ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1523/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia nr. 4573 din 7 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale,

a fost respins recursul declarat de reclamanta N.E. împotriva sentinței civile

nr. 412 din 15 martie 2012 a Tribunalului Călărași.

Împotriva acestei decizii recurenta a

formulat contestație în anulare care s-a respins prin decizia nr. 4017 din 9

septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 30 octombrie 2013

contestatoarea N.E. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 412 din 15

martie 2012 a Tribunalului Călărași și a deciziilor nr. 4573 din 7 septembrie

2012 și nr. 4017 din 9 septembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția

a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cererea de revizuire a fost respinsă ca

inadmisibilă prin decizia civilă nr. 5701 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale. În considerentele deciziei s-a reținut că decizia pronunțată în recurs

nu a evocat fondul, iar decizia pronunțată în contestație în anulare nu poate fi

supusă revizuirii întrucât nu face parte dintre hotărârile limitativ prevăzute de

art. 322 C. proc. civ.

La data de 4 decembrie 2013 revizuenta

N.E. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în revizuire. Recursul nu a

fost motivat în termen, însă la data de 9 mai 2014 recurenta a formulat o cerere

de sesizare a Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra neconstituționalității

dispozițiilor art. III alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2013 care contravin

prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale

se va respinge pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-alin.

(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță

în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului

și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia

dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată,

în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate

ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Prin prisma examenului de admisibilitate

a sesizării Curții Constituționale este necesar ca toate condițiile prevăzute de

art. 29 din Legea nr. 47/1992 să fie îndeplinite cumulativ.

În cauza de față prima condiție nu este

îndeplinită întrucât textele de lege pretins neconstituționale nu au legătură cu

soluționarea cauzei în această fază procesuală.

Trebuie subliniat că relevanța excepției

de neconstituționalitate, din punctul de vedere al legăturii cu soluționarea cauzei,

se apreciază în funcție de momentul în care este invocată. Or, neconstituționalitatea

dispozițiilor art. III alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2013 nu are nici

o legătură cu soluționarea cauzei în recurs.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor

de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza,

cu prioritate, excepția invocată cu privire la inadmisibilitatea recursului.

Conform dispozițiilor art. 299 C. proc.

civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute

de lege.

În speță este recurată o decizie irevocabilă

pronunțată de curtea de apel în soluționarea cererii de revizuire a unor hotărâri

pronunțate în recurs și în contestație în anulare.

Întrucât decizia pronunțată de Curtea de

Apel București este irevocabilă și nu mai poate fi atacată cu recurs, prezenta cale

de atac promovată de recurenta-revizuentă este inadmisibilă, excedând reglementării

procedurale române.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale

formulată de recurenta revizuentă N.E.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat

de revizuienta N.E., împotriva deciziei nr. 5701 din 28 noiembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2014.