ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4449/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta PFA A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 9507 din 16.03.2015 emisă de pârâtă prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor, înregistrat la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București sub nr. x din 20.01.2015 întocmit de comisia din cadrul Direcției Active Fizice în baza IRD -ului X din 35647 din 16.10.2014.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 38 din 17 februarie 2016, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de PFA A., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 38 din 17 februarie 2016 a declarat recurs reclamanta PFA A. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a criticat sentința atacată din perspectiva greșitei aplicări a normelor de drept material. În esență, a arătat că, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reținând că recurenta/reclamantă a constituit exploatația agricolă prin preluare și nu prin înființare, cele două noțiuni fiind diferite potrivit Ghidului solicitantului versiunea 5 din octombrie 2011. A mai arătat că, instanța de fond nu a analizat în mod concret condițiile care au stat la baza aprobării cererii de finanțare, respectiv cele prevăzute în Ghidul solicitantului versiunea 5, ci s-a limitat la constatarea eronată că cererea privind tranșa a II-a de plată trebuia verificată prin prisma condițiilor impuse de Ghidul solicitantului versiunea a 6-a din 2012. În opinia recurentei-reclamante, cererea de finanțare se impunea a fi analizată prin prisma dispozițiilor actelor normative în vigoare la momentul analizării proiectului de finanțare, neputând fi avute în vedere versiuni ulterioare ale ghidului solicitantului. De asemenea, a învederat că, în mod greșit instanța de fond a reținut crearea condițiilor artificiale pentru a obține un avantaj care contravine măsurii 112, în condițiile în care nu au fost indicate în mod concret condițiile artificiale create și nici avantajele urmărite contrar scopului măsurii de finanțare.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27.06.2016, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate. În esență, a arătat că, raportat la situația de fapt, conduita defectuoasă a recurentei-reclamante în derularea contractului de finanțare rezultă din împrejurarea că beneficiarul finanțării nu a preluat integral niciuna dintre exploatații, fiind nerespectată prevederea conform căreia preluarea unei exploatații agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor de la cedent la cesionar.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, conform dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost examinat în ședința completului de filtru și comunicat părților, conform încheierii de ședință din data de 19.04.2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, decizia nr. 9507/16.03.2015 prin care Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a respins contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.01.2015, prin care s/a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o creanță bugetară în cuantum de 103.858,98 RON. Neregulile constatate în actele administrative contestate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea contractului de finanțare nr. x/10.09.2012 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Instalarea fermierului A. prin înființarea exploatației în comuna CA Rosetti, județul Buzău", constând în nepreluarea integrală a exploatațiilor cedenților, ceea ce a condus la o fărâmițare a exploatațiilor cu scopul înființării altora noi, contrar prevederilor Ghidului solicitantului pentru accesarea măsurii 112, versiunea 05. Considerentul hotărâtor pe care prima instanță și-a fundamentat soluția de menținere a actelor administrative contestate a fost acela că recurenta-reclamantă nu a respectat dispozițiilor Ghidului solicitantului, în sensul că nu a preluat integral exploatările cedenților B. și C. care, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu recurenta-reclamantă, figurau în continuare în evidențele DSVSA cu terenuri agricole și animale. Astfel, prin nepreluarea integrală a exploatațiilor agricole ale cedenților s-a produs o fărâmițare a exploatațiilor, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de plăți și de a obține un avantaj, contrar obiectivelor FEADR. Soluția instanței de fond nu este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât este rezultatul aplicării greșite a normelor de drept material incidente în cauză. Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține că, la data de 10.09.2012, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și recurenta-reclamantă s-a încheiat contractul de finanțare nr. x având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Instalarea fermierului A. prin înființarea exploatației în comuna CA Rosetti, județul Buzău". În baza acestui contract, recurentei-reclamante i-a fost decontată suma de 103.758,98 RON, reprezentând 60% din valoarea nerambursabilă în cadrul primei tranșe de plată, iar pentru obținerea celei de-a doua tranșe în valoare de 69.173 RON, reprezentând 40%, recurenta/reclamantă a depus dosarul cererii de plată în octombrie 2014, ocazie cu care autoritatea intimată a constatat că cererea de plată nu îndeplinește condițiile de eligibilitate, solicitând restituirea întregului sprijin financiar acordat. Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă s-a constituit prin înființare, prima înregistrare în Registrul exploatației fiind efectuată la data de 13.10.2011. În cursul semestrului II al anului 2011 au fost dobândite prin transferul proprietății mai multe animale, efectivul fiind de 21 bovine, 6 ovine, 24 porcine și 70 de păsări, conferind exploatației o dimensiune de 13,33 UDE. Prin proiectul "Instalarea fermierului A. prin înființarea exploatației în comuna CA Rosetti, județul Buzău", recurenta-reclamantă și-a propus creșterea dimensiunii exploatației la nivelul a 17,342 UDE în anul II de implementare a proiectului, prin cultivarea a 6 ha teren agricol și creșterea efectivelor de animale la nivelul exploatației la 22 bovine, 10 ovine și 25 porcine, efectivul de păsări rămânând constant. Pentru creșterea dimensiunii economice a fermei, recurenta-reclamantă a achiziționat teren agricol de la numiții B. și D., conform contractelor de vânzare-cumpărare . Cererea de finanțare a fost verificată și declarată eligibilă, fiind evaluată în baza Ghidului solicitantului versiunea 5 din octombrie 2011 (în vigoare la data depunerii și verificării cererii de finanțare), potrivit căreia instalarea tinerilor fermieri reprezintă activitatea de înființare și/sau preluare prin transfer de proprietate și/sau arendă/concesionare a unei exploatații agricole 6-40 UDE, care produce în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consumul uman și hrana animalelor, pentru prima dată în calitatea de conducător (șef) de exploatație. Ulterior, procedând la verificarea cererii de plată aferentă tranșei a II-a, autoritatea intimată a solicitat depunerea unor înscrisuri, respectiv, a formularelor de mișcare din care să rezulte codul de proveniență al animalelor, înscrisuri impuse abia prin versiunea a 6-a a ghidului solicitantului. Sub acest aspect, Înalta Curte reține ca fiind fondate criticile recurentei-reclamante, întrucât verificarea ulterioară a cererii de finanțare de către autoritatea intimată, sub aspectul îndeplinirii acelorași condiții, în raport de o versiune a Ghidului solicitantului care nu era în vigoare la data depunerii cererii este nelegală și întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În privința condițiilor artificiale, Înalta Curte reține că acestea reprezintă acele condiții, create în mod voluntar de către solicitanții de fonduri europene nerambursabile pentru a obține un avantaj necuvenit oferit prin măsura pe care beneficiarul dorește să o acceseze. Chiar în cuprinsul fișei de venit a condițiilor minime de acordare a sprijinului autoritatea enumeră exemplificativ condițiile create artificial pentru a beneficia de plăți, respectiv: - fracționarea investiției/terenului/patrimoniului cu scopul de a nu depăși plafonul maxim în cadrul măsurii, 40 UDE sau pentru a putea beneficia mai mulți solicitanți de aceeași măsură; - necorelarea documentelor din IACS, Registrul agricol și ANSVSA/DSVSA/certificate veterinare cu cererea de finanțare, planul de afaceri și controlul la fața locului, în cazul exploataților cu prag minim de 6 UDE; - fărâmițarea exploatației agricole în scopul accesării de către fermieri a unor porțiuni din aceeași exploatație agricolă; - cultivarea unor specii de plante în zone care nu îndeplinesc condițiile pedoclimatice favorabile, în scopul obținerii volumului maxim al sprijinului acordat acestei măsuri. În speță, achiziționarea unor terenuri agricole de la numiții B. și D. și a unui număr de animale de la numitul C. a fost asimilată de către autoritatea intimată condițiilor artificiale, în sensul că neprelucrarea integrală a exploatațiilor persoanelor de la care a achiziționat teren agricol și animale a condus la o fărâmițare a exploatațiilor cu scopul creării alteia noi, în vederea obținerii unui avantaj necuvenit. Contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că autoritatea intimată nu a făcut dovada creării de către recurenta-reclamantă a condițiilor artificiale pentru a beneficia de un avantaj de vreme ce nu exista nicio dovadă în sensul că exploatațiile agricole de la care au provenit animalele și terenul agricol ar fi beneficiat de finanțare în cadrul altor proiecte. Dimpotrivă, recurenta-reclamantă a cumpărat atât terenurile agricole, cât și animalele pentru respectarea condițiilor impuse pentru dimensionarea exploatației de la 13,33 UDE la 17,342 UDE, conform planului de afaceri aprobat. Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod greșit autoritatea intimată a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din anexa la contractul de finanțare și a procedat la constatarea încetării valabilității contractului, cu consecința restituirii integrale a finanțării nerambursabile. În condițiile în care nu se poate reține, în speță, săvârșirea de către recurenta-reclamantă a unei nereguli, obligația de restituire nu este incidentă, fiind exclusă existența vreunei culpe a recurentei-reclamante în executarea contractului. În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză nu se identifică o neregulă care să dea dreptul autorității intimate să solicite restituirea finanțării nerambursabile, Înalta Curte va constata nelegalitatea actelor administrative contestate, dispunând anularea acestora.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse din care rezultă că este fondat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea și va anula Decizia nr. 9507/16.03.2015 de soluționare a contestației și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/20.01.2015, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.