Decizia nr. 302/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3285/2014 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 martie 2014, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat instanței: anularea Deciziei nr. 36807 din 13 noiembrie 2013 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 31758 din 07 octombrie 2013, ambele emise de pârâtă; suspendarea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 31758 din 07 octombrie 2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a demersului său judiciar.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3285 din 02 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a anulat Decizia nr. 36807 din 13 noiembrie 2013, precum și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 31758 din 07 octombrie 2013, emise de pârâtă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 3285 din 02 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. Într-un prim motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă susține, în esență, că prima instanță a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005, nr. 2988/1995, și a apreciat, în mod neîntemeiat, că prin Hotărârea pronunțată în cauza C-343/12, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat o interpretare obligatorie pentru toate țările Uniunii Europene, în privința prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Un al doilea motiv de nelegalitate vizează reținerea, în mod neîntemeiat, de către prima instanță, a faptului că, în speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta, împreună cu celelalte entități menționate, ar fi creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în sensul neîndeplinirii condiției elementului obiectiv. În susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond nu se poate exprima cu privire la cele opt proiecte depuse în cadrul FEADR, întrucât acestea fac obiectul unor acțiuni distincte, înregistrate pe rolul instanțelor de judecată, astfel că, este neîntemeiată reținerea instanței în sensul că cele opt proiecte sunt autonome și că fiecare dintre acestea respectă obiectivele schemei de ajutor. Din analiza și coroborarea tuturor indicatorilor menționați în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și pe baza diverselor dovezi materiale, rezultă că prin înființarea celor opt societăți, nu s-au realizat micro-întreprinderi de sine-stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al Măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 alin. (ii) R1698/2005), ci societăți care au scopul clar de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil. Similitudinile dintre toate cele opt proiecte nu pot fi considerate doar coincidențe, ci conduc la concluzia că beneficiarii au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj care contravine schemei de ajutor financiar, fiind divizat artificial un proiect FEADR din cadrul Măsurii 312, în proiecte de dimensiuni mai mici, în scopul depășirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro. Recurenta-pârâtă mai consideră că, față de pactul comisoriu de gradul IV înserat în teza finală a art. 17 (4) din Anexa I la contractul de finanțare, instanța de fond trebuia doar să constate că, în speță, a operat rezilierea de drept a contractului.

Apărările formulate de intimata-reclamantă A. SRL. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. SRL a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, ca neîntemeiată, a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând lucrările dosarului și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt întemeiate. Intimata-reclamantă A. SRL a supus controlului de legalitate Decizia nr. 36807 din 13 noiembrie 2013, emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 31758 din 07 octombrie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 773.944,07 lei, din care 619.155,26 lei contribuție din fondurile Uniunii Europene și 154.788,81 lei contribuție publică națională de la bugetul de stat. Neregulile constatate prin actele administrative atacate, vizează conduita intimatei-reclamante în încheierea și derularea Contractului de finanțare nr. C312M010953700017 din 04 mai 2010, constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE EURATOM) nr. 2988/1995 și ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005, aceste din urmă prevederi interzicând efectuarea de plăți către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Concluziile activității de verificare au fost în sensul că beneficiarul A. SRL și alte șapte societăți au creat împreună, în mod artificial, condițiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312, cu scopul de a depăși plafonul maxim nerambursabil și a eluda dispozițiile care impun respectarea regulii de "ajutor de minimis" în cadrul Măsurii 312. Concluziile enunțate au avut la bază următoarele constatări: cererile de finanțare ale celor opt beneficiari au fost înregistrate în aceeași zi la OJPDRP Timiș, având numere de înregistrare consecutive; din cei opt beneficiari, șapte au sediul în aceeași locație; toți cei opt beneficiari au fost înființați la aceeași dată, au același cod CAEN, au încheiat, la aceeași dată, contract de comodat cu același comodant și au încheiat contracte de colaborare cu aceiași furnizori; data eliberării certificatelor constatatoare de către Oficiul Național al Registrului Comerțului este aceeași pentru toate cele opt societăți; toți cei opt beneficiari au același consultant; proiectele celor opt beneficiari au aceeași denumire; A. SRL, în calitate de prestator, a încheiat două contracte de prestări servicii cu B. SRL și două contracte de prestări servicii cu societățile C. SRL și D. Voiteni; toți cei opt beneficiari au drept client societatea B. SRL.; A. SRL și celelalte societăți, au fost creditate de către E., administrator la B. SRL.; toți cei opt beneficiari au încheiat contracte de credit cu F. Bank; toate cele opt societăți au angajați comuni cu contract de muncă parțial; utilajele achiziționate de către toate societățile sunt complementare. Înalta Curte constată că, potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE EURATOM) nr. 2988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, articol reținut drept temei de drept pentru emiterea actelor contestate de către autoritatea pârâtă: "Actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia." Prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, care au fundamentat, de asemenea, actele administrative atacate, exclud plățile către beneficiarii care au creat condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri prin Programul de Dezvoltare Rurală. Prin Hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/2012, invocată atât de către prima instanță, cât și de părțile în proces, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege, necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit elementului obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței, care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, iar elementul subiectiv vizează crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, concluzia se bazează nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. Este adevărat că analiza, în concret, aparține numai instanței naționale, însă hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru toate statele membre și, în consecință, este aplicabilă și cauzei de față, critica recurentei-pârâte, sub acest aspect, fiind neîntemeiată. Prin urmare, revine prezentei instanțe rolul de a examina probele care demonstrează existența condițiilor artificiale, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene oferind criteriile care fundamentează această concluzie, respectiv, elementele subiective coroborate cu elementele obiective ale speței. În ceea ce privește critica recurentei-pârâte vizând reținerea de către prima instanță a faptului că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta, împreună cu celelalte societăți menționate, a creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține plăți, instanța de control judiciar apreciază fondată această critică, prin prisma mai multor argumente. În primul rând, se constată că prin Decizia nr. 525 din 16 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurenta-pârâtă, a fost casată soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii similare formulate de G. SRL (una dintre cele opt societăți în discuție, care au acționat concertat pentru crearea de condiții artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile), în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și s-a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Prin decizia menționată s-a reținut, "în urma analizei obiectivelor impuse de dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 și interpretate prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-434/12, că acestea sunt îndeplinite, demonstrând crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR, iar intimata-reclamantă a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate." Aceeași soluție, de casare a hotărârii primei instanțe și de respingere, ca neîntemeiată, a unei acțiuni similare formulate de societatea H. SRL (una dintre cele opt societăți menționate de autoritatea pârâtă), în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a fost pronunțată prin Decizia nr. 3007 din 03 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin această decizie, instanța supremă a reținut că H. SRL se află într-un raport juridic de tip "întreprindere legată", fiind identificat un grup de opt societăți (între care și A. SRL.), care prezintă legături de acest tip, aspecte ce rezultă, atât din elementul obiectiv, analizat prin prisma scopului instituit în cadrul Măsurii 312, cât și din condițiile subiective identificate. În același sens, prin Decizia nr. 1706 din 10 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința primei instanțe, de admitere a acțiunii formulate de I. SRL (una dintre cele opt societăți în discuție), în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și s-a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. În considerentele acestei decizii s-a reținut că "nici obiectivul general al Măsurii 312 (în cadrul căreia s-a acordat finanțarea), constând în dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale și nici obiectivul specific, de a crea și diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, nu au fost atinse (...)", iar "investiția a cărei beneficiară este intimata este folosită numai în relație cu ale celorlalte societăți beneficiare de finanțări, interdependența proiectelor fiind evidentă și conducând, împreună cu ceilalți indicatori identificați, la concluzia fracționării investiției și crearea de condiții artificiale pentru eludarea pragului maxim prevăzut pentru ajutorul de minimis." În mod evident, prin deciziile definitive mai sus menționate, s-a statuat asupra situației de fapt și de drept ce privește, deopotrivă, și pe intimata-reclamantă A. SRL, reținându-se că, în prezenta cauză, nu au fost relevate împrejurări diferite, care să fie de natură să genereze o altă soluție. Astfel, în speță, obiectivul general și obiectivele specifice ale Măsurii 312, nu au fost îndeplinite, în condițiile în care, toate cele opt societăți în discuție își prestează servicii reciproce, au același obiect de activitate, achiziționând utilaje complementare și au angajați comuni cu contract de muncă parțial, fiind fracționate, practic, locurile de muncă între societățile implicate, pentru a crea doar aparența înființării unor noi locuri de muncă, acțiune care este facilitată de faptul că șapte dintre societăți au sediul în aceeași locație. În ceea ce privește elementul subiectiv, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a indicat anumite elemente de fapt care pot fi luate în considerare de către instanța națională, în vederea stabilirii caracterului artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR, respectiv, legături de natură juridică, economică și personală, între cei implicați în obținerea fondurilor. În acest sens, Comisia Europeană, prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a emis Nota directoare pentru auditori nr. 22 din 10 octombrie 2013, având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, notă în cuprinsul căreia a nominalizat existența unor indicatori, care dacă nu sunt îndepliniți, conduc la dovedirea creării de condiții artificiale. În cauză, în dezacord cu cele reținute de prima instanță, indicatorii enumerați de recurenta-pârâtă în conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor, contribuie la analiza globală a modului în care proiectul a fost implementat de către beneficiar, și denotă, printr-o analiză simultană, conduita societății intimate care a beneficiat de sprijin comunitar, întrucât nu este suficient ca beneficiarul unui proiect să îndeplinească doar elementul obiectiv (finalitatea proiectului). Acești indicatori reprezintă elemente subiective ce aduc dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale și constau în: indicatori externi, fizici (societățile au aceeași adresă sau se regăsesc într-o identitate de spații sau spații alăturate; au asigurate în mod identic aceleași facilități și aceleași depozite pentru echipamente sau utilaje; împart aceleași utilități), indicatori structurali, legali, juridici (societățile sunt înființate la aceeași dată; certificatele constatatoare sunt emise în aceeași zi; societățile au același consultant; proiectele sunt identice) și indicatori de afaceri, financiar-contabili (o societate are drept furnizor sau/și client exclusiv aceeași societate; societățile au încheiat contracte cu același prestator și au fost creditate de către aceeași persoană), constatându-se că, în speță, indicatorii mai sus indicați sunt îndepliniți. Apărările intimatei-reclamante referitoare la respectarea tuturor condițiilor necesare la momentul încheierii contractului de finanțare și la faptul că aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare au fost cunoscute de către autoritatea recurentă încă de la momentul depunerii cererii de finanțare, ori, ulterior, de la data acceptării cererii de plată, nu pot fi reținute, în condițiile în care, împrejurările ulterioare constatate de echipa de control conduc la concluzia că aceste condiții, a căror îndeplinire a condus la obținerea finanțării, au fost create artificial, exclusiv cu scopul de obține ajutorul financiar. Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările recurentei-pârâte, în sensul săvârșirii de către intimata-reclamantă a unor nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, se reține că sunt legale actele administrative contestate, cu consecința menținerii acestora și respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.