ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1297/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1297/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 12 august 2010, reclamanta Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari

a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând suspendarea executării

H.G. nr. 737/2009 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond.

de drept pe care s-a întemeiat acțiunea

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că pensiile de serviciu (ocupaționale) au fost acordate prima

dată în România în 1865 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin Regulamentul pensiilor

militare.

Pensiile (concretizate

într-o sumă) sunt asimilate dreptului de proprietate și sunt intangibile, conform

art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

precum și art. 45 din Tratatul de la Lisabona.

În cadrul legislației

comunitare, cele două sisteme de pensii (ocupaționale, respectiv din sistemul public)

fac parte din instituțiile reglementate în cadrul Pilonului I Politici Comune, aceste

instituții fiind integral comunitarizate, sistemul pensiilor ocupaționale fiind

realizat prin transpunerea integrală în legislația națională a Directivei nr. 86/378/EEC,

modificată prin Directiva nr. 96/97/EC, în speță de Legea nr. 223/2007.

Sistemul public de pensii

este realizat prin transpunerea integrală în legislația națională a Directivei

nr. 79/7/EEC, concretizată în Legea nr. 19/2000.

Persoanelor care beneficiază

de pensie de serviciu li se calculează pensia din sistemul public potrivit Legii

nr. 19/2000, iar diferența până la cuantumul prevăzut de legea specială este suportată

de la bugetul de stat.

Reclamanta a susținut

că pe baza Legii nr. 119/2010 au fost adoptate H.G. nr. 735/2010 și H.G. nr. 737/2010,

după ce Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 871/2010 și 873/2010 a constatat

neconstituționalitatea legii numai în ceea ce privește pensiile de serviciu ale

judecătorilor și procurorilor, respectiv ale judecătorilor și magistraților-asistenți

ai Curții Constituționale.

Au fost prezentate extrase

din Decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale, apreciindu-se că membrii asociației

reclamante sunt de drept sau cel puțin de fapt în aceleași situații ca și magistrații

în ce privește interdicțiile și incompatibilitățile. Chiar dacă prevederile constituționale

sau dispozițiile legale nu impun expres anumite incompatibilități în ceea ce privește

drepturile politice sau unele drepturi economice, practic, datorită programului

de muncă și tuturor celorlalte cerințe ale activității profesionale, sunt în imposibilitatea

absolută de a exercita efectiv drepturile respective.

De asemenea, reclamanta

a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010 prin care s-a constatat că

dispozițiile art. 9 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii

echilibrului bugetar sunt neconstituționale, apreciindu-se că dificultățile bugetului

asigurărilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie în sensul diminuării,

chiar și temporare, a cuantumului pensiei, dreptul constituțional la pensie neputând

fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv.

Cu toate acestea, prin

Decizia nr. 871/2010 s-a susținut că dreptul la pensie vizează pensia obținută în

sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială,

deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Reclamanta a invocat dispozițiile

mai importante din Legea nr. 119/2010 (art. 1-5, art. 7-10), dispozițiile mai importante

din H.G. nr. 737/2010, precum și cadrul legislativ internațional privind pensiile

de serviciu, inclusiv cadrul legislativ comunitar privind transporturile aeriene.

Cu privire la cazurile

de nelegalitate stricto sensu a H.G. nr. 737/2010, reclamanta a invocat art. 1 din

Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, considerând că se realizează o discriminare, în funcție

de profesie, de instituțiile statului (Guvern, Parlament, Curtea Constituțională

și Președinte) prin Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010.

Din analiza H.G. nr. 735/2010

comparativ cu prevederile H.G. nr. 737/2010, ambele emise în temeiul art. 3

alin. (4) și art. 4 din Legea nr. 119/2010, rezultă că în același timp se realizează

și o discriminare în cadrul aceleiași legi discriminatorii prin: adoptarea a două

hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi în raport de categoriile de persoane

ce beneficiază de pensii ocupaționale; emiterea unor norme metodologice diferite

în raport de categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale; o procedură

administrativă jurisdicțională specială pentru categoriile de persoane ce se încadrează

în prevederile H.G. nr. 735/2010; lipsa unor norme și a unor proceduri unitare duce

la crearea unor situații dezavantajoase pentru categoriile de persoane prevăzute

în Legea nr. 119/2010, art. 1 lit. c)-h), față de cele enumerate la lit. a) și b);

termenele pentru recalcularea pensiilor prevăzute de cele două hotărâri de Guvern

sunt diferite; imposibilitatea obiectivă pentru categoriile de persoane prevăzute

în Legea nr. 119/2010, art. 1 lit. c)-h), de stabilire în termen de 30 de zile a

stagiului corect de cotizare în sistemul public de pensii și de a beneficia de majorarea

punctajelor lunare realizate.

S-a mai susținut că aceste

persoane nu au dreptul și posibilitatea să-și procure actele necesare și să facă

dovada tuturor veniturilor care ar trebui să fie luate în calcul la stabilirea pensiilor.

În deciziile de stabilire

a pensiilor de serviciu, la data emiterii lor au fost „strecurate în mod intenționat

date inexacte pentru stabilirea cuantumului pensiei din sistemul public, tocmai

pentru a se micșora contribuția de la fondul de asigurări sociale și a se mări contribuția

de la bugetul de stat”.

Au fost invocate dispozițiile

art. 5 alin. (4) din Legea nr. 119/2010, art. 45, lit. b) din Ordinul Ministrului

Muncii nr. 340 din 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii

nr. 19/2000, H.G. nr. 1768/2005, precizându-se că în H.G. nr. 737/2010 nu este prevăzut

un termen în care să se poată obține adeverințele corespunzătoare tuturor veniturilor

realizate, inclusiv adeverințele menționate și în Ordinul nr. 340/2001, la lit.

B), art. 28, lit. a).

Reclamanta a mai arătat

că Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010 impun o restrângere cu caracter permanent

a exercițiului dreptului la pensie, așa-zisa recalculare operând fără vreo limitare

temporară și că art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 737/2010 este în contradicție cu Legea

nr. 119/2010 care prevede că pensiile de serviciu se recalculează, fără să facă

nicio distincție în acest sens.

A considerat reclamanta

că nu este corect să se atribuie punctele calculate cu ani în urmă, întrucât punctajul

calculat când s-a acordat pensia de serviciu nu a fost stabilit corect și complet,

deoarece persoana în cauză primea pensia de serviciu și nu pensia din sistemul public.

Totodată, în perioada care a trecut de la calculul inițial și până în prezent, Legea

nr. 19/2000 a suferit modificări care ar trebui aplicate și celor care au ieșit

la pensie cu mult timp în urmă.

Prin art. 5 alin. (4)

din H.G. nr. 737/2010, a susținut reclamanta, se elimină posibilitatea valorificării

și a perioadelor realizate după data stabilirii inițiale a pensiei de serviciu,

iar prin art. 9 alin. (2) se instituie posibilitatea emiterii a două decizii care

sunt total diferite din punct de vedere al bazei de calcul și a modului de calcul

și, implicit, cu valori diferite ale cuantumului celor două pensii.

De asemenea, prin

art. 11 sunt anulate hotărârile definitive și irevocabile ale instanțelor judecătorești

pronunțate în acest domeniu.

Tot cu privire la condiția

cazului bine justificat, reclamanta a arătat că H.G. nr. 737/2010 încalcă principiile

statului de drept, Constituția și legile țării, respectiv: principiul conform căruia

România este stat de drept, este un stat social, principiul consacrării și respectării

valorilor supreme ale statului de drept, principiul separației și echilibrului puterilor

în stat, principul respectării Constituției și a supremației sale, precum și a legilor,

principiul egalității între cetățeni în forma consacrată de art. 4 alin. (2) din

Constituție, principiul îndeplinirii întocmai și cu bună credință a obligațiilor

din tratatele la care România este parte și principiul potrivit căruia fac parte

din dreptul intern tratatele ratificate de Parlament, principiul universalității

drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, principiul neretroactivității

legii, principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituție, principiul

priorității convențiilor internaționale în raport de legislația internă privind

drepturile și libertățile fundamentale, principul liberului acces la justiție și

principiul dreptului la un proces echitabil, principiul dreptului la ocrotirea sănătății,

principiul dreptului la măsuri de protecție socială, principiul dreptului la proprietate

privată, principiul dreptului la un nivel de trai decent, principiul nediscriminării

instituționale, legislative și profesionale, principiul respectării drepturilor

câștigate, principiul privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăți.

Pentru a susține opinia

privind încălcarea acestor principii, reclamanta a invocat practica Curții Europene

a Drepturilor Omului (cauza Beyeler c. Italia din 2000, cauza Kopecky c. Slovacia,

cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit din 2006), practica Curții de Justiție

a Comunității Europene (cauza Georg Van Deetzen c. Hanptzollampt Oldenburg 1991),

precum și practica Curții Constituționale (Deciziile nr. 19/1993; 120/2007; 873/2010;

871/2010; 872/2010; 874/2010; 20/2000; 46/2002; 375/2005; 57/2006).

S-a mai făcut referire

la opinia Consiliului Legislativ potrivit căreia intenția Guvernului de a reduce

pensiile nu poate fi pusă în practică întrucât ar încălca Constituția.

De asemenea, s-a susținut

că H.G. nr. 737/2010 și noua legislație în materie încalcă criteriile de aderare

la Uniunea Europeană, respectiv criteriul politic care vizează existența unor instituții

stabile care ar fi garante ale democrației, supremația legii, drepturile omului

și protecția minorităților, criteriul economic referitor la existența unei economii

de piață funcționale și capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar.

Cu privire la acest ultim

criteriu, s-a susținut că H.G. nr. 737/2010 și noua lege încalcă acquis-ul comunitar

în materie, care impune ca regulile naționale să fie compatibile cu reglementările

comunitare.

Or, prin noua legislație

în materia pensiilor, România încetează să mai aibă reguli naționale compatibile

cu reglementările comunitare (Directivele nr. 79/7/CEE și nr. 86/378/CEE).

Conform acestor directive,

criteriile decisive pentru încadrarea într-un sistem de securitate socială ca sistem

ocupațional sunt: să se refere la o categorie particulară de lucrători, să fie direct

legată de perioada de serviciu și pensia să fie calculată prin raportare la ultimul

salariu al lucrătorului.

Personalul aeronautic

civil navigant profesionist se încadrează pe deplin în aceste dispoziții comunitare.

S-a mai susținut că este

încălcat și principiul compensării riscului profesiei, Legea nr. 223/2007 recunoscând

condițiile speciale de muncă, pensia de serviciu nefiind un privilegiu, ci un drept

cuvenit ca o compensație parțială pentru sacrificiile și privațiunile specifice

activității.

Riscurile, interdicțiile,

limitările și constrângerile profesiei personalului aeronautic civil navigant profesionist

rezultă din: condițiile de muncă speciale, severe și cu grad ridicat de risc pe

timp îndelungat; criteriile de selecție foarte stricte; nivel ridicat de pregătire

în domenii variate, pregătire care trebuie dublată de calități speciale și de o

personalitate puternică ce trebuie să reziste stresului.

Desfășurarea activității

la bordul avioanelor presupune factori permanenți de risc și responsabilitate și

fac îndreptățită așezarea acestor persoane într-o categorie cu drepturi speciale

care să recunoască toți acești factori, inclusiv factori risc de viață, risc de

accidente, risc penal și financiar, risc familial, risc sporit în expunere la boli

profesionale.

Reclamanta a mai făcut

referire la Regulamentul CE nr. 859/2008 al Comisiei din 20 august 2008, de modificare

a Regulamentului CEE nr. 3922/91 al Consiliului care prevede cerințe specifice pentru

timpul de muncă și de odihnă al membrilor de echipaj din toate țările membre ale

U.E.

A fost invocată și jurisprudența

Curților Constituționale din Letonia, Lituania, Cehia și Ungaria, care au reținut

că în statele democratice, securitatea financiară este recunoscută în mod clar ca

unul dintre elementele esențiale care asigură independența judecătorilor și că modificarea

unilaterală a cuantumului pensiilor este neconstituțională, cu referire directă

la imposibilitatea legiuitorului de a scădea pensiile mari pentru a crește pensiile

mici.

Referitor la condiția

pagubei iminente, reclamanta a susținut că prin așa zisa „recalculare” se ajunge,

în realitate, la suprimarea imediată și iminentă a dreptului la pensia de serviciu,

înainte de a solicita instanței anularea H.G. nr. 737/2010 și a posibilității de

a cere anularea deciziilor de recalculare, respectiv de a avea posibilitatea de

a invoca excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 119/2010, pentru alte motive

decât cele ce au făcut obiectul deciziilor amintite.

de pârâtul Guvernul României

Pârâtul a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei față de împrejurarea că asociația

a inițiat demersurile pentru suspendarea actului administrativ în nume propriu și

nu în calitate de reprezentantă a membrilor săi, nefiind probată existența vreunui

mandat expres din partea membrilor asociației în baza căruia aceasta să poată acționa.

În raport cu dispozițiile

art. 8 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, asociația reclamantă, subiect

de drept distinct, nu are legitimare procesuală activă întrucât nu probează că a

suferit vreo vătămare.

Pârâtul a susținut faptul

că în ipoteza în care actul administrativ ar fi vătămat un interes legitim public,

nu dispensa asociația reclamantă de obligația de a justifica acel interes personal,

direct și actual în promovarea acțiunii.

De asemenea, a fost invocată

excepția lipsei de interes, întrucât dispozițiile actului administrativ au fost

executate material, pensiile de serviciu stabilite în baza legilor cu caracter special,

cuvenite sau aflate în plată, fiind deja recalculate de casele teritoriale de pensii.

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea cererii, niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate nefiind de

natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului atacat întrucât instanța învestită

cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudeca

fondul litigiului.

Aspectele invocate de

reclamantă reclamă în opinia pârâtului, administrarea unor probe care nu sunt compatibile

cu procedura de față, caracterizată printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului.

La elaborarea actului

au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000, H.G. nr. 561/2009, proiectul

fiind avizat de Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Justiției.

Referitor la paguba iminentă,

pârâtul a arătat că recalcularea nu echivalează cu suprimarea drepturilor de pensie,

care vor fi acordate în continuare, posibilitatea contestării deciziilor de recalculare

și, implicit, a recuperării sumelor la care ar fi îndreptățiți realizându-se în

condițiile Legii nr. 19/2000.

în proces

În cauză, a fost formulată

de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale cerere de intervenție

în interesul Guvernului României, justificată de calitatea acestui minister, de

contrasemnatar al H.G. nr. 737/2010.

Intervenienta a invocat

excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de suspendare

întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Cererea de intervenție

accesorie a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 14 septembrie 2010.

de fond

Prin sentința nr. 3361

din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de

interes.

A respins cererea de suspendare

a executării formulată de reclamanta

Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României cu sediul în București.

A admis cererea de intervenție

accesorie formulată de

Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

6.

Motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele considerente:

6.1. Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale active, instanța a apreciat

c

ă nu poate fi reținută

susținerea pârâtului conform căreia reclamanta nu a acționat în calitate de reprezentantă

a membrilor săi.

Conform art. 10 lit. a)

din Statutul Asociației Naționale a Aviatorilor Pensionari, unul din scopurile pentru

care aceasta a fost constituită este acela de reprezentare a membrilor săi (…) în

fața instanțelor judecătorești, în vederea garantării și apărării drepturilor legal

câștigate.

Or, la dosar a fost depus

tabelul cu membrii asociației care sunt de acord cu contestarea H.G. nr. 737/2010

și care sunt reprezentați în instanță de asociație, vătămarea invocată pentru formularea

prezentei cereri fiind vătămarea pe care membrii asociației consideră că au suferit-o

prin adoptarea H.G. nr. 737/2010.

6.2. Și excepția lipsei

de interes a fost considerată ca neîntemeiată, interesul, condiție de exercițiu

a acțiunii civile, fiind folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii

judiciare.

Este evident că prin formularea

cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 reclamanții urmăresc menținerea cuantumului

pensiilor de serviciu, faptul că acestea au fost recalculate nefiind de natură să

lipsească de interes prezenta cerere.

6.2. Pe fondul cauzei

au fost reținute următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004

care prevede două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ în acest scop: cazul

bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Sub aspectul cazului bine

justificat, reclamanta a invocat încălcarea unor principii consacrate de Constituția

României, dezvoltând pe larg motivele pentru care apreciază că acest act administrativ

cu caracter normativ încalcă unele prevederi constituționale.

În mod constant în motivarea

cererii de chemare în judecată, atunci când invocă încălcarea unor norme din Constituție,

precum și a acquis-ului comunitar, reclamanta face referire deopotrivă la H.G.

nr. 737/2010 și la noua lege în materia pensiilor, criticile sale vizând, de fapt,

Legea nr. 119/2010 prin care s-a dispus recalcularea pensiilor de serviciu.

Prin H.G. nr. 737/2010

nu a fost dispusă această măsură, ci s-a stabilit doar metodologia de recalculare

a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

Având în vedere obiectul

prezentei cereri de chemare în judecată, Curtea a constatat că este învestită cu

examinarea aparenței de legalitate a H.G. nr. 737/2010, ceea ce presupune o analiză

sumară a conformității acesteia cu legea pentru executarea căreia a fost adoptată,

respectiv Legea nr. 119/2010.

În consecință, Curtea

a reținut că nu are a se pronunța cu privire la concordanța dintre această lege

și Constituția României, acesta fiind atributul Curții Constituționale.

De altfel, dispozițiile

Legii nr. 119/2010 au făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate care

au fost soluționate după cum urmează: prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 s-a

constatat că dispozițiile acestei legi sunt constituționale în raport de criticile

formulate, critici care vizau încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2),

art. 16 alin. (1), art. 44, art. 47, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție,

precum și art. 20 din Constituție prin raportare la următoarele acte internaționale

Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale (art. 1), Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 17,

art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1), Carta drepturilor fundamentale a U.E.

[

art. 1, art. 17,

alin. (1), art. 25, art. 34, alin. (1) și art. 52 alin. (1)].

De asemenea, prin Decizia

nr. 873 din 25 iunie 2010, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. a) și b), d)-i)

și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale și că dispozițiile

art. 1 lit. c) din lege sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 124

alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție (este vorba despre pensiile de serviciu

ale judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților-asistenți

ai Curții Constituționale).

Curtea a apreciat că susținerile

din cerere referitoare la încălcarea principiilor consacrate de Constituția României

nu pot fi reținute în dovedirea îndeplinirii condiției cazului bine justificat,

ele vizând în realitate constituționalitatea Legii nr. 119/2010 în temeiul căruia

a fost emis actul administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, constituționalitate

asupra căreia nu se poate pronunța instanța ce are de soluționat o cerere întemeiată

pe dispozițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește aprecierea

că membrii asociației reclamante sunt de drept sau cel puțin de fapt în aceleași

situații ca și magistrații în ce privește interdicțiile și incompatibilitățile avute

în vedere la pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 873 din 25 iunie 2010,

prima instanță a constatat că aceasta tinde să sublinieze tot neconstituționalitatea

legii în privința categoriei de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. g).

Tot sub aspectul cazului

bine justificat, reclamanta face o comparație între cele două hotărâri de Guvern

emise în temeiul Legii nr. 119/2010 – H.G.nr. 737/2010 și H.G. nr. 735/2010 pentru

recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare

de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și alte funcționarilor publici cu

statut special din sistemul administrației penitenciarelor.

S-a susținut că se creează

o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași

legi, exemplificându-se prin instituirea a două termene diferite pentru recalcularea

pensiilor, termenul de o lună prevăzut de H.G. nr. 737/2010 și, respectiv, termenul

de 5 luni prevăzut de H.G. nr. 735/2010.

A reținut prima instanță,

că reclamanta nu a precizat care sunt dispozițiile legale încălcate prin instituirea

termenului de 30 de zile și care ar fi obligat pârâtul să reglementeze un singur

termen de recalculare pentru toate categoriile de pensii prevăzute de art. 1 din

Legea nr. 119/2010.

De altfel, Curtea a apreciat

că cele două termene sunt reglementate chiar de Legea nr. 119/2010 [art. 4

alin. (1) lit. a) și b)], Guvernul României nefăcând altceva decât să preia în cele

două hotărâri aceste termene, asigurând astfel conformitatea actelor administrative

cu dispozițiile legale în temeiul cărora au fost emise.

Cu privire la imposibilitatea

obiectivă pentru toate categoriile de persoane ce beneficiază de pensiile prevăzute

la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, de stabilire în termen de 30 de zile

a stagiului corect de cotizare în sistemul public de pensii și de a beneficia de

majorarea punctajelor lunare realizate Curtea a reținut, pe de o parte, că este

o simplă apreciere a reclamantei ce nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate

a H.G. nr. 737/2010, iar pe de altă parte, că potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010,

pensiile recalculate pot fi contestate conform procedurii prevăzute de Legea

nr. 19/2000.

Astfel, în ipoteza în

care beneficiarul pensiei consideră că aceasta nu a fost recalculată în mod corect,

are posibilitatea de a o contesta în instanță unde poate face dovada tuturor veniturilor

care, în opinia sa, ar trebui să fie luate în calcul la stabilirea pensiei.

Referitor la susținerea

că în deciziile de stabilire a pensiilor de serviciu, la data emiterii lor, au fost

„strecurate” în mod intenționat date inexacte pentru stabilirea cuantumului pensiei

din sistemul public, s-a constatat că aceasta nu reprezintă o consecință a punerii

în executare a H.G. nr. 737/2010, fiind vorba despre emiterea deciziilor de stabilire

a pensiilor de serviciu (și nu a celor de recalculare), care, în cazul în care conțineau

date inexacte, puteau fi contestate în scopul calculării corecte a acestor pensii,

astfel încât recalcularea să aibă în vedere cuantumuri corecte ale pensiilor de

serviciu.

Faptul că H.G. nr. 737/2010

nu prevede un termen în care să poată fi obținute adeverințele corespunzătoare tuturor

veniturilor realizate, inclusiv adeverințele menționate la lit. B), art. 28,

lit. a) din Ordinul Ministrului Muncii nr. 340/2001 nu constituie un motiv de nulitate

a actului administrativ, nefiind necesară reglementarea expresă a unui termen în

acest scop, termenul de 30 de zile stabilit pentru recalcularea pensiilor fiind

cel în care pot fi obținute și aceste adeverințe.

Cât privește practica

Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție

a Comunității Europene menționată în cererea de chemare în judecată s-a constatat

că aceasta este invocată în sprijinul susținerii că Legea nr. 119/2010 încalcă Legea

fundamentală a statului prin prisma dispozițiilor art. 20 care stabilesc că dispozițiile

constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate

și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele

și cu celelalte tratate la care România este parte și că în caz de neconcordanțe

între acestea și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu

excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Referitor la condiția

pagubei iminente, reclamanta a invocat atât tulburarea bunei funcționări a instituțiilor

și autorităților publice, ca urmare a diminuării pensiilor, cât și suprimarea imediată

și iminentă a dreptului la pensia de serviciu.

Curtea a apreciat că nu

se poate reține producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei

de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h)

din Legea nr. 119/2010, reclamanta neprecizând despre ce instituții sau autorități

este vorba și cum se produce, în concret, o asemenea perturbare prin recalcularea

pensiilor speciale.

De asemenea, măsura recalculării

acestor pensii, care nu a fost dispusă prin H.G. nr. 737/2010, ci prin Legea

nr. 119/2010, nu are drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea

cuantumului pensiilor speciale.

În fine, a reținut instanța

de fond, această reducere este, așadar, consecința intrării în vigoare a Legii

nr. 119/2010, prevederile metodologiei de recalculare fiind stabilite în așa fel

încât să pună în executare dispozițiile legale de diminuare a pensiilor speciale,

motiv pentru care nu poate considera că H.G. nr. 737/2010 este actul cu caracter

normativ care produce un prejudiciu material beneficiarilor pensiilor de serviciu.

reclamanta Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari împotriva sentinței nr.

3361 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal

Motive de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

7.1. Motive de neconstituționalitate,

nelegalitate, încălcare a principiilor și drepturilor fundamentale ale cetățenilor

consacrate de dreptul comunitar și de tratatele și pactele internaționale ratificate

de România în această materie.

7.1.1. Precizări și susțineri

de ordin general privind încălcarea de către instanța de fond a principiului legalității

în dreptul administrativ și în general, a reglementărilor ce constituie cadrul legislativ

aplicabil în materie și implicit, a celor referitoare la cazul bine justificat și

paguba iminentă.

Instanța de contencios

administrativ are competența verificării respectării de către actele administrative

unilaterale, în speță a H.G. nr. 737/2010, a supremației Constituției și a legilor,

respectiv a principiilor și drepturilor fundamentale consacrate de Constituție.

În acest context, recurenta

apreciază că sunt pe deplin valabile cazurile de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010

constând în încălcarea principiilor statului de drept, a Constituției și a legilor

țării, prezentate pe larg în cererea inițială.

În ceea ce privește Decizia

Curții Constituționale nr. 872/2010, se arată că instanța de contencios constituțional

are competența controlului constituționalității legilor, iar instanța de contencios

administrativ are obligația să respecte și să aplice principiile și drepturile fundamentale

din Constituție, din dreptul comunitar în materie, toate tratatele și pactele internaționale

ratificate de România ce au legătură cu speța, precum și însăși jurisprudența Curții

Constituționale, fiind relevantă opinia separată formulată în Decizia nr. 872/2010.

Se mai reține că dreptul

la pensiile de serviciu făcând parte din Pilonul I – Comunitatea Economică Europeană

– prin Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 737/2010 – au fost grav încălcate prevederile

Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană în ceea ce privește principiul

priorității dreptului comunitar față de orice act normativ național.

7.1.2. Se invocă prin

motivele de recurs și încălcarea următoarelor prevederi din Legea nr. 119/2010:

- art. 3 alin. (2),

art. 4 alin. (1), lit. a) și b), care fac referire la o singură hotărâre de Guvern;

- emiterea unor norme

metodologice diferite în raport de categoriile de persoane ce beneficiază de pensii

ocupaționale;

- o procedură administrativă

jurisdicțională specială pentru categoriile de beneficiari ai pensiilor ocupaționale

ce se încadrează în prevederile H.G. nr. 737/2010;

- lipsa unor norme și

a unor proceduri unitare duce la crearea unor situații dezavantajoase pentru categoriile

de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale;

- termenul pentru recalcularea

pensiilor speciale este de o lună, iar termenul pentru recalcularea pensiilor militarilor

și polițiștilor este de cinci luni;

- imposibilitatea obiectivă

pentru categoriile de persoane ce beneficiază de pensii ocupaționale de a li se

stabili stagiul corect de cotizare în interesul public de pensii și de a beneficia

de majorarea punctajelor lunare realizate;

- în lipsa datelor, pensiile

vor fi recalculate greșit, în sensul diminuării lor, astfel încât are loc o restrângere

cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie;

- prevederile art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 737/2010 sunt în contradicție cu Legea nr. 119/2010 care

prevede că pensiile de serviciu se recalculează, fără să se facă nicio distincție

în acest sens;

- prin art. 9 alin. (2)

din H.G. nr. 737/2010 se instituie posibilitatea emiterii a două decizii total diferite;

- prin art. 11 din H.G.

nr. 737/2010 sunt anulate hotărârile irevocabile ale instanțelor judecătorești pronunțate

în domeniu;

- în speță nu s-au emis

instrucțiuni de aplicare a H.G. nr. 737/2010, astfel cum au procedat Ministerul

Administrației și Internelor și Ministerul Apărării Naționale;

- există o discriminare

în funcție de profesie, realizată de instituțiile statului prin emiterea H.G.

nr. 737/2010 .

7.1.3. Sistemul pensiilor

ocupaționale este realizat prin transpunerea integrală în legislația națională a

Directivei nr. 86/378/EEC, modificată prin Directiva nr. 96/97/EC și este reprezentat

de Legea nr. 223/2007.

7.1.4. Prin recalcularea

pensiilor se reduce inacceptabil cuantumul acestora, unii dintre pensionari ajungând

la nivelul pragului minim de sărăcie.

7.2. Motive concrete de

neconstituționalitate, nelegalitate, încălcare a principiilor și drepturilor fundamentale

ale cetățenilor consacrate de dreptul comunitar și de tratatele și pactele internaționale

ratificate de România în această materie, încălcate prin hotărârea instanței de

fond.

7.2.1. Argumentul potrivit

căruia verificarea legalității actului administrativ normativ trebuie limitată exclusiv

la legalitatea stricto sensu, adică la raportarea lui la cuprinsul Legii nr. 119/2010

și Legii nr. 19/2000, fără a putea examina actul și în raport de dispozițiile constituționale

vine în contradicție cu principiul supremației Constituției și cu principiul legalității

în dreptul administrativ.

7.2.2. Recurenta arată

că face toate demersurile interne și internaționale atât pentru abrogarea H.G. nr.

737/2010, cât și a Legii nr. 119/2010, ce contravin principiilor fundamentale și

drepturile cetățenești fundamentale consacrate de Constituție, de dreptul comunitar

și dreptul internațional în materia dreptului la pensia de serviciu.

7.2.3. Argumentul instanței

de fond, conform căruia este învestită cu examinarea aparenței de legalitate a H.G.

nr. 737/2010, este greșit, în realitate fiind vorba nu numai despre o concordanță

cu legea stricto sensu, cât mai ales cu principiile și drepturile deja arătate,

precum și cu prevederile constituționale.

7.2.4. Recurenta arată

că a cerut neconstituționalitatea H.G. nr. 737/2010 și nu a Legii nr. 119/2010,

care este în contradicție cu dreptul comunitar și internațional în materie, ce are

prioritate față de dreptul intern.

7.2.5. Există o discriminare

evidentă între prevederile H.G. nr. 737/2010 și H.G. nr. 735/2010, în contextul

încălcării principiilor și drepturilor constituționale, ale dreptului comunitar

și internațional în materie.

7.2.6. Metodologia stabilită

a determinat recalcularea eronată a pensiilor, iar termenul foarte scurt este discriminatoriu

raportat la cel stabilit prin H.G. nr. 735/2010.

7.2.7. Condiția pagubei

iminente se referă la demotivarea personalului din aviația civilă care poate conduce

la perturbarea funcționării serviciului.

de intimatul-pârât Guvernul României

Prin notele scrise depuse

la dosar, intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat.

8.1. În principal, solicită

a se constata că recurenta nu mai justifică interes în recursul formulat, în raport

de sentința civilă nr. 295/CA din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 688/45/2010,

urmare a respingerii cererii de anulare a H.G. nr. 737/2010, formulată de Asociația

Națională a Aviatorilor Pensionari, precum și față de executarea dispozițiilor a

căror suspendare se solicită.

8.2. Pe fondul recursului,

arată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată.

În mod corect, instanța

de fond a constatat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, susținerile

reclamantei-recurente vizând procesul de anulare a actului normativ în discuție.

de intimatul-intervenient Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

Intimatul consideră că

măsura suspendării executării actului administrativ unilateral atacat nu poate fi

dispusă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată.

II. Considerentele instanței

de recurs

formulate de intimatul-pârât Guvernul României referitor la excepția lipsei de interes

în recursul formulat

1.1. Excepția este neîntemeiată

Interesul recurentei-reclamante

subzistă cât timp nu s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă în ceea ce privește acțiunea

ce a format obiectul Dosarului nr. 688/45/2010 aflat pe rolul Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, și în care s-a pronunțat sentința

nr. 295 din 29 noiembrie 2010.

Suspendarea executării

actului administrativ, reglementată de art. 14, presupune fie întreruperea vremelnică

a producerii de efecte juridice, fie amânarea temporară a producerii de efecte juridice.

Chiar și în ipoteza în

care actul administrativ a fost executat, în speță, s-a realizat recalcularea pensiilor

în baza Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 737/2010, în temeiul art. 14, persoana

vătămată poate obține suspendarea efectelor până la momentul pronunțării unei instanțe

asupra fondului cererii de anulare a actului administrativ.

recursul formulat de recurenta-reclamantă Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari

2.1. Recursul este nefondat

2.2. Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, stabilește, prin dispozițiile art. 14, condițiile în care

instanța de contencios administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ.

Procedura suspendării

actului administrativ este o excepție de la executarea din oficiu a actului și se

poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două ipoteze ale textului,

și anume: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Îndeplinirea condiției

cazului bine justificat presupune aprecierea cu deplină obiectivitate a aparenței

de ilegalitate a actului administrativ.

Însăși Legea nr. 554/2004

modificată și completată definește cazul bine justificat în art. 2 alin. (1)

lit. t) ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Astfel, cazul bine justificat

nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului

administrativ, deoarece acestea vizează fondul cauzei și pot fi analizate numai

în cadrul soluționării acțiunii în anularea actului.

2.3. Recurenta-reclamantă

a invocat ca fiind împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ, motive de neconstituționalitate, de nelegalitate,

de încălcare a principiilor și drepturilor fundamentale ale cetățenilor consacrate

de dreptul comunitar și de tratatele și pactele internaționale ratificate de România

în această materie.

Încălcarea principiului

legalității în dreptul administrativ și a principiului priorității dreptului comunitar

sau a drepturilor fundamentale ale cetățenilor pot fi analizate numai cu ocazia

soluționării fondului pricinii.

Suntem întrutotul de acord

cu opinia recurentei, exprimată în sensul că instanța de contencios administrativ

are competența verificării respectării de către actele administrative a supremației

Constituției, a legilor, principiilor și drepturilor fundamentale consacrate de

Constituție.

O atare analiză este completă

și nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei, argumentele invocate

ținând chiar de legalitatea actului administrativ.

2.4. În ceea ce privește

încălcarea unor prevederi din Legea nr. 119/2010, instanța de recurs apreciază că

motivele invocate nu reprezintă împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Elaborarea a două metodologii

de recalculare a pensiilor materializată prin adoptarea a două acte administrative

unilaterale cu caracter normativ, H.G. nr. 735/2010 și H.G. nr. 737/2010 nu conduce

de plano la încălcarea prevederilor Legii nr. 119/2010.

Însăși legea vorbește

de două modalități de recalculare a pensiei, în raport de specificul pensiilor,

militare sau de serviciu.

H.G. nr. 737/2010 a recalculat

pensiile de serviciu, cel puțin aparent conform Legii nr. 119/2010, în termenul

și pe baza datelor stabilite în lege.

Însuși art. 3 din Legea

nr. 119/2010 dispune în privința a două categorii de pensii, urmând ca prin metodologia

de recalculare să se stabilească în concret modul de recalculare a pensiilor, ceea

ce s-a și realizat prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 737/2010.

Deciziile de care face

vorbire art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010 sunt rezultatul aplicării dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 119/2010.

Este firesc, datorită

noului concept al legiuitorului în privința sistemului de pensii și a altor drepturi

de asigurări sociale, ca și pensiile stabilite în urma unor hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile, anterioare legii, să nu mai fie menținute și să poată

fi recalculate conform noii legi.

Aceasta nu înseamnă că

hotărârile judecătorești au fost anulate, dar nu-și mai pot produce efectele în

prezent, datorită modificării regimului pensiei de serviciu.

Nu se poate aprecia că

lipsa unor instrucțiuni de aplicare a H.G. nr. 737/2010 ar duce la crearea unei

îndoieli serioase asupra legalității actului, câtă vreme Legea nr. 119/2010 impune

numai elaborarea metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu, conform

art. 3 alin. (3).

La rândul său, „discriminarea

în funcție de profesie” invocată prin motivele de recurs este indisolubil legată

de adoptarea Legii nr. 119/2010 și nu de neconcordanța actului administrativ cu

legea în baza căruia a fost emis.

2.5. Argumentul potrivit

căruia verificarea legalității actului administrativ normativ trebuie extinsă de

la raportarea lui la cuprinsul Legii nr. 119/2010 și în raport de dispozițiile constituționale

este pertinent numai în cadrul analizei pe fond a actului, deoarece neconstituționalitatea

privește în primul rând legea și care se extinde, în urma acestei constatări și

la actul administrativ de rang subordonat legii.

2.6. În mod corect instanța

de fond a reținut că nerespectarea prevederilor constituționale nu poate face obiectul

unei analize a cazului bine justificat.

Concordanța actului administrativ

cu legea și mai ales cu principiile și drepturile cetățenilor, după cum deja s-a

arătat în cuprinsul considerentelor instanței de recurs ține de însăși legalitatea

actului administrativ și nu poate fi analizată în cadrul unei proceduri excepționale,

de suspendare a actului administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată.

2.7. Cu privire la îndeplinirea

condiției prevenirii pagubei iminente, aspectele arătate în cuprinsul motivelor

de recurs sunt nerelevante, dat fiind că prima condiție s-a constatat a nu fi îndeplinită,

iar pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ este obligatorie

întrunirea cumulativă a celor două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată.

întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Asociația Națională a Aviatorilor Pensionari împotriva sentinței nr. 3361 din

14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 martie 2011.