ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3187/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. - Intreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 26295 din 21 august 2013 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 iulie 2013, ambele emise de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 561 din 18.02.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și, în consecință, a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 26295 din 21 august 2013 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 iulie 2013, ambele emise de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Prin motivele de recurs dezvoltate și cu ample referiri la situația de fapt, în esență, raportat la temeiurile de drept arătate, recurenta-pârâtă a susținut următoarele critici în raport cu hotărârea atacată, apreciată ca fiind nelegală, invocând ca temei de drept al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Arată recurenta că actele administrative emise de instituția pârâtă sunt temeinice și legale, iar soluția instanței de admitere a acțiunii este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, a H.G. nr. 224/2008 și a Ghidului Solicitantului, în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Apreciază recurenta că sunt netemenice și nelegale susținerile instanței potrivit cărora nu se poate reține îndeplinită ipoteza existenței vreunei nereguli cât timp această acțiune a reclamantului nu a prejudiciat și nici nu este de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene.

Subliniază recurenta că printre Documentele necesare întocmirii Cererii de Finanțare, documente obligatorii care trebuiau atașate cererii de finanțare pentru întocmirea proiectului, se regăsește și "Copie după Diploma de studii/Certificat care să dovedească pregătirea profesională în domeniul pentru care solicită finanțarea pentru responsabilul legal/beneficiar (...)", diplome emise de către o instituție autorizată/acreditată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și care trebuie să fie valabile la data depunerii Cererii de finanțare, termenul de valabilitate al acestora fiind în conformitate cu legislația în vigoare.

Astfel, subliniază recurenta, obligația depunerii unei diplome valabile era cunoscută de reclamant anterior depunerii cererii de finanțare, obligație care a fost încălcată în mod conștient de reclamant.

Se arată în motivele de recurs că, prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

În urma corespondenței purtate de A.P.D.R.P. cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, s-a constatat că A., nu a fost studentul facultății de Agricultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara și nici nu i s-a eliberat vreo diplomă de studii superioare, constatându-se astfel existența unei nereguli ca urmare a încălcării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, Contractului Cadru din 02 septembrie 2008, dar și prevederilor Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 121.

Se arată în motivele de recurs că neregula constatată de instituția pârâtă se circumscrie celei prevăzute de art. 11 alin. (3) din Anexa I la contract, respectiv utilizarea unei diplome în vederea obținerii finanțării nerambursabile cu privire la care s-a constatat că nu corespunde realității, deoarece din actele dosarului rezultă că A. nu a fost student al Facultății de Agricultură și nici nu i s-a eliberat vreo diplomă de studii superioare, fiind îndeplinită condiția unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport de prevederile contractului de finanțare.

Se subliniază faptul că A.P.D.R.P. nu a dispus rezilierea contractului pentru că nu ar fi fost îndeplinite condițiile de eligibilitate, ci pentru că beneficiara și-a creat un avantaj artificial prin utilizarea unui document nereal ce atestă îndeplinirea condiției de eligibilitate referitoare la pregătirea profesională în raport cu proiectul, fiind astfel sancționată atitudinea incorectă a beneficiarului care, pentru a-și majora șansele de încheiere a contractului de finanțare, a înțeles să utilizeze un document despre care știa că nu corespunde realității.

S-a constatat astfel încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului cu privire la punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, potrivit cărora A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au fost create în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Arată recurenta că prejudiciul cauzat prin nerespectarea dispozițiilor legale, contractuale sau a altor angajamente legale, poate fi potențial, nu doar efectiv.

Așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, această regulă fiind întărită de prevederile art. 5 din același regulament, coroborat cu art. 16 din Anexa I Prevederi Generale din contractul de finanțare, care dispune că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Recurenta apreciază că din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Arată recurenta că, prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Subliniază recurenta că actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis doar ca urmare a încălcării de către beneficiar a prevederilor contractuale, iar în cazul încălcării clauzelor contractuale autoritatea contractantă își rezervă dreptul de a recupera ajutorul financiar acordat.

Deoarece în cazul de față este evident faptul că emiterea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat este doar consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, recurenta apreciază că beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului.

Rezultă astfel, în opinia recurentei, că instituția pârâtă a emis în mod temeinic și legal Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 iulie 2013, deoarece primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii, prestatorii, constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Arată recurenta că este neîntemeiată și reținerea instanței de fond cu privire la Ordonanța procurorului din 28.03.2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013, întrucât A.P.D.R.P. a constatat existența unor nereguli în derularea contractului de finanțare, necontestate de beneficiar, or răspunderea administrativă a beneficiarului pentru neregulile săvârșite în cadrul Contractului de Finanțare nu exclud răspunderea penală pentru aceleași fapte ale reprezentanților beneficiarului, care întrunesc și elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Așadar, în opinia recurentei, indiferent dacă organele de cercetare penală conluzionează că s-a săvârșit sau nu o infracțiune, autoritatea competentă în gestionarea fondurilor comunitare, sesizată cu abateri de la legalitate, este obligată să ia măsurile prevăzute de lege într-o astfel de situație, răspunderea penală fiind substanțial diferită de răspunderea civilă.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta-pârâtă reiterează sub o altă formă argumentele prezentate în fața instanței de fond, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentei-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Obiectul acțiunii judiciare vizează controlul de legalitate al Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 03 iulie 2013, precum și al Deciziei nr. 26295 din 21 august 2013 de soluționare a contestației formulate de reclamant împotriva acestui proces-verbal.

În activitatea de verificare desfășurată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - AFIR, conform O.U.G. nr. 41/2014) s-a reținut prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 3 iulie 2013 că la proiectul C12101 0872100002 din 02 septembrie 2008 s-a utilizat o diplomă de inginer agricol, care s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea, pe numele A., propunându-se rezilierea contractului cu recuperarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă totală de 325.874,00 RON.

Prin Decizia nr. 26295 din 21 august 2013, de soluționare a contestației formulate de A. - Întreprindere Individuală, s-a menținut măsura propusă, arătându-se că până la finalizarea proiectului beneficiarul avea obligația de a face dovada finalizării cursului de pregătire profesională a reprezentantului legal sau a unei persoane din cadrul societății conform criteriului de eligibilitate EG 3, precum și că utilizarea diplomei false de licență de inginer agricol a determinat decontarea tranșei 2 de plată și implicit finalizarea proiectului.

Așadar, acțiunea reclamantului considerată a fi neregulă, astfel cum a fost reținută în actul atacat, a constat în faptul utilizării de către acesta a unei diplome de inginer agricol, care s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea, conform celor menționate de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara.

O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, definește în art. 2 alin. (1) lit. a) "neregula" ca fiind:

"orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În cauză, reclamantul a depus diploma în discuție la dosarul întocmit pentru decontarea celei de-a doua tranșe de plată aferente proiectului din 02 septembrie 2008 "Modernizarea fermei vegetale prin achiziții de utilaje agricole", dar în mod corect a apreciat curtea de apel că nu se poate reține îndeplinită ipoteza existenței vreunei nereguli cât timp această acțiune a reclamantului nu a prejudiciat și nici nu este de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene prin suma plătită cu titlu de finanțare, o atare plată nefiind condiționată de dovedirea efectuării studiilor universitare în domeniul în care reclamantul își desfășoară activitatea profesională, conform contractului încheiat cu APDRP.

Înalta Curte are în vedere faptul că rezultă din actele dosarului că reclamantul a depus între documentele atașate cererii de finanțare și certificatul de calificare profesională seria x, emis de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Familiei la data de 09.12.2006, potrivit cu care a obținut calificarea de lucrător în gospodărie agroturistică, precum și Diploma de absolvire a școlii profesionale nr. 0025408 din 16 decembrie 1998, emisă de Grupul Școlar Agricol Odorheiu - Secuiesc, care atestă că a promovat examenul de absolvire în meseria de mecanic exploatare tractoare.

În mod corect a apreciat curtea de apel că aceste competențe și calificări profesionale au fost apreciate de către autoritatea contractantă ca acoperitoare pentru acordarea sprijinului, în condițiile în care, conform Ghidului solicitantului nu s-a impus cerința deținerii sau dobândirii diplomei de studii superioare în domeniu.

Conform Criteriului de eligibilitate EG3:

"Beneficiarul sau responsabilul legal al proiectului trebuie să dovedească o pregătire profesională în raport cu proiectul" și nicidecum nu se cere să existe o diplomă care să ateste o pregătire superioară/studii superioare, astfel că este greșită trimiterea pârâtei la acest criteriu de eligibilitate considerat a fi neîndeplinit pentru că a fost utilizat un document care nu corespunde realității.

De altfel, depunerea diplomei de inginer agricol nu era determinantă în decontarea tranșei a 2-a de plată și în finalizarea proiectului, câtă vreme suma a fost utilizată corect, iar proiectul și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional.

Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că pârâta a stabilit în mod eronat existența creanței bugetare în cuantum de 325.874 RON în sarcina reclamantului, cât timp aceasta nu este rezultată dintr-o neregulă în sensul O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte are în vedere și faptul că prin Ordonanța procurorului din 28.03.2013, pronunțată în dosarul penal nr. x/2013, înregistrat la DNA - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș ca urmare a sesizării privind comiterea de către A. a infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene, prevăzută de art. 181 din Secțiunea 41 "Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene" din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de către reclamant, reținându-se că prin folosirea diplomei de inginer agricol nu s-au obținut pe nedrept fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene.

În același sens, instanța de control judiciar are în vedere și Decizia nr. 2649 din 25 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2013, care are un obiect similar cu cel al prezentei cauze și aceleași părți.

Din cuprinsul acestei decizii rezultă faptul că plângerea formulată împotriva acestei Ordonanțe (menținută prin Rezoluția nr. 274/II-2/2013 din 11.04.2013) a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală definitivă nr. 1916 din 20 decembrie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, plângerea penală vizând folosirea de acte false, respectiv a diplomei de inginer agricol pentru obținerea de fonduri din bugetul Comunității Europene.

Din considerentele acestei decizii se desprinde concluzia că acțiunea reclamantului nu a prejudiciat și nici nu este de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene prin suma plătită cu titlu de finanțare, nefiind îndeplinită ipoteza prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat curtea de apel, în raport de materialul probator existent la dosar și de dispozițiile legale incidente, că nu există nici un temei care să justifice stabilirea în sarcina reclamantului a vreunei creanțe bugetare, neputând fi identificată săvârșirea vreunei nereguli în sensul O.U.G. nr. 66/2011.

Soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c. României).

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Jurisdicției Supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. x/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa constantă în această materie.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) împotriva sentinței civile nr. 561 din 18 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2015.