ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3682/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/32 din 17.03.2014, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în contradictoriu cu care a contestat decizia nr. 337 din 30 ianuarie 2014 de soluționare a contestației administrative îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire creanțe bugetare încheiat la data de 2.04.2013 înregistrat la emitent sub nr. 9.975 din 4 aprilie 2013.

Prin sentința civilă nr. 85 din 19 iunie 2014 Curtea de Apel Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, la data de 04.07.2014 sub nr. dosar x/32/2014.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3051 din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea reclamantei SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actuala Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), ca prescrisă.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL prin administrator B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurentă că sentința recurată a fost dată fără cercetarea fondului cauzei și fără a se menționa motivele pe care aceasta se sprijină.

S-a mai invocat de către recurenta-reclamantă contradicția evidentă, în opinia sa, între considerentele hotărârii care conchid în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și dispozitivul hotărârii care dispune respingerea acțiunii ca prescrisă.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de SC A. SRL, prin administrator B., împotriva sentinței nr. 3051 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Argumente relevante

În fapt, reclamanta SC A. SRL, a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care, în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a contestat decizia nr. 337 din 30 ianuarie 2014 de soluționare a contestației administrative îndreptate împotriva procesului verbal de constatare nereguli și de stabilire creanțe bugetare încheiat la data de 2.04.2013 înregistrat la emitent sub nr. 9.975 din 4 aprilie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde: (…) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Or, în cauza dedusă judecății, se constată că instanța de fond a preluat paragrafe din întâmpinarea aflată la dosarul Curții de Apel Bacău fără să răspundă niciunei critici din acțiunea introductivă de instanță, în ceea ce privește tardivitatea contestației precum și îndeplinirea sau nu a criteriilor de selecție, respectiv păstrarea amplasamentului investiției și prestarea de servicii agricole și meșteșugărești pe raza comunei Poieni.

Totodată se constată că în considerentele sentinței atacate nu se găsește niciun argument care să conducă la concluzia din dispozitiv privind respingerea acțiunii ca prescrisă.

Între dispozitiv și considerente trebuie să existe o concordanță, or în cauză, în mod evident există contrarietate între aceste două părți ale hotărârii.

În aceste condiții, neconcordanța flagrantă dintre dispozitiv și considerente are drept consecință nulitatea hotărârii pronunțate de prima instanță.

Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererii formulată de către reclamant, nu a indicat raționamentele care i-au fundamentat convingerea și pe baza cărora a respins acțiunea reclamantei, punând instanța de recurs în situația de a nu putea exercita un control judiciar efectiv.

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL prin administrator B. împotriva sentinței nr. 3051 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.