ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 718/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 718/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 19 ianuarie 2017 de către echipa de verificare a autorității pârâte înregistrat la aceasta sub nr. x din 25 ianuarie 2017, prin care s-a stabilit împotriva societății o creanță bugetară rezultată din nereguli privind proiectul C x din 4 mai 2010: "înființare restaurant cu specific local aparținând S.C. A.", în cuantum de 857.897,06 RON.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 26 din 7 februarie 2018, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., susținând că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită și încălcarea normelor de drept material.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că prima instanță, fără niciun temei, a apreciat că nu există împrejurări de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința nelegalității actului administrativ contestat.
Astfel, a ignorat argumentele societății reclamante referitoare la insecuritatea juridică provocată de actul contestat evidențiată de emiterea acestuia după 11 luni de la data emiterii unui alt act de control care a ajuns la constatări și concluzii contrare celui dintâi, încălcarea principiului neretroactivității legii civile întrucât s-a aplicat retroactiv O.U.G. nr. 66/2011 la fapte petrecute sub imperiul O.G. nr. 79/2003, precum și a Deciziei nr. 66/25 februarie 2015 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 66 din Ordonanță.
Recurenta a susținut, de asemenea, că în cauză este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente, executarea unei creanței în cuantum de 857.897,06 RON stabilite prin actul administrativ atacat fiind în măsură să plaseze societatea într-o insolvență iremediabilă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de suspendare.
Apărarea intimatulei-pârâte
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 ianuarie 2017 prin care intimata-pârâtă a stabilit împotriva societății o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 857.897,06 RON.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.
În cauză, se apreciază că motivele circumscrise de recurentă cazului bine justificat, amplu și detaliat descrise în cererile sale, conturează o îndoială serioasă în ceea ce privește inconsecvența organului fiscal în adoptarea actelor contestate, conducând la concluzia că subzistă o aparență de nelegalitate a actului administrativ atacat.
Analizând situația concretă dedusă judecății reține, totodată, că prin Sentința nr. 229 din 19 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunile conexe formulate de reclamantele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., dispunând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 decembrie 2016 prin care s-a stabilit împotriva societății o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 567.464,71 RON și a deciziei de soluționare a contestației nr. 2708 din 2 februarie 2017 privind pe reclamanta S.C. B. S.R.L.
Totodată, a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 ianuarie 2017, prin care s-a stabilit împotriva societății o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 857.897,06 RON și a deciziei de soluționare a contestației nr. 7783 din 27 martie 2017 privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L.
Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o "îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția "cazului bine justificat".
Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se reține că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
Or, punerea în executare a măsurilor dispuse prin actul contestat ar conduce în mod indubitabil la perturbarea gravă a activității societății recurente și, implicit, a prejudicierii acesteia, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va admite cererea, cu consecința suspendării executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 26 din 7 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și, în rejudecare, admite cererea și dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 ianuarie 2017 emis de intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2019.
Procesat de GGC - MM