ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2517/2014

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4276 din 20

septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze

privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței civile nr. 589

din 13 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost modificată sentința

în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului și s-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul M.G.

Împotriva acestei

decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire, care a fost înaintată prin

poștă la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 24 aprilie 2014, astfel

cum arată plicul de expediere.

În cuprinsul cererii

de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reclamantul

revizuent a invocat jurisprudența neunitară a Curții de Apel București în materia

asigurărilor sociale. Astfel, a invocat că într-o cauză similară, prin decizia civilă

nr. 42A din 11 februarie 2014, Curtea de Apel București a dat câștig de cauză reclamantuiui

din acel dosar. Revizuentui a susținut că jurisprudența neunitară a instanțelor

constituie motiv de revizuire, existând hotărâri potrivnice în această materie.

Cu privire la

cererea de revizuire, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția de tardivitate

a cererii, în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 4276 din 20 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă

și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a fost admis

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman împotriva sentinței

civile nr. 589 din 13 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost

modificată sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamantuiui și s-a respins,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.G.

Plin cererea expediată

prin serviciul poștal la data de 24 aprilie 2014, reclamantul a solicitat anularea

deciziei civile nr. 4276 din 20 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția

a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Sub un prim aspect,

se observă că, pentru a combate excepția tardivității, revizuentul, prin avocat,

deși recunoaște caracterul imperativ al dispozițiilor legale care reglementează

termenul de introducere a revizuirii, formulează argumentul conform căruia ar fi

trebuit să aștepte motivarea hotărârii, ce constituie obiect al revizuirii, pentru

că, în această cauză, a existat o „imposibilitate de constatare a contrarietății

dintre cele două hotărâri, până la momentul luării la cunoștință a considerentelor

celei de-a doua decizii", iar termenul de o lună ar trebui să curgă, în consecință,

de la momentul cunoașterii acestor considerente.

Or, o susținere

de asemenea natură nu se întemeiază pe nici o bază legală și contravine atât dispozițiilor

art. 324 C. proc. civ., cât și celor ale art. 266 alin. (3) C. proc. civ., precum

și regulii de interpretare, conform căreia unde legea nu distinge, nici interpretul

nu trebuie să distingă (Ubi lex nan distingiut, nec nos distinguere dehemm.).

Astfel, potrivit

art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în cazul în care

revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., acest termen

se socotește de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în situația

în care această hotărâre este pronunțată de instanța de recurs, după evocarea fondului,

legiuitorul nerealizând nici o distincție, în funcție de natura unei cauze sau obiectul

unei cereri.

În același sens,

art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea se va comunica părților în

copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare

a apelului sau a recursului; per a contrario, nu este necesară comunicarea, în cazul

hotărârilor irevocabile, în sensul art. 377 alin. (2) C. proc. civ.

Din interpretarea

sistematică a acestor dispoziții legale, rezultă că termenul pentru introducerea

căii de atac extraordinare a revizuirii este de o lună și acest termen legal, imperativ,

de decădere curge de la pronunțarea hotărârii ce se atacă pe această cale, neexistând,

în această materie, nicio derogare legală.

Or, câtă vreme

hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată de instanța de recurs la data

de 20 septembrie 2013, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 24 aprilie

2014, se constată că cererea de revizuire a fost formulată tardiv, după expirarea

termenului de o lună prevăzut de dispoziția legală sus menționată.

În ceea ce privește

argumentele relative la fondul cererii de revizuire, acestea exced cauzei și nu

se impun a fi analizate, excepția tardivității cererii de revizuire fiind o excepție

de procedură, absolută, peremptorie, ce trebuie analizată cu prioritate, conform

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., legal aplicate în cauză.

Față de această

situație, Înalta Curte urmează să respingă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire a deciziei civile nr. 4276 din 20 septembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, formulată de revizuentul M.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 octombrie 2014.