ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2014

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2013 Curtea de

Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea formulată de intimații-contestatori

de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată prin Legea nr. 165/2011)

și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011.

Pentru a hotărî astfel,

s-a reținut că efectuarea controlului de constituționalitate, respectiv a controlului

posterior și concret al legilor și ordonanțelor, pe calea excepției de neconstituționalitate

s-a invocat în recurs [art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 republicată].

Întrucât excepția de neconstituționalitate

nu este o excepție procesuală specifică acțiunii civile sau celei penale, ci reprezintă

o tehnică specifică dreptului constituțional, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată.

Procedura în fața judecătorului

de drept comun are două etape, respectiv verificarea, în principiu, a admisibilității

cererii de sesizare a Curții Constituționale și după depășirea acestui moment, dezbaterile

contradictorii asupra excepției cu arătarea în încheiere a punctelor de vedere ale

părților și opiniei instanței, urmate de sesizarea Curții.

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1)-alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță

în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului

și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia

dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată,

în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate

ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

De asemenea, în condițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepția este inadmisibilă,

fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanța respinge

printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea

poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48

ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

În cauză, s-a constatat

că excepția de neconstituționalitate invocată de contestatori, în concret, are ca

obiect dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011

și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, considerând că aceste dispoziții

legale încalcă prevederile art. 75-art. 76 din Constituție, art. 1 alin. (4),

art. 124 din Legea fundamentală.

Prin prisma examenului

de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, s-a reținut că toate condițiile

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, republicată trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

În cauza de față excepția

a fost invocată de intimații contestatori împotriva sentinței civile nr. 7865/2013

din 14 mai 2013, pronunțate de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 2632/109/2012, cererea

privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

Prevederile art. 4 din

O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa nr. 3 la

O.U.G. nr. 1/2011 nu au fost declarate neconstituționale, iar instanța de contencios

constituțional a respins fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate excepțiile de

neconstituționalitate

ale

O.U.

G. nr. 1/2011 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din

sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională prin deciziile din 6

iulie 2011, din 3 mai 2012, din 3 mai 2012, din 19 iunie 2012, din 20

septembrie 2012, din 25 septembrie 2012 și din 2 aprilie 2013.

Însă în ceea ce privește

existența unei legături indisolubile între necesitatea controlului de constituționalitate,

respectiv a controlului posterior și concret al legilor și ordonanțelor, pe calea

excepției de neconstituționalitate și soluționarea prezentei cauze în faza procesuală

a recursului, Curtea a reținut că prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată

prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au stat

la baza pronunțării sentinței civile nr. nr. 7865/2013 din 14 mai 2013 a Tribunalului

Argeș în Dosarul nr. 2632/109/2012, iar judecătorul fondului nu și-a întemeiat soluția

pe aceste reglementări.

În temeiul dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată

de intimații-contestatori.

Împotriva menționatei

decizii au formulat și motivat recurs, în termen legal, contestatorii S.I., B.C.A.,

B.I.B., B.I., B.G., B.G.A., B.C., B.G.B., C.A., C.C., C.N., C.G., C.I., C.D., C.A.F.,

C.G.A., D.L.A., D.M.S., I.G., I.I., J.G., J.D.M., L.P., L.V., N.I., N.I.A., O.M.,

O.G., O.F., P.G., P.G.A., P.D., P.G., P.B.C., P.D.A., P.D.B., R.A.D., S.O., S.N.,

S.E.L., S.E., S.I.A., T.A., T.D., T.O.L., U.C., V.I., V.N.C., V.N., Z.C. și Z.M.

În dezvoltarea acestora

s-a arătat că, sub aspectul admisibilității acestei excepții, contestatorii justifică

interes pe de o parte, pentru că dispozițiile legale față de care s-a invocat neconstituționalitatea

sunt în vigoare, iar, pe de altă parte, pentru că acestea au legătură cu soluționarea

cauzei.

Curtea a reținut că nu

se impune sesizarea Curții Constituționale în condițiile în care instanța de fond,

atunci când a respins acțiunea, nu a reținut în considerentele sentinței aplicarea

celor două dispoziții legale ci, și-a motivat hotărârea pe dispozițiile Legii

nr. 119/2010, precum și pe jurisprudența C.E.D.O.

Această hotărâre este

nelegală pentru că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată

au legătură directă cu soluționarea cauzei dedusă judecății, deoarece prima instanță

a reținut că, într-adevăr, revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă

în condițiile în care hotărârile de recalculare fuseseră anulate de instanțele de

judecată, iar art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 nu putea fi aplicat în vederea diminuării

cuantumului pensiilor aflate în plată în condițiile în care atât art. 180 alin.

(7) din Legea nr. 19/2000, cât și art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, au

reținut cu valoare de principiu faptul că orice recalculare sau revizuire a pensiei

nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului aflat în plată la data adoptării legii

noi, ceea ce reprezenta de fapt, o recunoaștere a principiilor drepturilor câștigate,

respectiv, a principiului neretroactivității legii civile.

Nelegalitatea încheierii

este determinată și de faptul că prin hotărârile judecătorești prin care au fost

anulate deciziile de recalculare, instanțele au reținut în mod irevocabil faptul

că „se menține pensia de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010”.

În raport de această situație,

art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 încalcă principiul separației puterilor

în stat, în condițiile în care au dispus că prin revizuire pot fi modificate chiar

și cuantumurile pensiilor stabilite prin hotărâri judecătorești.

Analizând recursul formulat,

în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs invocat,

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., argumentat de greșita aplicare a

art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată, nu este incident în cauză, întrucât excepția de neconstituționalitate

invocată de contestatori are ca obiect dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011

aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011,

dispoziții care nu au fost analizate în soluționarea cauzei.

Respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale a fost motivată de neîntrunirea cumulativă a cerințelor

impuse de art. 29 pct. 1, pct. 2 și pct. 3 al Legii nr. 47/1992, respectiv a cerinței

impuse de art. 29 pct. 1 al Legii nr. 47/1992, potrivit cu care dispozițiile din

legea sau ordonanța în vigoare, care sunt apreciate ca neconstituționale, trebuie

să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Or, s-a constatat că prevederile

art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 aprobată prin Legea nr. 165/2011 și art. 20 din anexa

nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 nu au legătură cu soluționarea cauzei deoarece nu au

fost analizate de către Tribunalul Argeș în considerentele sentinței civile primei

instanțe de fond, pe care Curtea de Apel Pitești a apreciat-o ca fiind sentința

civilă nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeș.

În sens contrar, recurenții

susțin că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată au legătură

directă cu soluționarea cauzei dedusă judecății, deoarece prima instanță a reținut

că revizuirea pensiilor de serviciu nu mai era posibilă în condițiile în care hotărârile

de recalculare fuseseră anulate de instanțele de judecată, iar art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2011 nu putea fi aplicat în vederea diminuării cuantumului pensiilor aflate

în plată, pentru că atât art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, cât și art. 169

alin. (5) din Legea nr. 263/2010 au reținut cu valoare de principiu faptul că orice

recalculare sau revizuire a pensiei nu poate avea ca efect diminuarea cuantumului

aflat în plată la data adoptării legii noi.

Verificând aceste susțineri,

cât și considerentele sentinței civile nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeș, Înalta

Curte observă mai întâi că sentința civilă nr. 7865/2013 a Tribunalului Argeș nu

poate constitui obiectul prezentului recurs, deoarece aceasta soluționează o cerere

de completare și îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței

civile nr. 574 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Argeș.

Întrucât sentința civilă

nr. 574 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Argeș a soluționat cauza pe fond în

primă instanță și la considerentele sale a făcut trimitere instanța de recurs în

motivarea respingerii excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte va avea în

vedere această sentință, ca reper pentru argumentele pe care prima instanță de fond

le-a avut în vedere în soluționarea cauzei.

Verificând considerentele

sale, se constată că textele legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate

nu au fost aplicate, prima instanță de fond considerând că, din interpretarea sistematică

a art. 1 alin. (1) și art. 3 ale O.U.G. nr. 1/2011 rezultă că nu se putea diminua

cuantumul pensiilor aflate în plată prin revizuire deoarece procedura revizuirii,

la care se referă O.U.G. nr. 1/2011, se putea aplica numai pensiilor recalculate;

or, în cauză, deciziile de recalculare a pensiilor au fost anulate prin hotărâri

judecătorești, motiv pentru care nu există pensii recalculate.

Prin urmare, la pronunțarea

sentinței civile nr. 574 din 15 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș a avut în vedere

alte temeiuri juridice decât cele care fac obiectul excepției de neconstituționalitate.

Recurenții invocă de fapt,

în susținerea excepției de neconstituționalitate, aplicarea greșită a legii, prin

invocarea incidenței în cauză a altor texte de lege decât cele care au făcut obiectul

verificării de legalitate, ceea ce constituie o nesocotire a cerinței impuse de

art. 29 pct. 1 al Legii nr. 47/1992 și determină respingerea prezentului recurs.

Această soluție nu vine

în contradicție cu cea pronunțată în Dosarul nr. 2627/109/2012/a1, în care Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a dispus sesizarea Curții Constituționale

cu aceeași excepție de neconstituționalitate care face și obiectul prezentului dosar,

întrucât situația de fapt din acel dosar este diferită, în sensul că în respectiva

cauză deciziile de recalculare a pensiilor nu au fost anulate, spre deosebire de

deciziile de recalculare a pensiilor din prezenta cauză.

Pentru aceste argumente

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatorii S.I., B.C.A., B.I.B., B.I., B.G., B.G.A., B.C., B.G.B.,

C.A., C.C., C.N., C.G., C.I., C.D., C.A.F., C.G.A., D.L.A., D.M.S., I.G., I.I.,

J.G., J.D.M., L.P., L.V., N.I., N.I.A., O.M., O.G., O.F., P.G., P.G.A., P.D., P.G.,

P.B.C., P.D.A., P.D.B., R.A.D., S.O., S.N., S.E.L., S.E., S.I.A., T.A., T.D., T.O.L.,

U.C., V.I., V.N.C., V.N., Z.C. și Z.M. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2013

a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 24 ianuarie 2014.