ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2013

a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 și art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr.

1/2011 invocată de recurenții contestatori Sindicatul cadrelor militare

disponibilizate, în reprezentarea contestatorilor P.Z., T.F., A.N., A.I.Ș., A.S.,

A.I., A.M., B.A., B.C., B.C.A., B.V., B.V.A., B.F., B.I., B.C., I.B., B.P., B.D.,

B.I.A., B.P., C.S., C.I., C.C., C.Ș., C.M., C.G., C.D., C.L.M., C.R.D., C.I., C.M.P.,

C.P., G.C., D.F., D.I.C., D.G., D.V., D.M.D., D.P., D.A., D.G.A., D.M., G.G.,

G.T., G.G.A., G.Ș., G.V., G. (G.) P.M., I.N., I.C., I.I., I.I.A., I.N., I.P.,

L.V., L.P., L.M., M.G.A., M.G.B., M.I., I.M., M.M., M.A., M.I.A., M.L.V., M.I.B.,

M.G., M.V., M.A.A., M.T.C., M.A.B., N.S.M., N.A., O.P., O.B.I., O.G., P.M.,

P.I., P.M.C., P.R., P.C., P.G.D., P.D., P.V., P.A., P.I.A., P.C.V. (V.), P.

(I.) V., R.N., R.C., R.V., R.I., R.M., R.C.A., R.I.A., S.Ș., S.E.E., S.A.,

S.A.C., S.A.A., S. (C.) I., S.F., S.S., Ș.A., Ș.G., S.H., T.I., T.A., T.C.,

T.G., T.I.A., T.C.A., V.I., V.M., V.F., V.I.A., V.M.A., Z.M.A., C.N., D.M.A.,

G.A. și M.P., în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Apărării

Naționale și Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Pentru a

pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Prin

sentința civilă nr. 3810 din 8 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă acțiunea completată și

precizată, formulată de contestatori, în contradictoriu cu intimații Ministerul

Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării

Naționale, reținându-se că deciziile contestate au fost emise cu respectarea

dispozițiilor legale, în baza Legii nr. 119/2010, care se aplică numai pentru

viitor, și că prin aceste decizii nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 1

din Protocolul nr. 1 la CEDO, fiind avută în vedere și practica CEDO în cauza

Abăluță ș.a. contra României, și respectiv cauza Frimu ș.a. contra României.

împotriva

sentinței instanței de fond,au declarat recurs contestatorii, invocând

dispozițiile an.304

1

C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La

termenul de judecată din data de 10 octombrie 2013, recurenții-contestatori au

formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată

prin Legea nr 165/2011)și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 susținându-se

că, aceste dispoziții deși reprezintă punerea în aplicare a Legilor nr. 119 și nr.

263/2010, contravin prevederilor art. 187 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 și art.

169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, și că se încalcă dispozițiile art. 75 și

76 din Constituția României.

Față de

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor legale sus evocate, intimații Ministerul

Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale, au solicitat respingerea acesteia, precizându-se că în realitate se

invocă neconstituționalitatea Legii nr. 119/2010 și că există multe decizii ale

Curții Constituționale care au respins aceste excepții, iar cererile formulate

de recurenții - reclamanți nu conțin elemente noi de natură să justifice

reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale care, de altfel este

confirmată și de CEDO care a statuat că reforma în sistemul public de pensii nu

are caracter retroactiv și nu aduce atingere principiilor drepturilor câștigate

sau al separației puterilor în stat.

Examinându-se

condițiile privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale

în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, așa cum a fost

modificată și republicată ulterior, precum și cele ale art. 146 lit. d) din

Constituția României, s-a constatat că nu se impune sesizarea instanței de

contencios constituțional, pentru următoarele considerente:

Astfel

instanța de control judiciar a reținut că prima condiție pentru a sesiza Curtea

Constituțională este aceea a interesului procesual, în sensul că partea trebuie

să justifice faptul că textele sau dispozițiile dintr-o lege sau o ordonanță în

vigoare, declarându-se neconstituționalitatea acestora,trebuie să aibă o

influentă hotărâtoare asupra judecării procesului de față.

În mod

concret, se invocă de către recurenți faptul că cele două texte de lege,

respectiv art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 și art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011,

încalcă principiul neretroactivității și al drepturilor câștigate, impunându-se

astfel menținerea pensiilor speciale ale militarilor și, pe de altă parte, se

mai invocă și faptul că organul administrativ nu are posibilitatea să modifice

cuantumurile pensiilor stabilite prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor

de judecată, încălcându-se flagrant prerogativele puterii judecătorești.

Instanța de

control judiciar a mai reținut că nu se impune sesizarea Curții Constituționale

cu privire la cele două texte din O.U.G. nr. 1/2011, atâta vreme cât rezultă în

mod clar că tribunalul, atunci când a respins acțiunea formulată de către

recurenți, nu a reținut aplicarea celor două dispoziții legale, hotărârea de

fond fiind motivată pe dispozițiile Legii nr. 119/2010, și respectiv

jurisprudența CEDO.

S-a mai

reținut că, în realitate, autorii excepției de neconstituționalitate sunt

nemulțumiți de dispozițiile Legii nr. 119/2010, care au eliminat pensiile

speciale, și nu de dispozițiile O.U.G. nr. 1/2011, care, așa după cum recunosc

de altfel și recurenții, reprezintă o etapă administrativă pentru punerea în

aplicare a legii organice. Astfel, instanța a reținut în concluzie că practic

nu există niciun interes pentru recurenții contestatori pentru a se declara neconstituționalitatea

celor două articole din O.U.G. nr. 1/2011, raportat la obiectul cauzei și la

interesul juridic născut și actual.

Împotriva acestei

hotărâri, contestatorii au formulat recurs, solicitând modificarea ei în sensul

admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepțiile de

neconstituționalitate invocate.

Criticile

aduse hotărârii recurate, vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. sub următoarele aspecte:

Astfel,

se învederează că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1991,cu atât mai mult cu cât s-a reținut

lipsa interesului lor în ce privește ridicarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2011, (fostă O.U.G.

nr. 1/2011) și a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act

normativ, în condițiile în care aceste dispoziții au legătură directă cu

soluționarea cauzei, câtă vreme chiar și în fața primei instanțe au invocat

faptul că dispozițiile O.U.G. nr. 1/2011 dată în aplicarea Legilor nr. 119/2010

și nr. 260/2010 pentru stabilirea metodologiei de recalculare/revizuire a

„pensiilor de serviciu" contravin prevederilor legii pentru aplicarea

căreia a fost adoptată, situație inadmisibilă în condițiile în care o lege

ordinară nu poate conține dispoziții contrare celor dintr-o lege organică,

decât cu încălcarea dispozițiilor art. 75 și 76 din Constituție.

Recurenții

mai arată că nelegalitatea încheierii recurate este determinată și de faptul că

și în motivele de recurs au criticat hotărârea instanței de fond raportat la

dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011, în condițiile în care acestea

contravin prevederilor art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 la care a făcut

trimitere Legea nr. 119/2010 și ale art. 169 alin. (5) din Legea nr. 160/2010,

lege organică ce vizează în prezent sistemul public de pensii. Din această

perspectivă se susține că instanța trebuia să cerceteze dacă sunt îndeplinite

condițiile impuse de Legea nr. 47/1992 cu privire la lezarea intereselor

recurenților prin dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se solicită

a fi constatată și dacă este în vigoare legea prin care au fost reduse

pensiile, în condițiile în care dispozițiile legale a căror

neconstituționalitate au invocat-o, au legătură directă cu soluționarea cauzei

dedusă judecății.

Intimații

Ministerul Apărării Naționale și Casa de pensii sectorială a Ministerului

Apărării Naționale, au solicitat respingerea recursului.

Examinând

încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, republicată „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o

ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia

”

.

Excepția poate

fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța

de judecată, ori de arbitraj comercial.

Din

interpretarea logico - juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al

Legii nr. 47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o

excepție de neconstituționalitate trebuiesc îndeplinite următoarele condiții,

în mod cumulativ:

- excepția să

fie invocată în cadrul unui litigiu, aflat pe rolul unei instanțe

judecătorești, sau de arbitraj comercial;

- excepția să

aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma

vizată de excepție, să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost

constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale.

Astfel,

condiția ca normele atacate să aibă incidență în soluționarea cauzei nu trebuie

analizată „in abstracto” ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor

legale în discuție, cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Din această

perspectivă, se impune o analiză riguroasă în care să fie luat în calcul atât

interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin

prisma elementelor cadrului procesual, cât și stadiul concret în care se află

litigiul.

Astfel,

cu privire la condiția ca norma vizată de excepția de neconstituționalitate să

aibă legătură cu soluționarea cauzei și implicit cu privire la existența interesului

direct și actual al contestatorilor în ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate

invocată în prezenta cauză, sunt de reținut următoarele aspecte, ce rezultă

fără posibilitate de echivoc atât din acțiunea introductivă, cât și din

considerentele sentinței civile nr. 3810 din 8 martie 2010 a Tribunalului

Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și din

cererea de recurs formulată de contestatori împotriva acestei din urmă

hotărâri:

Astfel

este de reținut că prin acțiunea introductivă, contestatorii au solicitat

anularea deciziilor de revizuire emise acestora în temeiul Legii nr. 119/2010

și al O.U.G. nr. 1/2011 precum și a tuturor deciziilor subsecvente, menținerea

în plată a pensiilor stabilite în baza Legii nr. 164/2001, cu modificările și

completările ulterioare, în cuantumul existent în luna decembrie 2010, și

suspendarea executării deciziilor de revizuire contestate până la soluționarea

irevocabilă a prezentei contestații.

Motivând

cererea, contestatorii au arătat că prin deciziile contestate s-a revizuit

cuantumul pensiilor de serviciu, pensii acordate în baza Legii nr. 164/2001 „privind

pensiile militare de stat”, act normativ în vigoare la data pensionării

fiecăruia dintre contestatori, care a avut în vedere atât rigorile și

restricțiile impuse de specificul activității militare și statutul cadrelor

militare, în conformitate cu Legea nr. 80/1995, cât și baza de calcul

reprezentată de solda brută avută în ultima lună de activitate (care includea

și solda de grad la data trecerii în rezervă).

Aceste

pensii militare, se arată, nu au constituit privilegii acordate de stat unei

anumite categorii socio-profesionale ci au reprezentat, potrivit art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 80/1995, un drept al titularului care nu se pierde decât în

condițiile legii (art. 3 din același act normativ), drept dobândit în raport de

gradul de ofițer, subofițer ori maistru militar și ca urmare a regimului de

conduită sever, a restricțiilor și limitărilor sub imperiul cărora contestatorii

și-au desfășurat activitatea, de o frustrare comparativă suferind și familiile

acestora, private de un regim de viață normal.

În consecință,

se arată de către contestatori, fiind stabilite în condițiile și limitele legii

în vigoare la acel moment, pensiile acestora reprezintă „un bun

”

în sensul disp. art. 1 din Protocolul

nr. l al Convenției Europene a Drepturilor Omului, bun protejat nu numai de

norme convenționale ci și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, însă a cărui proprietate a fost nesocotită prin emiterea deciziilor

contestate.

S-a mai

susținut de către contestatori că, la emiterea deciziilor contestate au fost

încălcate, pe lângă art. l din Primul Protocolul la CEDO, și disp.

art. 14 din Convenție privitor la interzicerea oricăror

discriminări, arătându-se că pensiile funcționarilor publici cu statut special din

sistemul penitenciarelor, ale magistraților și ale

personalului

Curții Constituționale au fost menținute fiind excluse de la aplicarea

legislației privind sistemul public de pensii.

Prin

precizarea și completarea pe care au formulat-o la data de 23 noiembrie 2012,

contestatorii și-au revizuit poziția în ceea ce privește cadrul procesual

pasiv, în sensul că au arătat că înțeleg să se judece numai cu Ministerul

Apărării Naționale, arătând de asemenea că toți contestatorii au îndeplinit

procedura prealabilă prevăzută de art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011, însă

numai parte din aceștia, în speță M.G. și D.M.D. au primit hotărârile pronunțate

în contestațiile respective, în speță Hotărârea nr. 15800 din 08 august 2012 și

nr. 14639 din 23 februarie 2012, pe care le contestă prin prezenta, și că se

adaugă la aceste capete de cerere și cel având ca obiect anularea tuturor

deciziilor de revizuire emise după momentul introducerii prezentei acțiuni,

conform principiului anularea actului principal atrage anularea actului

subsecvent.

Prin sentința

civilă nr. 3810 din 8 martie 2010 a Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, acțiunea contestatorilor a fost respinsă, iar

din considerentele ei rezultă că instanța a analizat cauza și prin raportare la

dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr 1/2011 (pagina nr. 5 a hotărârii sus evocate)

reținându-se că în calitatea lor de cadre militare active, contestatorii au

beneficiat de pensie de serviciu, acordată conform Legii nr. 164/2001, însă

după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, pensia de serviciu a devenit pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000

și că în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor și a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite

potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale

polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor, Direcția Financiar - Contabilă din cadrul

Ministerului Apărării Naționale a procedat la recalcularea pensiilor

contestatorilor, fiind emise în acest sens decizii de recalculare.

S-a mai

reținut că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul

căreia au fost emise deciziile de revizuire contestate în prezenta cauză.

Or, din

această perspectivă, raportat atât la obiectul dedus judecății, cât și la

analiza făcută de instanța de fond cu privire la dispozițiile O.U.G. nr 1/2011

respectiv art. 4 din acest act normativ este de reținut că sunt îndeplinite

cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, în ce privește legătura dintre

excepția de neconstituționalitate ridicată (ce vizează chiar neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr 1/2011) și soluționarea cauzei, cât și

existența interesului direct și actual al contestatorilor în soluționarea

excepției de neconstituționalitate ridicată.

În ce privește

cererea de recurs formulată de contestatori împotriva sentinței civile nr. 3180/2010

a Tribunalului Argeș,este de observat că sunt vizate chiar dispozițiile art. 4

din Legea nr. 165/2011 (fostă O.U.G. nr. 1/2011) și respectiv dispozițiile art.

20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act normativ.

De fapt,

este de reținut că și din motivele de recurs formulate de contestatori

(împotriva Sentinței civile nr. 3810 din 8 martie 2010 a Tribunalului Argeș

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale) rezultă fără

posibilitate de echivoc, atât legătura dintre excepția de neconstituționalitate

ridicată și soluționarea cauzei, cât și existența interesului procesual direct

și actual al contestatorilor în ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate

ridicată (filele 22-37) în condițiile în care s-a invocat că revizuirea

pensiilor de serviciu de care beneficiau contestatorii, pe baza metodologiei și

condițiilor stabilite de O.U.G. nr. 1/2011 încalcă dreptul lor de proprietate,

așa cum este consacrat și garantat de dispozițiile art. 44 din Constituție, art.

1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

respectiv art. 53 din Constituție.

Din aceleași

motive de recurs (formulate împotriva sentinței sus evocate) mai rezultă că

hotărârea de fond a fost criticată pentru nelegalitate și raportat la faptul că

au fost apreciate ca temei de drept dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011.

Or, din

această perspectivă este de reținut că este prezent atât interesul direct,

actual și implicit procesual al recurenților în rezolvarea excepției de neconstituționalitate

ridicată, cât și legătura dintre soluționarea cauzei și excepția ridicată, ce

vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2011, fostă

O.U.G. nr. 1/2011, și a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act

normativ, dispoziții ce fac chiar obiectul cererii de recurs formulate

împotriva sentinței nr. 3180/2010 a Tribunalului Argeș, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Față de cele

expuse, fiind îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recursul

contestatorilor urmează a fi admis și în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

a se modifica încheierea atacată în sensul admiterii cererii de sesizare a

Curții Constituționale și pe cale de consecință a sesizării instanței de

contencios constituțional, în legătură cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2011, (fostă O.U.G. nr. 1/2011) și a

dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act normativ, excepție

ridicată de recurenții contestatori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Sindicatul

cadrelor militare disponibilizate în reprezentarea contestatorilor P.Z., T.F.,

A.N., A.I.Ș., A.S., A.I., A.M., B.A., B.C., B.C.A., B.V., B.V.A., B.F., B.I.,

B.C., I.B., B.P., B.D., B.I.A., B.P., C.S., C.I., C.C., C.Ș., C.M., C.G., C.D.,

C.L.M., C.R.D., C.I., C.M.P., C.P., G.C., D.F., D.I.C., D.G., D.V., D.M.D.,

D.P., D.A., D.G.A., D.M., G.G., G.T., G.G.A., G.Ș., G.V., G. (G.) P.M., I.N.,

I.C., I.I., I.I.A., I.N., I.P., L.V., L.P., L.M., M.G.A., M.G.B., M.I., I.M.,

M.M., M.A., M.I.A., M.L.V., M.I.B., M.G., M.V., M.A.A., M.T.C., M.A.B., N.S.M.,

N.A., O.P., O.B.I., O.G., P.M., P.I., P.M.C., P.R., P.C., P.G.D., P.D., P.V.,

P.A., P.I.A., P.C.V. (V.), P. (I.) V., R.N., R.C., R.V., R.I., R.M., R.C.A.,

R.I.A., S.Ș., S.E.E., S.A., S.A.C., S.A.A., S. (C.) I., S.F., S.S., Ș.A., Ș.G.,

S.H., T.I., T.A., T.C., T.G., T.I.A., T.C.A., V.I., V.M., V.F., V.I.A., V.M.A.,

Z.M.A., C.N., D.M.A., G.A. și M.P. împotriva încheierii de ședință din 28

noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul

nr. 2627/109/2012.

Modifică încheierea

atacată, în sensul că admite cererea formulată de recurenții contestatori.

Dispune

sesizarea Curții Constituționale, în legătură cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2011, (fostă

O.U.G. nr. 1/2011) și a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act

normativ, excepție ridicată de recurenții contestatori.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.