ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1607/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2017 sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 34446 din 20.12.2016, emisă de pârâtă, și a efectelor juridice pe care aceasta le produce. Prin sentința nr. 1418/24.11.2017, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 92 pronunțată în data de 9 mai 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituție aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 92 pronunțată la 9 mai 2018 de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. După expunerea pe larg a istoricului speței, recurenta - reclamantă menționează următoarele aspecte în susținerea căii de atac promovate: - în mod nelegal s-a reținut de către instanța de fond că nu a respectat obiectivele măsurii 312 accesate și că a creat condiții artificiale în scopul obținerii unui avantaj nemeritat, întrucât au achiziționat utilajele agricole și au prestat servicii agricole în zonă. - nu s-a observat că probelemele au început în anul 2011 când Comisia Europeană a constatat că Statul Român a încălcat condițiile de acordare a sprijinului nerambursabil în cadrul măsurii 312, acordând ajutoare în mod nejustificat pentru activități agricole, desi măsura trebuind să se focalizeze pe finanțarea activităților non-agricole în spațiul rural. Astfel că a început vânătoarea de vrăjitoare, statul încercând să recupereze sumele imputate de Comisia Europeană chiar de la beneficiarii acestei măsuri. - în mod eronat instanța de fond a apreciat că legăturile juridice nu conturează corect situația de fapt, apreciind existența în cauză a unor condiții artificiale. Sub acest aspect arată că, la momentul demarării procedurii și semnării contractului a avut în vedere piața de la acel moment, respectiv au decis să achiziționeze utilaje pentru a presta servicii fermierilor din zonă, fiind mai ușor să presteze servicii pentru suprafețe mari, unde primeau facturi pentru serviciile prestate, față de micul fermier care prefera să apeleze la prestatorii de ocazie fără factură sau sistemul barter, decât prin înțelegeri contractuale. Din cauza duratei mari de aprobare a contractului, 2 ani, piața s-a schimbat, fermierii cu suprafețe mari cumpărându-și propriile utilaje, astfel că nu au mai apelat la serviciile firmei recurente. A încercat să se adreseze micilor fermieri, dar utilajele lor erau pregătite suprafețe de o anumită dimensiune și prețurile erau prea mari, aceștia preferând să apeleze la alți prestatori care nu tăiau facturi. - instanța de fond nu a observat că au păstrat locurile de muncă, au plătit toate taxele și impozitele și au încercat să facă profit să nu intre în faliment și mai mult chiar asociatul unic a adus un aport propriu în bani, care au fost folosiți pentru funcționarea firmei. În acest context în mod greșit s-a reținut încălcarea condiției EG2, cea referitoare la viabilitatea investiției, desi ea nu se regăsește în niciuna din condițiile-impuse de contract, fiind o precondiție valabilă doar în faza premergătoare semnării contractului de finanțare. Iar, legal, nimeni nu poate impune o asemenea condiție, tocmai pentru că evoluția pieței este imprevizibil. - B. și S.C. C. S.R.L. nu au accesat nici o măsură în aceeași perioadă cu recurenta, deci nu au existat nici un fel de constrângeri legale sau de altă natură care să o fi împiedicat să presteze servicii către aceste societăți; - Utilajele achiziționate există în patrimoniul Beneficiarului, nu au fost înstrăinate, societatea și-a menținut obiectul de activitate precum și amplasamentul, realizând anual profit. Este inadmisibil să se aplice același tratament sancționator, respectiv restituirea fondurilor, ca și în situația unor subiecți de drept care săvârșesc fraude cu fonduri europene prin înstrăinarea bunurilor achiziționate. - Referitor la închirierea utilajelor către S.C. C. S.R.L. arată că a încercat să obțină profit, chiar dacă la momentul respectiv administratorul acesteia era B.. Faptul că anterior, ocazional acestea se aflau la B. și S.C. C. S.R.L. pentru care presta servicii nu dovedește nicio intenție frauduloasă, serviciile fiind plătite la prețul pieței.

Apărări formulate în cauză Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, ținând cont de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Reclamanta a investit instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității Deciziei nr. 34446 din 20.12.2016 emisă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Se reține că la data de 01 iulie 2010, intimata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în calitate de Autoritate Contractantă, a încheiat cu recurenta S.C. A. S.R.L. din comuna Săgeata, județ Buzău, în calitate de Beneficiar, contractul de finanțare nr. x având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare pentru proiectul "Achiziție de utilaje agricole pentru efectuarea de prestări servicii în domeniul producției vegetale", durata de valabilitate a Contractului de finanțare fiind durata de execuție la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcută de către Autoritatea Contractantă. În perioada de monitorizare a fost încheiat procesul-verbal nr. x/18.10.2016 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul x/01.07.2010 prin care s-a constatat că investiția realizată de recurenta-reclamantă a devenit neeligibilă, fiind încălcate prevederile contractuale și legale. Împotriva procesului-verbal menționat a formulat contestație S.C. A. S.R.L., contestație ce a fost respinsă prin Decizia de soluționare a Contestației nr. 34446/20.12.2016. Instanța de fond investită cu acțiunea ce a vizat anularea actului de control a respins acțiunea ca nefondată, având în vedere situația de fapt rezultată din probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente. Prin recursul formulat de recurenta S.C. A. S.R.L. nu se arată care sunt motivele de nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar instanța de recurs, a apreciat că motivele invocate de recurentă pot fi încadrate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi verificată sentința recurată din perspectiva motivelor de recurs menționate. Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii vizând anularea actului contestat este legală, în raport de situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Trebuie avut în vedere că recurenta nu contestă situația de fapt, ci invocă în apărare dispozițiile legale naționale și comunitare pentru a dovedi că a respectat și nu a creat condiții artificiale. Astfel, art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei din 27.01.2011 prevede că "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor". În cauza C 434/12 -Slancheva Sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie", CJUE a statuat prin Hotărârea din 12.09.2013 că: "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicarea acestuia necesită prezentarea unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea măsurilor din schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi admisă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor reciproc din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opun ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fie luate în considerare." Față de interpretarea dată de CJUE a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că în cazul proiectului x sunt îndeplinite cele două elemente respectiv: obiectiv și subiectiv la care face referire instanța europeană, concluziile instanței de fond fiind însușite de instanța de control judiciar. Nu trebuie omis că, programul urmărește realizarea unui obiectiv general care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, a unui obiectiv specific vizând crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural precum și a unor obiective operaționale vizând crearea de microîntreprindere. Prin Contractul de Finanțare nr. x/01.07.2010 s-a acordat finanțarea nerambursabilă pentru proiectul "Achiziție utilaje" prin proiectul formulat propunându-se achiziționarea unor utilaje performante pentru prestarea de servicii auxiliare pentru producția vegetală, administrator al societății fiind B.. Din probatoriul administrat rezultă că obiectivele Măsurii 312 nu au fost atinse, existând elemente obiective și subiective care duc la concluzia că a existat o coordonare deliberată între membrii familiei B. pentru obținerea fondurilor nerambursabile în condițiile în care principalul beneficiar al serviciilor prestate de S.C. A. S.R.L. este S.C. C. S.R.L., asociat unic al acestei societății fiind B. și B. - acesta fiind reprezentantul legal și administratorul unic al recurentei-reclamante. Este de reținut că în anul 2016 S.C. C. S.R.L. a depus o cerere pentru un proiect de finanțare, ce a fost respins. Pe lângă legăturile de familie existente între asociații S.C. C. S.R.L. și B. există și legături juridice ce rezultă din faptul că marea majoritate a contractelor încheiate de recurentă sunt aceste 2 entități. Relevantă în cauza de față este Hotărârea CJUE din 12.09.2013 paragrafele 40-41 prin care se statuează: "Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coeziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate între diferiții investitori candidați la acordarea unui ajutor reciproc, în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridic și/sau personală între aceste persoane". Comisia Europeană-Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a emis la data de 10.10.2013 Nota Directoare pentru auditori nr. 22 prin care se arată că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a stabili natura artificială a condițiilor pentru obținerea finanțării sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiție, indicatorii nominalizați în Nota directoare fiind identificați în speța de față, indicatori care duc la concluzia că toate societățile au fost create pentru obținerea unui avantaj nejustificat în favoarea lui B. sau familiei acestuia. Nu trebuie omis nici faptul că recurenta-reclamantă nu a respectat nici criteriul de selecție vizând crearea locurilor de muncă, pentru perioada iunie 2011- aprilie 2012 a avut 2 angajați, pentru perioada aprilie 2012- iulie 2013 a avut doi angajați, iar pentru perioada 2013- 2014 a avut 5 angajați (o parte fiind angajați anterior/ulterior la S.C. C. SRL) în condițiile în care prin cererea de finanțare s-a angajat să creeze 8 locuri de muncă. Recurenta S.C. A. S.R.L. formal apare ca o identitate independentă dar din probatoriul administrat rezultă, așa cum corect a reținut instanța de fond, că legăturile de familie dintre acționarii S.C. C. S.R.L., B. și S.C. A. S.R.L., legăturile juridice și economice duc la concluzia că societatea recurentă a fost înființată pentru a obține avantaje unui terț, respectiv familiei B., obiectivul programului FEADR - măsura 312 fiind încălcat. De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile art. 1 alin. 3 din Contractul de finanțare, angajamentele asumate prin cererea de finanțare fiind obligatorii pentru beneficiari. De altfel prin recursul formulat, recurenta nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței recurate arătând doar că "hotărârea instanței de fond este nelegală", limitându-se a prezenta pe larg situația de fapt. Faptul că anterior încheierii contractului de finanțare, autoritatea competentă a verificat condițiile de eligibilitate nu exonerează recurenta de îndeplinirea obligațiilor contractuale respectiv dispozițiile din contract, conform căruia "Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare, iar pe perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăți beneficiarul trebuie să respecte toate angajamentele asumate prin documentația depusă în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil". Este evident că nu s-a urmărit realizarea unei entități juridice de sine stătătoare, apte să îndeplinească obiectivul general și obiectivul specific al măsurii 312, ci a unei entități menite să creeze un avantaj nejustificat în favoarea familiei B., indicatorii fizici, legali, financiari așa cum rezultă din actele de la dosar ducând la aceeași concluzie. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 92 din 9 mai 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.