ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 28 noiembrie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea formulată de intimații-contestatori de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011) și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că efectuarea controlului de constituționalitate, respectiv a controlului posterior și concret al legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de neconstituționalitate s-a invocat în recurs [art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 republicată].

Întrucât excepția de neconstituționalitate nu este o excepție procesuală specifică acțiunii civile sau celei penale, ci reprezintă o tehnică specifică dreptului constituțional, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Procedura în fața judecătorului de drept comun are două etape, respectiv verificarea, în principiu, a admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale și după depășirea acestui moment, dezbaterile contradictorii asupra excepției cu arătarea în încheiere a punctelor de vedere ale părților și opiniei instanței, urmate de sesizarea Curții. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-alin.

(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

De asemenea, în condițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”. În cauză, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată de contestatori, în concret, are ca obiect dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, considerând că aceste dispoziții legale încalcă prevederile art. 75-art.

76 din Constituție, art. 1 alin. (4), art. 124 din Legea fundamentală. Prin prisma examenului de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, s-a reținut că toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată trebuie să fie îndeplinite cumulativ. În cauza de față excepția a fost invocată de intimații contestatori împotriva sentinței civile nr. 7865/2013 din 14 mai 2013, pronunțate de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 2632/109/2012, cererea privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G.

nr. 1/2011 nu au fost declarate neconstituționale, iar instanța de contencios constituțional a respins fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate ale O.U. G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională prin deciziile din 6 iulie 2011, din 3 mai 2012, din 3 mai 2012, din 19 iunie 2012, din 20 septembrie 2012, din 25 septembrie 2012 și din 2 aprilie 2013. Însă în ceea ce privește existența unei legături indisolubile între necesitatea controlului de constituționalitate, respectiv a controlului posterior și concret al legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de neconstituționalitate și soluționarea prezentei cauze în faza procesuală a recursului, Curtea a reținut că prevederile art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. nr. 7865/2013 din 14 mai 2013 a Tribunalului Argeș în Dosarul nr. 2632/109/2012, iar judecătorul fondului nu și-a întemeiat soluția pe aceste reglementări. În temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimații-contestatori. Împotriva menționatei decizii au formulat și motivat recurs, în termen legal, contestatorii S.I., B.C.A., B.I.B., B.I., B.G., B.G.A., B.C., B.G.B., C.A., C.C., C.N., C.G., C.I., C.D., C.A.F., C.G.A., D.L.A., D.M.S., I.G., I.I., J.G., J.D.M., L.P., L.V., N.I., N.I.A., O.M., O.G., O.F., P.G., P.G.A., P.D., P.G., P.B.C., P.D.A., P.D.B., R.A.D., S.O., S.N., S.E.L., S.E., S.I.A., T.A., T.D., T.O.L., U.C., V.I., V.N.C., V.N., Z.C.

și Z.M. În dezvoltarea acestora s-a arătat că, sub aspectul admisibilității acestei excepții, contestatorii justifică interes pe de o parte, pentru că dispozițiile legale față de care s-a invocat neconstituționalitatea sunt în vigoare, iar, pe de altă parte, pentru că acestea au legătură cu soluționarea cauzei. Curtea a reținut că nu se impune sesizarea Curții Constituționale în condițiile în care instanța de fond, atunci când a respins acțiunea, nu a reținut în considerentele sentinței aplicarea celor două dispoziții legale ci, și-a motivat hotărârea pe dispozițiile Legii nr. 119/2010, precum și pe jurisprudența C.E.D.O.

Această hotărâre este nelegală pentru că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată au legătură directă cu soluționarea cauzei dedusă judecății, deoarece prima instanță a reținut că, într-adevăr, revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condițiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate de instanțele de judecată, iar art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 nu putea fi aplicat în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate în plată în condițiile în care atât art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cât și art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, au reținut cu valoare de principiu faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii noi, ceea ce reprezenta de fapt, o recunoaștere a principiilor drepturilor câștigate, respectiv, a principiului neretroactivității legii civile.

Nelegalitatea încheierii este determinată și de faptul că prin hotărârile judecătorești prin care au fost anulate deciziile de recalculare, instanțele au reținut în mod irevocabil faptul că „se menține pensia de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010”. În raport de această situație, art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă principiul separației puterilor în stat, în condițiile în care au dispus că prin revizuire pot fi modificate chiar și cuantumurile pensiilor stabilite prin hotărâri judecătorești. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., argumentat de greșita aplicare a art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, nu este incident în cauză, întrucât excepția de neconstituționalitate invocată de contestatori are ca obiect dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, dispoziții care nu au fost analizate în soluționarea cauzei. Respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost motivată de neîntrunirea cumulativă a cerințelor impuse de art. 29 pct. 1, pct. 2 și pct. 3 al Legii nr. 47/1992, respectiv a cerinței impuse de art. 29 pct. 1 al Legii nr. 47/1992, potrivit cu care dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare, care sunt apreciate ca neconstituționale, trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Or, s-a constatat că prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au legătură cu soluționarea cauzei deoarece nu au fost analizate de către Tribunalul Argeș în considerentele sentinței civile primei instanțe de fond, pe care Curtea de Apel Pitești a apreciat-o ca fiind sentința civilă nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeș. În sens contrar, recurenții susțin că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată au legătură directă cu soluționarea cauzei dedusă judecății, deoarece prima instanță a reținut că revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condițiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate de instanțele de judecată, iar art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2011 nu putea fi aplicat în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate în plată, pentru că atât art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cât și art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 au reținut cu valoare de principiu faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii noi. Verificând aceste susțineri, cât și considerentele sentinței civile nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeș, Înalta Curte observă mai întâi că sentința civilă nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeș nu poate constitui obiectul prezentului recurs, deoarece aceasta soluționează o cerere de completare și îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 574 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Argeș.

Întrucât sentința civilă nr. 574 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Argeș a soluționat cauza pe fond în primă instanță și la considerentele sale a făcut trimitere instanța de recurs în motivarea respingerii excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte va avea în vedere această sentință, ca reper pentru argumentele pe care prima instanță de fond le-a avut în vedere în soluționarea cauzei. Verificând considerentele sale, se constată că textele legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu au fost aplicate, prima instanță de fond considerând că, din interpretarea sistematică a art. 1 alin. (1) și art. 3 ale O.U.G. nr. 1/2011 rezultă că nu se putea diminua cuantumul pensiilor aflate în plată prin revizuire deoarece procedura revizuirii, la care se referă O.U.G.

nr. 1/2011, se putea aplica numai pensiilor recalculate; or, în cauză, deciziile de recalculare a pensiilor au fost anulate prin hotărâri judecătorești, motiv pentru care nu există pensii recalculate. Prin urmare, la pronunțarea sentinței civile nr. 574 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș a avut în vedere alte temeiuri juridice decât cele care fac obiectul excepției de neconstituționalitate. Recurenții invocă de fapt, în susținerea excepției de neconstituționalitate, aplicarea greșită a legii, prin invocarea incidenței în cauză a altor texte de lege decât cele care au făcut obiectul verificării de legalitate, ceea ce constituie o nesocotire a cerinței impuse de art. 29 pct. 1 al Legii nr. 47/1992 și determină respingerea prezentului recurs.

Această soluție nu vine în contradicție cu cea pronunțată în Dosarul nr. 2627/109/2012/a1, în care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu aceeași excepție de neconstituționalitate care face și obiectul prezentului dosar, întrucât situația de fapt din acel dosar este diferită, în sensul că în respectiva cauză deciziile de recalculare a pensiilor nu au fost anulate, spre deosebire de deciziile de recalculare a pensiilor din prezenta cauză. Pentru aceste argumente și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii S.I., B.C.A., B.I.B., B.I., B.G., B.G.A., B.C., B.G.B., C.A., C.C., C.N., C.G., C.I., C.D., C.A.F., C.G.A., D.L.A., D.M.S., I.G., I.I., J.G., J.D.M., L.P., L.V., N.I., N.I.A., O.M., O.G., O.F., P.G., P.G.A., P.D., P.G., P.B.C., P.D.A., P.D.B., R.A.D., S.O., S.N., S.E.L., S.E., S.I.A., T.A., T.D., T.O.L., U.C., V.I., V.N.C., V.N., Z.C. și Z.M. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 ianuarie 2014.