ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia
nr. 3853/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată, la data de 4 aprilie 2014, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată pe parcursul judecății, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 43170/23.12.2013 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 35515 din 04 noiembrie 2013, încheiate de pârâtă.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 248 din 27 iunie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a dispus anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 43170 din 23 decembrie 2013 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat de pârâtă la 31.10.2013.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 248 din 27 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, înființată prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014.
Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în esență, pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a luat în considerare niciun argument referitor la motivul principal al emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, respectiv cu privire la nerespectarea Planului de afaceri.
Conform Planului de afaceri prezentat în Cererea de finanțare, reclamanta avea obligația să cultive cu trandafiri întreaga suprafață de 0,08 ha arendată, prin care se realiza creșterea „cu cel puțin 4 UDE a exploatației agricole”.
La controlul efectuat în 23.07.2013, s-a constatat că suprafața de 0,08 ha există, dar „pe o suprafață de 200 mp din terenul destinat culturii de trandafiri erau cultivate legume”, rezultând că suprafața efectiv cultivată cu trandafiri este de 0,06 ha, suprafață prin care nu se realizează creșterea de 4 UDE pe care beneficiarul s-a angajat să o realizeze prin Planul de afaceri.
De asemenea, la vizita pe teren din data de 23.07.2013, echipa de control a identificat la locul de implementare a proiectului, utilaje depozitate în magazie, deși în Planul de afaceri și în factura fiscală nr. 4006395 din 08 octombrie 2012, depusă la tranșa a doua de plată și decontată de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, sunt menționate utilaje tip Goldoni.
Totodată, beneficiarul nu a respectat angajamentul făcut în Declarația pe propria răspundere a solicitantului partea F, punctul 8 din Cererea de finanțare, prin care s-a angajat ca toate activitățile prevăzute în Planul de afaceri să fie realizate cu respectarea legislației naționale în vigoare.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contractul de finanțare, întrucât beneficiarul nu a respectat Planul de afaceri și nu a implementat obiectivele prevăzute în Cererea de finanțare, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit are obligația luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toată durata de valabilitate a contractului și indiferent de momentul constatării neregulilor.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că împrejurările menționate, care ar putea atrage neeligibilitatea cheltuielilor, nu pot constitui un motiv de rambursare a întregii finanțări nerambursabile.
Prima instanță nu a acordat importanță obligațiilor derivate atât din dispozițiile legale aplicabile, cât și a celor rezultate din Contractul de finanțare, în temeiul cărora reclamanta a beneficiat de finanțare de la bugetul de stat, respectiv, de la bugetul comunității europene.
În accepțiunea Contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziții și a eligibilității cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile, din perspectiva Ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor de achiziții sau refuzul plății.
Potrivit art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați, atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.
Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.
Potrivit art. 33 pct. 8 Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este obligată să procedeze la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor culpabili de nerespectarea clauzelor contractuale asumate, fondurile provenite din contribuția comunitară nerecuperate de la beneficiarii culpabili ajungând să greveze bugetul României.
Apărările formulate de intimata Întreprinderea Individuală A.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.
Procedura de soluționare a recursului
5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Prin încheierea din data de 7 octombrie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de pârâtă.
Argumente de fapt și de drept relevante
Critica formulată de recurenta-pârâtă vizând neluarea în considerare de către instanța de fond a argumentelor reținute prin actele administrative contestate, referitoare la nerespectarea de către reclamantă a Planului de afaceri prezentat în cererea de finanțare, este neîntemeiată.
Intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a supus controlului de legalitate Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 35515 din 04 noiembrie 2013 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară în cuantum total de 105.907,50 lei, reprezentând debit aferent Uniunii Europene în sumă de 91.080,45 lei și debit aferent bugetului de stat în sumă de 14.827,05 lei, precum și Decizia nr. 43170 din 25 decembrie 2013, prin care autoritatea pârâtă a respins contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare menționat.
În fapt, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitatea de autoritate contractantă și Întreprinderea Individuală A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat, la data de 04.06.2010, Contractul de Finanțare nr. C 112010942000064, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul „Creșterea și diversificarea producției de plante ornamentale și a florilor de câmp, destinată comercializării în exploatația agricolă A., din sat Orzești, comuna Padeș, jud. Gorj”.
În baza contractului menționat, recurenta-pârâtă s-a angajat să acorde intimatei-reclamante o finanțare nerambursabilă în sumă de 107.112 lei, echivalent a 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului.
Prin sesizarea înregistrată sub nr. 20357 din 04 iulie 2013, autoritatea pârâtă a fost informată cu privire la existența unor nereguli în derularea proiectului implementat de către reclamantă, iar în urma controlului efectuat de echipa de verificare au fost constatate o serie de neregularități, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 35515 din 04 noiembrie 2013.
Susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia, intimata-reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a cultiva cu trandafiri întreaga suprafață de 0,08 ha arendată, la care s-a angajat prin Planul de afaceri, nu poate fi primită.
În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reține că neconformitatea consemnată în procesul verbal, constând în împrejurarea că pe terenul cultivat cu trandafiri erau cultivate și legume pe o suprafață de 200 m.p., acestea fiind plantate printre rândurile de trandafiri, nu constituie un motiv pentru declararea proiectului drept neeligibil.
Astfel, prin probele administrate în cauză nu s-a demonstrat că legumele identificate la controlul în teren, au afectat, și în ce măsură, suprafața de 0,08 ha, necesar a fi cultivată cu trandafiri de către intimată, conform obligațiilor contractuale. De asemenea, faptul că au fost identificate fire uscate de trandafiri, fără a se preciza dacă numărul acestora a periclitat cultura de trandafiri și implementarea proiectului, nu echivalează cu încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Anexa I la Contractul de finanțare.
În ceea ce privește utilajele identificate la locul de implementare a proiectului, se constată că seriile acestora corespund cu cele înscrise în factura de achiziție și în fișele mijlocului fix, prezentate în vederea decontării tranșei a doua de plată.
De altfel, prima instanță a reținut în mod corect că în documentația premergătoare achiziționării de bunuri nu este specificată marca sau seria utilajelor, fiind menționate numai caracteristicile tehnice ale bunurilor ce urmează a fi achiziționate, și care în speță, au fost respectate, nerezultând faptul că utilajele respective au performanțe tehnice improprii implementării proiectului.
Mai mult, nominalizarea de firme sau mărci care să pună în avantaj anumite tipuri de bunuri, nu este conformă cu prevederile Manualului operațional de achiziții pentru beneficiarii privați și cu reglementările în materie ale Uniunii Europene.
De asemenea, sub aspectul valorii investițiilor efectuate în utilaje agricole necesare efectuării lucrărilor specifice, se constată că valoarea cumulată a utilajelor destinate realizării culturilor asumate în cadrul proiectului, depășește procentul de 30% din valoarea ajutorului financiar nerambursabil acordat de pârâtă.
Instanța de control judiciar împărtășește și susținerile instanței de fond referitoare la îndeplinirea de către beneficiar a obligației de a ține o evidență contabilă analitică pentru proiectul finanțat prin Programul FEADR, precum și de a înregistra în Registrul de încasări și încasări și plăți toate facturile prezentate în vederea decontului, aspecte cu privire la care nu au fost formulate critici în faza procesuală a recursului.
În contextul prezentat, în mod judicios instanța de fond a reținut că împrejurările menționate de pârâtă drept „neregularități”, în sensul prevederilor contractului de finanțare, nu pot constitui un motiv de rambursare a întregii finanțări nerambursabile, deoarece s-ar încălca scopul în care Programul FEADR a fost reglementat, inclusiv, principiul proporționalității prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.
Potrivit art. 4 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale comunităților Europene, ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat și prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj sau în momentul primirii unui avans.
Art. 5 alin. (1) lit. c) din același regulament enumeră, printre sancțiunile administrative pe care le pot atrage abaterile intenționate sau săvârșite din neglijență, „retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv”.
De asemenea, art. 16 alin. (1) din Anexa I a Contractului de finanțare definește neregularitatea ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, orice nerespectare acordurilor, memorandumurilor și contractelor de finanțare, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune de către beneficiar, care prejudiciază Comunitatea Europeană sau România, printr-o cheltuială neeligibilă și prevede că neregularitatea din culpa beneficiarului atrage obligația restituirii integrale a valorii finanțării necuvenite primite din partea autorității contractante [alin. (4)].
Interpretând clauzele contractului de finanțare într-un sens care să concorde prevederilor Regulamentului nr. 2988/1995, Înalta Curte constată că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra sancțiunii administrative pe care o consideră necesară și adecvată scopului propus, putând opta pentru retragerea totală sau parțială a avantajului, în funcție de toate circumstanțele cauzei, între care, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii.
Or în cauză, raportat la cuantumul creanței bugetare stabilite în sarcina intimatei-reclamante și la motivele de fapt și de drept reținute prin actele administrative contestate, retragerea ajutorului financiar nerambursabil reprezintă o măsură ce aduce atingere principiului proporționalității, de natură să deturneze scopul finanțării.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 248 din 27 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2015.