată în cadrul unei proceduri excepționale, de suspendare a actului administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. 2.7. Cu privire la îndeplinirea condiției prevenirii pagubei iminente, aspectele arătate în cuprinsul motivelor de recurs sunt nerelevante, dat fiind că prima condiție s-a constatat a nu fi îndeplinită, iar pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ este obligatorie întrunirea cumulativă a celor două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. 3. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, recursul va fi respins ca nefondat.