ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1523/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 4573 din 7 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale, a fost respins recursul declarat de reclamanta N.E. împotriva sentinței civile nr. 412 din 15 martie 2012 a Tribunalului Călărași. Împotriva acestei decizii recurenta a formulat contestație în anulare care s-a respins prin decizia nr. 4017 din 9 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. La data de 30 octombrie 2013 contestatoarea N.E. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 412 din 15 martie 2012 a Tribunalului Călărași și a deciziilor nr. 4573 din 7 septembrie 2012 și nr. 4017 din 9 septembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 5701 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. În considerentele deciziei s-a reținut că decizia pronunțată în recurs nu a evocat fondul, iar decizia pronunțată în contestație în anulare nu poate fi supusă revizuirii întrucât nu face parte dintre hotărârile limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. La data de 4 decembrie 2013 revizuenta N.E. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în revizuire. Recursul nu a fost motivat în termen, însă la data de 9 mai 2014 recurenta a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra neconstituționalității dispozițiilor art. III alin. (2) și alin. (3) din O.U.G.

nr. 1/2013 care contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României. Cererea de sesizare a Curții Constituționale se va respinge pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”. Prin prisma examenului de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale este necesar ca toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 să fie îndeplinite cumulativ. În cauza de față prima condiție nu este îndeplinită întrucât textele de lege pretins neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei în această fază procesuală. Trebuie subliniat că relevanța excepției de neconstituționalitate, din punctul de vedere al legăturii cu soluționarea cauzei, se apreciază în funcție de momentul în care este invocată.

Or, neconstituționalitatea dispozițiilor art. III alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2013 nu are nici o legătură cu soluționarea cauzei în recurs. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu privire la inadmisibilitatea recursului. Conform dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În speță este recurată o decizie irevocabilă pronunțată de curtea de apel în soluționarea cererii de revizuire a unor hotărâri pronunțate în recurs și în contestație în anulare.

Întrucât decizia pronunțată de Curtea de Apel București este irevocabilă și nu mai poate fi atacată cu recurs, prezenta cale de atac promovată de recurenta-revizuentă este inadmisibilă, excedând reglementării procedurale române.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta revizuentă N.E. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuienta N.E., împotriva deciziei nr. 5701 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2014.