ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4481/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Buzău, anularea în parte a pct. l din Decizia nr. 32/08.11.2019 emisă de pârâtă și anularea integrală a pct. 2 din aceeași decizie.

2.1. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 5248 din 23 octombrie 2020, Tribunalul București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut aplicabilitatea prevederilor pct. 223 lit. e) din R.O.D.A.S. conform cărora în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate, motiv pentru care s-a apreciat că revine Tribunalului Buzău competența de soluționare a cauzei, având în vedere că entitatea verificată este Comuna Ghergheasa cu sediul în județul Buzău.

2.2. Hotărârea Tribunalului Buzău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 341 din 15 aprilie 2021, Tribunalul Buzău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Buzău a avut în vedere faptul că reclamanta nu este entitatea controlată, nefiind incidente prevederile pct. 223 lit. e) din R.O.D.A.S., ci are calitatea de terț față de actul administrativ atacat, având dreptul să conteste actul administrativ în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Astfel, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar Tribunalul București este competent să judece prezentul litigiu, ca instanță în circumscripția căreia este situat sediul reclamantei persoană juridică de drept privat.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea în parte a pct. l și anularea integrală a pct. 2 din Decizia nr. 32/08.11.2019 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Buzău.

Prin decizia contestată au fost valorificate constatările din Raportul de audit financiar nr. x/10.01.2019 emis cu privire la contractul de achiziție publică nr. x încheiat între reclamanta A. S.R.L. și UAT comuna Ghergheasa, stabilindu-se măsuri în sarcina conducerii unității administrativ - teritoriale.

Având în vedere că reclamanta este terț față de actul administrativ atacat, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 223 lit. e) din Regulamentul privind Organizarea activității Curții de Conturi care se referă la instanța competentă să soluționeze litigiile împotriva încheierilor emise de Curtea de Conturi prin care se soluționează contestațiile introduse de conducătorii entităților controlate.

Înalta Curte reține că reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ în considerarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potritiv căruia "Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Prin urmare, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și la locul situării sediului reclamantei, respectiv în București, strada x, nr. 195, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Buzău în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Buzău în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.