ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 884/2017

Decizia nr. 884/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 iulie 2014, reclamanta societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 13265 din 18 aprilie 2014, emis de pârâtă, precum și anularea Deciziei nr. 19928 din 16 iunie 2014, emisă în urma soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare menționat.

Prin Sentința civilă nr. 3522 din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 13265 din 18 aprilie 2014 și Decizia de soluționare a contestației nr. 19928 din 16 iunie 2014 și a dispus reevaluarea cererii de plată tranșa 1 - finală.

Împotriva Sentinței civile nr. 3522 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a apreciat că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale incidente, probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale, precum și situația de fapt expusă în chiar cuprinsul hotărârii, în esență, pentru următoarele motive:

Prima instanță nu a analizat obligația Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale de a proceda la verificarea în mod constant a beneficiarilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 6 și art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța de fond a încălcat și interpretat eronat prevederile Contractului de finanțare nr. C 312C011044000008 din 14 aprilie 2011, în concret, prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din contract, care indică faptul că toate cheltuielile solicitate prin cererile de plată formulate de beneficiar, sunt supuse verificărilor din punctul de vedere al eligibilității acestora. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior în cazul în care se constată că beneficiarul a efectuat cheltuieli neeligibile, care contravin rolului Măsurii 312.

În cadrul Anexei V - instrucțiuni de plată pentru beneficiarii Măsurii 312, capitolul A - Informații cu caracter general, sunt menționate condițiile în care se procedează la întocmirea cererii de plată și la decontarea cheltuielilor propuse de beneficiar. Beneficiarul este informat prin procesul verbal contestat în ceea ce privește suma autorizată la plată și cheltuielile respinse, precum și cu privire la motivul respingerii.

Potrivit legislației în materie, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale este obligată să procedeze la verificarea cheltuielilor efectuate și solicitate la plată de către beneficiar în cadrul cererii de plată și are dreptul de a respinge aceste cheltuieli dacă, în urma verificărilor, constată că respectivele cheltuieli sunt neeligibile din perspectiva Ghidului Solicitantului sau a Fișei Măsurii 312.

Motivarea instanței de fond cu privire la ansamblul alcătuit din tractor și un echipament specializat, este netemeinică și nelegală, întrucât nu au fost analizate dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din H.G. nr. 224/2008 și prevederile Fișei Măsurii 312.

Astfel, în ceea ce privește ansamblul alcătuit din tractor și un echipament specializat, finanțarea achiziționării acestora reprezintă o cheltuială neeligibilă, dat fiind faptul că, acesta nu constituie un mijloc de transport specializat, în condițiile în care, tractorul este, în fapt, un mijloc de transport care are o funcționalitate multiplă.

Cheltuiala pentru achiziționarea tractorului nu poate fi considerată cheltuială eligibilă din perspectiva Ghidului Solicitantului și a art. 2 alin (1) lit. i) din H.G. nr. 224/2008, atâta timp cât acesta nu contribuie, direct și exclusiv, la activitatea specifică finanțată prin proiect, deoarece poate deservi și altor activități.

Instanța de fond nu a reținut faptul că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare.

Pe parcursul derulării contractului de finanțare, modul de obținere a finanțării nerambursabile și de implementare a proiectelor, face obiectul unor controale efectuate de către instituții abilitate cu puteri de control, în cadrul acestor controale ulterioare procedându-se la verificări aprofundate, la analizarea în detaliu a documentelor pentru a se verifica corectitudinea cu care au acționat beneficiarii finanțării FEADR.

Prin semnarea contractului de finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate clauzele contractuale, inclusiv prevederile art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toată perioada de valabilitate a contractului și indiferent de momentul constatării neregulilor, având în vedere că obligația de recuperare a fondurilor intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă societatea A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Intimata-reclamantă A. SRL a supus controlului de legalitate Decizia nr. 19928 din 16 iunie 2014, emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 13265 din 18 aprilie 2014, precum și acest din urmă proces-verbal de constatare.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 13265 din 18 aprilie 2014, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a reținut următoarele: cheltuielile aferente achiziției mijloacelor de transport propuse prin proiectul "Achiziție de mijloace de transport specializate în cadrul SC A., localitatea Zătreni, județul Vâlcea", cod contract C 312C011044000008 din 14 aprilie 2011, nu sunt eligibile pentru finanțare în cadrul Axei III - Măsura 312 din PNDR, conform Fișei tehnice a acestei Măsuri. S-a propus declararea tranșei de plată I neeligibilă și implicit, rezilierea contractului de finanțare încheiat între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și SC A.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentă vizând susținerea instanței de fond în sensul că nu mai este aplicabil mecanismul O.U.G. nr. 66/2011 în raport de beneficiarul fondurilor europene, instanța de control judiciar constată că autoritatea publică pârâtă are posibilitatea de a proceda la verificarea conformității cererii de finanțare după momentul semnării contractului de finanțare și la reverificarea eligibilității unei cereri de plată.

Această concluzie se întemeiază pe dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, care definesc noțiunea de neregulă, coroborate cu prevederile art. 6 din același act normativ, conform cărora "(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli. (2) Excluderea integrală sau parțială de la plată, în situația prevăzută la alin. (1), se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor de plată a drepturilor beneficiarilor instrumentelor de finanțare a politicii agricole comune și a politicii comune pentru pescuit."

De asemenea, la analiza criticii în discuție prezintă relevanță dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene constată că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile, se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel.

Prin urmare, deși simpla formulare a unei cereri de finanțare nu întrunește, prin ea însăși, condițiile proprii ale definiției date neregulii, se reține că, în conformitate cu dispozițiile legale mai-sus redate, recurenta-pârâtă are drept atribuție efectuarea controlului administrativ în privința cererilor de plată depuse de beneficiarul fondurilor europene.

Reținând aceste atribuții de control ulterior ce revin recurentei-pârâte, se constată că, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (2) din contractul de finanțare încheiat între autoritatea contractantă și beneficiar, toate cheltuielile solicitate prin cererile de plată formulate de beneficiar sunt supuse verificărilor din punct de vedere al eligibilității acestora, autorizarea cererilor de plată putând fi invalidată ulterior, în cazul în care se constată că beneficiarul a efectuat cheltuieli neeligibile din perspectiva prevederilor cuprinse în Ghidul Solicitantului pentru Măsura 312.

Considerentele reținute anterior de către instanța de control judiciar, nu susțin însă temeinicia criticilor formulate de recurentă vizând ansamblul alcătuit din tractor și un echipament specializat, achiziționat, în speță, de către intimata-reclamantă.

Conform prevederilor cuprinse în Ghidul Solicitantului pentru accesarea Măsurii 312 - "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", versiunea 07, achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activitățile specifice desfășurate propuse prin proiect și se încadrează în definiția mijloacelor de transport specializate din H.G. nr. 224/2008, iar necesitatea achiziționării lor este justificată în studiul de fezabilitate/memoriu justificativ.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerințele de transport în cont propriu al materiei prime și/sau al producției obținute și care sunt prevăzute în studiul de fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finanțare, vehiculele care îndeplinesc aceleași cerințe și au o funcție specifică ce necesită adaptări ale caroseriei și/sau echipamente speciale, precum și mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fișele măsurilor din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală.

În cauză, în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, simplul fapt că reclamanta s-a autorizat să desfășoare și alte activități de transport, adăugând codul CAEN 4941 - "Transporturi rutiere de mărfuri", nu probează existența unei nereguli, în condițiile în care, activitățile finanțate prin contractul încheiat de părți nu au fost deturnate de la scopul lor, iar autoritatea contractantă nu a demonstrat folosirea bunurilor achiziționate (cap tractor și semiremorcă pentru transport vite și alte animale), în alt scop decât acela de a transporta animale vii.

Utilajele achiziționate de intimata-reclamantă trebuie privite ca un ansamblu, iar autoritatea publică pârâtă nu a dovedit folosirea tractorului în alt scop decât acela pentru care a fost achiziționat, ci doar a prezumat acest fapt din simpla adăugare a unei noi activități, prin prisma unui cod CAEN care, de altfel, figura înregistrat în cadrul activităților secundare desfășurate de reclamantă, împrejurare care nu poate susține prezumția că s-au prestat, în mod efectiv, activități de un alt tip decât cele autorizate contractual.

Susținerea recurentei în sensul că autotractorul MAN TGX are o funcționalitate multiplă, nu este de natură a conduce la concluzia că acest utilaj nu reprezintă un mijloc de transport specializat, în sensul prevederilor art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, în condițiile în care, recurenta-pârâtă nu a probat prestarea cu utilajul respectiv a unor servicii de transport în alt scop decât cel în legătură cu obiectivele Măsurii 312.

În contextul arătat, constatând caracterul eligibil al cheltuielilor solicitate la plată de intimata-reclamantă, precum și îndeplinirea de către aceasta a tuturor obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, în mod corect instanța de fond a reținut nelegalitatea actelor administrative contestate.

În raport de argumentele arătate anterior, susținerile recurentei-pârâte referitoare la obligația de verificare a eligibilității cheltuielilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare, nu pot fi primite în susținerea nelegalității soluției adoptate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, în raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 3522 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2017.

Procesat de GGC - GV