ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2016

Decizia nr. 349/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. anularea Deciziei nr. 639 din 09 ianuarie 2014, titlul de creanță/procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 31 octombrie 2013 și înregistrat la 04 noiembrie 2013, precum și anularea tuturor actelor subsecvente emise ca urmare a titlului de creanță.

1.2. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 216 din 16 iunie 2014, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei nr. 639 din 09 ianuarie 2014 și procesului-verbal de constatare nereguli și stabiliri creanțe bugetare, încheiat la data de 31 octombrie 2013, emise de pârâtă.

2.1. Recursul;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. care s-a subrogat în drepturile și obligațiile B., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a adus, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- Instanța de fond nu a ținut de argumentele prin care a demonstrat că reclamantul - beneficiar nu a respectat planul de afaceri și nu a implementat obiectivele prevăzute în cererea de finanțare;

Conform Planului de afaceri prezentat în Cererea de finanțare, reclamanta avea obligația să cultive cu trandafiri întreaga suprafață de 0,08 ha arendată, prin care se realiza creșterea „cu cel puțin 4 UDE a exploatației agricole”.

A arătat că la controlul efectuat în 23 iulie 2013, s-a constatat că suprafața de 0,08 ha exista, dar „pe o suprafață de 200 mp din terenul destinat culturii de trandafiri erau cultivate legume”, rezultând că suprafața efectiv cultivată cu trandafiri este de 0,06 ha, suprafață prin care nu se realizează creșterea de 4 UDE pe care beneficiarul s-a angajat să o realizeze prin Planul de afaceri.

- Beneficiarul avea obligația de a achiziționa echipamentele, menționate atât în factura fiscală decontată la tranșa 2 de plată cât și în planul de afaceri atașat la cererea de finanțare. De asemenea, avea obligația de a utiliza aceste echipamente în folosul realizării investiției finanțate prin Programul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Regională și nu să le depoziteze în magazie, fiind încălcate prevederile contractului de finanțare.

- În mod eronat instanța de fond a reținut că raportat la cuantumul creanței bugetare stabilită în sarcina reclamantului și la motivele concrete de fapt și de drept reținute în actele contestate, se aduce atingere principiului echității și proporționalității prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

S-a susținut de recurentă că potrivit art. 33 pct. 8 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 1290/2005, recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantului era obligatorie întrucât producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului Uniunii Europene, fără a fi necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului Uniunii Europene.

2.2. Întâmpinarea;

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Întreprinderea A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 30 septembrie 2015.

Analizând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de pârâtă.

Se reține în speța de față, că între B. și A. a fost încheiat, la data de 4 iunie 2010 contractul de finanțare, reprezentând acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului cu titlu de „Creșterea și diversificarea producției de plate ornamentale și a florilor de câmp destinată comercializării în exploatația agricolă A., sat Orzești, com. Padeș, județul Gorj”.

Urmare a unei sesizări, la vizita pe teren s-a constatat că la locul de implementare au fost identificate utilaje care aveau altă marcă, decât cele înscrise în factura depusă și decontată de B. la tranșa a doua de plată, aceste utilaje fiind neutilizate până la data controlului.

De asemenea, s-a constatat că suprafața de 0,80 ha exista, dar pe o suprafață de 200 mp din terenul destinat culturii de trandafiri erau cultivate și legume, terenul nefiind delimitat de cel deținut de beneficiarul D.

Autoritatea pârâtă a constatat și că nu au fost făcute în mod corect înregistrările contabile în Registrul de încasări și plăți.

Toate aceste neregularități au fost consemnate în procesul-verbal de constatare înregistrat la B. din 4 noiembrie 2013, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011, prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 105.906,99 lei.

Împotriva procesului-verbal de constatare din 4 noiembrie 2013, beneficiarul A. a formulat contestație, soluționată în sensul respingerii acesteia prin Decizia nr. 639 din 9 ianuarie 2014.

Acțiunea reclamantei care a vizat anularea actelor administrative menționate anterior a fost admisă conform sentinței nr. 216/2014, recurată în cauză.

Instanța de recurs, analizând criticile formulate de recurentă, apreciază că acestea nu sunt întemeiate.

Critica formulată de recurenta-pârâtă vizând neluarea în considerare de către instanța de fond a argumentelor reținute prin actele administrative contestate, referitoare la nerespectarea de către reclamantă a Planului de afaceri prezentat în cererea de finanțare, este neîntemeiată.

Astfel, susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia intimata-reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a cultiva cu trandafiri întreaga suprafață de 0,08 ha arendată, la care s-a angajat prin Planul de afaceri, nu poate fi reținută.

Prin procesul-verbal din 22 iulie 2013 la vizita pe teren s-a reținut că pe terenul cultivat cu trandafiri erau cultivate și legume pe o suprafață de 200 mp, acestea fiind plantate printre rândurile de trandafiri, fiind identificate fire uscate de trandafiri.

În cauză nu s-a demonstrat că legumele identificate la controlul în teren au afectat și în ce măsură suprafața de 0,08 ha, necesar a fi cultivată cu trandafiri de către intimată, conform obligațiilor contractuale. De asemenea, faptul că au fost identificate fire uscate de trandafiri, fără a se preciza dacă numărul acestora a periclitat cultura de trandafiri și implementarea proiectului, nu echivalează cu încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Anexa I la Contractul de finanțare.

În ceea ce privește utilajele identificate la locul de implementare a proiectului, se constată că seriile acestora corespund cu cele înscrise în factura de achiziție și în fișele mijlocului fix, prezentate în vederea decontării tranșei a doua de plată, fiind vorba de motocultor cu utilaje anexe și motosapă cu anexele necesare, astfel cum rezultă din factura din 5 octombrie 2012 (fila 87 dosar fond) și din contractul de vânzare-cumpărare din 5 octombrie 2012, procesului-verbal de predare-primire din 5 octombrie 2012 și certificatele de garanție aferente (filele 242-249 dos. fond).

De altfel, prima instanță a reținut în mod corect că în documentația premergătoare achiziționării de bunuri nu este specificată marca sau seria utilajelor, fiind menționate numai caracteristicile tehnice ale bunurilor ce urmează a fi achiziționate, și care în speță, au fost respectate, nerezultând faptul că utilajele respective au performanțe tehnice improprii implementării proiectului.

Mai mult, nominalizarea de firme sau mărci care să pună în avantaj anumite tipuri de bunuri, nu este conformă cu prevederile Manualului operațional de achiziții pentru beneficiarii privați și cu reglementările în materie ale Uniunii Europene.

Prin urmare, fiind necontestată achiziționarea utilajelor cu seriile menționate în documentele menționate, criticile recurentei sunt nefondate, utilajele regăsite în teren fiind cele descrise în factura și contractul avute în vedere pentru decontare de recurenta-pârâtă.

De asemenea, neutilizarea temporară a echipamentelor până la momentul vizitei pe teren din 22 iulie 2013, nu poate conduce în mod cert la concluzia că acestea nu vor fi folosite pentru investiția finanțată prin Programul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Regională, cu atât mai mult cu cât lucrările de întreținere la momentul vizitei erau în plină desfășurare.

În altă ordine, în mod corect, instanța de fond a reținut îndeplinirea de către beneficiar a obligației de a ține o evidență contabilă analitică pentru proiectul finanțat prin Programul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Regională, precum și de a înregistra în Registrul de încasări și încasări și plăți toate facturile prezentate în vederea decontului.

La dosarul de fond al cauzei (filele 232-242) există înscrisuri care dovedesc întocmirea/ ținerea evidenței contabile conform Registrului de încasări și plăți, aspect menționat și în cuprinsul expertizei extrajudiciare depusă la dosar.

De altfel, cu privire la aceste aspecte nu au fost formulate critici în faza procesuală a recursului.

În contextul prezentat, în mod corect instanța de fond a reținut că împrejurările menționate de pârâtă drept „neregularități”, în sensul prevederilor contractului de finanțare, nu pot constitui un motiv de rambursare a întregii finanțări nerambursabile, deoarece s-ar încălca scopul în care Programul Fondului European Agricol Pentru Dezvoltare Regională a fost reglementat, inclusiv, principiul proporționalității prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, cu atât mai mult cu cât valoarea utilajelor reprezintă minim 30% din valoarea finanțată a proiectului.

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (Consiliul European) nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale comunităților Europene, ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat și prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj sau în momentul primirii unui avans.

Art. 5 alin. (1) lit. c) din același regulament enumeră, printre sancțiunile administrative pe care le pot atrage abaterile intenționate sau săvârșite din neglijență, „retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv”.

De asemenea, art. 16 (1) din Anexa I a Contractului de finanțare definește neregularitatea ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, orice nerespectare acordurilor, memorandumurilor și contractelor de finanțare, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune de către beneficiar, care prejudiciază Comunitatea Europeană sau România, printr-o cheltuială neeligibilă și prevede că neregularitatea din culpa beneficiarului atrage obligația restituirii integrale a valorii finanțării necuvenite primite din partea autorității contractante (alin. (4)).

Interpretând clauzele contractului de finanțare într-un sens care să concorde prevederilor Regulamentului nr. 2988/1995, Înalta Curte constată că, într-adevăr, autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra sancțiunii administrative pe care o consideră necesară și adecvată scopului propus, putând opta pentru retragerea totală sau parțială a avantajului, în funcție de toate circumstanțele cauzei, între care, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii.

Însă, în cauză, astfel cum s-a reținut anterior, nu sunt justificate neregulile reținute prin actele administrative contestate, astfel că retragerea ajutorului financiar nerambursabil reprezintă o măsură excesivă ce aduce atingere principiului proporționalității, fiind de natură să deturneze scopul finanțării.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cauză similară (ex. Decizia nr. 3853/2015).

Pentru considerentele expuse, nefiind fondat motivul de casare invocat, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va dispune respingerea recursului declarat de pârâta C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. (succesoare a B.) împotriva sentinței nr. 216 din 16 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.