ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2744/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă, reclamanta societatea A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta UAT comuna Berca, anularea parțiala a titlului de proprietate al pârâtei, intitulat "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Berca", excluderea din acest inventar al bunurilor pârâtei, a suprafeței de teren de 21 mp, pe care se află amplasat un punct de informare turistică, situate pe DJ Sapoca-Berca-Pîrscov, la km 9+700, cu cheltuieli de judecată. În temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța a verificat, din oficiu, dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina, iar cu acest prilej, a pus în discuția părților excepția de necompetenta materială invocată de pârâtă, prin întâmpinare. Prin sentința civilă nr. 3748/23.06.2017, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția de necompetență materiala a Judecătoriei Buzău, invocată de pârâtă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ, din cadrul Tribunalului Buzău. Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Buzău - secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 07.07.2017. La termenul de judecata din data de 11.09.2017, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău în soluționarea cauzei, având în vedere ca se solicita anularea unei hotărâri de guvern și a acordat termen pentru ca părțile sa-si exprime punctul de vedere cu privire la excepția invocata. Constatând că Tribunalul Buzău nu este instanța competentă material și teritorial să judece pricina, instanța a admis excepția de necompetență materială și teritorială a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Buzău, invocată de intimatul Guvernul României prin întâmpinare și, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), cu referire la art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. și cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Pe rolul Curții de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017. 1.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 114 pronunțată în data de 8 iunie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția decăderii societății reclamante din dreptul de a formula acțiune în contencios administrativ împotriva H.G. nr. 1348/2001, ca neîntemeiată, a respins excepția tardivității acțiunii, ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berca prin Primar și Guvernul României, cauză venită prin declinare de competență de la Tribunalul Buzău potrivit sentinței nr. 1128/09.10.2017, ca inadmisibilă. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii ca temeinică și legală. În susținerea căii de atac declarate, recurenta a susținut că sentința atacată nu este legală, fără a aduce în esență critici de nelegalitate, vizând modul în care, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berca a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. Intimatul-pârât Guvernul României, prin întâmpinarea formulată, a solicitat, în principal, anularea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate și, în subsidiar, respingerea căii de atac ca nefondate. 1.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 23 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 mai 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele și soluția instanței de recurs 2.1. Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. În speță, recurenta-reclamantă prin cererea de recurs s-a rezumat la a prelua argumentele din acțiunea introductivă formulată în fața instanței de fond, fără a aduce reale critici raționamentului logico-juridic expus în considerentele sentinței recurate, și pentru care a fost reținută, ca inadmisibilă, cererea sa. Prin cererea de recurs nu aduce nicio critică raționamentului instanței de fond ci, așa cum s-a precizat anterior, recurenta se rezumă la a relua susținerile formulate în fața instanței de fond. Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta societatea A. S.R.L.