ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 639/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 67 din 3 aprilie 2012, Tribunalul Olt, a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. menționată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 439/P/2010 din 30 martie 2011 și în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din această infracțiune în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.N.Ș., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare. În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 modificată rap. la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale) pe durată de 3 ani.

În baza art. 290 teza I C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului C.N.Ș. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare în regim de detenție conform art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale) pe durată de 3 ani, conform art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului C.N.Ș. și pedeapsa accesorie - interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen.

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale), pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul C.N.Ș. - adresa din 02 iunie 2010 emisă de SC T.S. SRL Valea Mare și „actul adițional nr. 1 la contractul de comodat din 19 august 2009 încheiat la 1 iunie 2010” între A.M.

- curator al minorei A.F. și SC T.S. SRL cu sediul în com. Valea Mare, sat Recea, jud. Olt (f. 16, 17 dos. u.p.) În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999, 1000 alin. (3) și 1003 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. prin reprezentant D.G.F.P. Olt și a fost obligat inculpatul C.N.Ș. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.S. SRL cu sediul în com. Valea Mare, sat Recea, jud. Olt, la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 2.655.708 lei RON din care: 1.214.038 lei - impozit pe profit și 1.441.670 lei - TVA, plus dobânzi și penalități de întârziere (majorări) calculate conform art. 119 și următoarele din O.U.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 modificată la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare. Conform art. 4 și 6 din O.G. nr. 75/2001 modificată privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va transmite și M.F.P. și D.G.F.P. Olt. Au fost obligați inculpații, inculpatul C.N.Ș. în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal astfel: - inculpatul C.N.Ș.

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.S. SRL cu sediul în corn. Valea Mare, sat Recea, jud. Olt, la plata sumei de 700 lei. Din analiza coroborată a probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești instanța a reținut următoarele: I. La data de 19 august 2009 a fost înființată SC T.S. SRL Valea Mare cu sediul în sat Recea, comuna Valea Mare, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, având ca asociat unic pe numitul C.N.Ș. acesta fiind și administratorul societății. Sediul social al firmei a fost declarat în satul Recea, comuna Valea Mare, jud. Olt, în baza contractului de comodat din 19 august 2009 încheiat cu numita A.F., reprezentată de curator A.M.

Comisari ai Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul declarat al firmei și au constatat că în aceea locație nu funcționează respectiva. 0 firmă, neputând fi contactat niciun reprezentant legal ale acesteia, motiv pentru care s-au emis adrese către A.F.P. Slatina (nr. 702803/OT din 02 iulie 2010 și 703704/OT din 07 septembrie 2010), prin care s-au solicitat informații privind declarațiile și deconturile de TVA, depuse de SC T.S. SRL Valea Mare la organul fiscal teritorial. Din declarațiile informative privind livrările și achizițiile efectuate pe teritoriul României depuse de SC T.S. SRL Valea Mare, a rezultat că societatea a derulat de la data înființării (20 august 2009) până în luna iunie 2010, operațiuni comerciale cu mai mulți furnizori și beneficiari, printre beneficiari fiind în principal SC R.C.

SRL Slatina și SC S.N. SRL Slatina, iar în urma verificărilor efectuate la aceștia a rezultat că: I) SC T.S. SRL Valea Mare, în perioada august 2009 - mai 2010, a livrat către SC R.C. SRL Slatina, în baza a 37 de facturi, lingouri din aluminiu - 252.116 kg, în valoare totală de 1.362.297 lei. Din această valoare SC R.C. SRL Slatina a plătit suma de 1.045.796 lei conform documentelor de plată prezentate organelor fiscale la data efectuării controlului - extrase de cont bancar, chitanțe numerar și un ordin de compensare. II) SC T.S. SRL Valea Mare, în perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, a livrat și către SC S.N. SRL Slatina lingouri din aluminiu în baza a 20 de facturi în valoare totală de 532.873,82 lei, sumă plătită integral către SC T.S.

SRL potrivit verificărilor fiscale efectuate la SC S.N. SRL Slatina, astfel: 110.000 lei prin U.T.B. Slatina, cu instrumente de plată bancare; 354.000 lei prin B.T. Slatina cu instrumente de plată bancare; 68.873,82 lei cu chitanțe numerar. În vederea stabilirii provenienței bunurilor comercializate de SC T.S. SRL Valea Mare către acești doi beneficiari s-au efectuat demersuri de către organele fiscale, fiind efectuate verificări privind principalul furnizor al SC T.S. SRL Valea Mare, respectiv SC S.C.C. SRL Brebeni; în urma verificărilor efectuate a rezultat că aceasta nu funcționează la sediul declarat, nu a depus declarații fiscale, deconturi TVA și formularul 394 - Declarația informativă privind livrările/ prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României începând cu iunie 2010 și a fost declarat contribuabil inactiv conform Ordinului A.N.A.F.

nr. 2130 din 02 iulie 2010. S-a constatat totodată că valoarea totală a aprovizionărilor de bunuri efectuate de SC T.S. SRL Valea Mare în perioada august 2009 - iunie 2010 a fost de 9.029.408 lei (7.587.738 lei baza impozabilă și 1.441.670 Iei TVA), iar din aceasta 6.766.432 lei (aproximativ 75%) o reprezintă valoarea aprovizionărilor efectuate de la SC S.C.C. SRL Brebeni. Pentru toate aceste aprovizionări efectuate în perioada verificată de organele fiscale, reprezentanții SC T.S. SRL Valea Mare, nu au prezentat documente justificative legale de proveniență a bunurilor respective, în baza cărora această societate să deducă TVA și să înregistreze cheltuieli deductibile (asemenea documente nu au fost depuse nici pe parcursul urmăririi penale, nici pe parcursul cercetării judecătorești, deși chiar inculpatul C.N.Ș.

a solicitat efectuarea unei expertize fiscale, iar ulterior convocării expertului desemnat de instanță a învederat că îi va prezenta și alte documente decât cele existente la dosar (fila 209 vol. l, dos. fond). Nu a depus însă nici un asemenea document, iar la întâlnirea cu d-na expert a susținut că nu-i poate prezenta documente justificative (facturi, N.I.R., bonuri consum, etc.) și nici documente de evidență contabilă pentru perioada în care a fost administrator al SC T.S. SRL Valea Mare, întrucât nu are asemenea documente. Prima instanță a reținut că potrivit reglementărilor fiscale, inculpatul C.N.Ș., unic asociat și administrator al SC T.S.

SRL Valea Mare avea obligația să consemneze operațiunile economico-financiare în momentul efectuării lor în documente justificative, în baza cărora să fie înregistrate în contabilitate, să înregistreze veniturile realizate, taxa pe valoarea adăugată colectată, să deducă TVA și să înregistreze cheltuieli deductibile în baza unor documente legale, emise de furnizori precum și să declare și să achite la bugetul de stat, la termenele legale, obligațiile fiscale rezultate din aceste operațiuni - impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată. Neprocedând în acest mod, inculpatul C.N.Ș., administrator al SC T.S. SRL Valea Mare, a acționat contrar normelor financiar fiscale reglementate în principal de: Ordin M.F.P.

nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile - lit. a), pct. 1 cu referire la art. 1 din Legea nr. 82/1991 modificată, art. 2 din Legea nr. 82/1991 modificată O.G. nr. 92/2003 republicată - Codul de procedură fiscală - art. 79 alin. (1), art. 80 alin. (1), (5), (6), art. 22, art. 52 art. 56 - privind prezentarea de înscrisuri, art. 65 și art. 10, Legea 571/2003 modificată - Codul Fiscal - Titlul II, capitolul 2 - art. 19, art. 21, art. 146, art. 156, art. 156/2, art. 157, art. 158, Normele metodologice de aplicare a codului fiscal. La data de 02 iunie 2010, inculpatul C.N.Ș. a cesionat părțile sociale ale SC T.S. SRL Valea Mare către martorii B.M.D. și B.P.C. (învinuiți pe parcursul urmăririi penale efectuate în prezenta cauză), cărora Ie-a spus că societatea nu are datorii.

Modul în care a acționat inculpatul este de natură să releve intenția acestuia de a induce în eroare organele de control fiscal cu privire la legalitatea operațiunilor comerciale derulate în perioada în care a fost administrator al societății și de a transmite toate obligațiile de plată către cei doi martori menționați. Pe de altă parte, ulterior cesionării, inculpatul C.N.Ș. s-a deplasat la martora A.M. căreia i-a prezentat adresa nr. 5 din 02 iunie 2010, pe care a întocmit-o după cesionarea societății, când nu mai era administrator, a semnat însă la rubrica administrator și a menționat „valabil fără ștampilă”, știind că nu mai avea calitatea de administrator și în consecință, nu mai avea dreptul să încheie și să emită înscrisuri în această calitate.

Inculpatul C.N.Ș. a încheiat și un document fictiv denumit „act adițional nr. 1 la contractul de comodat din 19 august 2009, încheiat astăzi 1 iunie 2010”, pe care l-a ștampilat și l-a semnat, inclusiv la rubrica „comodant - A.M.”. S-a constatat că sunt nefondate susținerile apărătorului ales al inculpatului C.N.Ș. în sensul de a nu se avea în vedere procesul-verbal încheiat de Garda Financiară Olt, respectiv că acesta ar fi singura probă în baza căreia s-a reținut comiterea infracțiunii de evaziune fiscală comisă de acest inculpat. Nu a fost primită nici susținerea formulată, atât în dezbateri, cât și în concluziile scrise că acest proces-verbal încheiat de Garda Financiară Olt nu ar fi mijloc de probă și i nu ar putea fi avut în vedere de instanță.

Aceasta având în vedere, atât cuprinsul acestuia, aspectele expuse anterior privind coroborarea cu celelalte probe administrate în cauză, precum și dispozițiile art. 90 alin. (2) C. proc. pen. și art. 214 lit. a) și alin. (5) C. proc. pen. care reglementează expres că un asemenea proces-verbal este mijloc de probă în procesul penal. S-a reținut că dispozițiile art. 214 lit. a) C. proc. pen. prevăd întocmirea procesului-verbal de către organele de control și cele de conducere ale administrației publice, ale altor unități la care se referă art. 145 C. pen. pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează potrivit legii, procese-verbale privind împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, iar potrivit alin. 5 procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.

în sens similar sunt și dispozițiile art. 90 alin. (2) C. pen. La termenul din data de 30 ianuarie 2012, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.N.Ș. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv și cu reținerea alin. (3) al textului legal incriminator. Cererea a fost pusă în discuție de instanță potrivit art. 302 și art. 334 C. proc. pen. la termenele de judecată din 30 ianuarie 2012 (când inculpatul prin intermediul apărătorului ales a solicitat însă amânarea cauzei) și ulterior la termenul din 02 februarie 2012, instanța dispunând asupra acestei cereri odată cu soluționarea fondului cauzei.

Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică privind infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.N.Ș., tribunalul a admis cererea reprezentantului Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. menționată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 439/P/2010 din 30 martie 2011 și în baza art. 334 C. proc. pen.

a dispus schimbarea încadrării juridice din această infracțiune în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta având în vedere prejudiciul produs prin această infracțiune, respectiv împrejurarea că acesta este mai mare de 500.000 euro (2.655.701 lei - aproximativ 630.000 euro) În drept, s-a reținut că faptele comise de inculpatul C.N.Ș., realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 teza I C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de în partea specială și legea specială (Legea nr. 241/2005 modificată), persoana fiecăruia dintre cei trei făptuitori, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. S-a ținut seama de circumstanțele concrete în care a acționat fiecare dintre cei trei inculpați, așa cum au fost prezentate, de natura infracțiunilor comise, consecințele acestora - în cazul infracțiunii de evaziune fiscală comisă de inculpatul C.N.Ș. prejudiciul semnificativ produs bugetului consolidat al statului (2.655.701 lei la care se adaugă majorări și penalități de întârziere), amploarea fenomenului infracțional, antecedentele penale ale inculpatului P.F.A.

(arestat în altă cauză) - celelalte condamnări ale acestui inculpat pentru săvârșirea unor alte infracțiuni concurente cu aceea dedusă judecății în prezenta cauză, potrivit fișei de cazier judiciar și sentințelor penale atașate, dar și împrejurarea că acesta a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea infracțiunii, prezentarea inculpatului C.N.Ș. la instanța de judecată și recunoașterea parțială a faptelor comise, aspecte pozitive cărora instanța Ie-a dat eficiență, dar coroborat și cu celelalte criterii de individualizare și a aplicat inculpaților pedepse în limita minimă prevăzută de textul legal incriminator pentru fiecare dintre acestea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.N.Ș., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, achitarea, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În susținerea apelului declarat, a arătat că probele administrate în cauză nu au făcut dovada existenței elementului material specific infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care inculpatul este cercetat și al scopului urmărit de acesta. Potrivit apărării formulate, singura probă pe care parchetul și-a întemeiat acuzarea o constituie raportul Gărzii Financiare, care nu poate constitui un mijloc de probă, în sensul art. 90 alin. (2) C. proc. pen., iar actul de sesizare a instanței este nelegal pentru că în faza de urmărire penală nu a fost efectuată o expertiză contabilă, efectuarea acesteia în faza cercetării judecătorești nefiind în măsură să înlăture caracterul nelegal al urmăririi penale.

S-a precizat totodată, că nu s-a făcut dovada că operațiunile comerciale efectuate nu au fost înregistrate în actele contabile ale societății, toate aceste acte fiind predate noilor administratori și nici a faptului că inculpatul a declarat fictiv sediul societății. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că apelul declarat este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate de către inculpat. Astfel, din actele existente la dosarul cauzei, rezultă că în cuprinsul procesului-verbal din 10 septembrie 2010, întocmit de Garda Financiară Olt, s-a constatat că în vederea efectuării unui control privind realitatea și legalitatea operațiunilor comerciale derulate de SC T.S.

SRL, cu sediul în Valea Mare, reprezentanții Gărzii Financiare au constatat că societatea nu-și desfășoară activitatea la sediul declarat și că administratorii societății Bărbulescu Paul și Bănulescu Marcel nu au fost în măsură să pună la dispoziția inspectorilor fiscali documentele de evidență contabilă, afirmând că nu le-au fost predate de vechiul administrator al societății, inculpatul C.N.Ș. (fila 26-35 dosar u.p.). Efectuând controlul în baza actelor ridicate de la beneficiarii mărfurilor furnizate de SC T.S. SRL, cu sediul în Valea Mare (SC R.C. SRL și SC S.N. SRL Slatina), inspectorii fiscali au constatat că în perioada august 2009 - mai 2010, societatea verificată a vândut lingouri din aluminiu, pentru care a încasat suma de 1.045.796 lei, de la SC R.C.

SRL, respectiv suma de 532.873,82 lei, de la SC S.N. SRL. Fiind verificat furnizorul bunurilor comercializate (SC S.C.C. SRL Brebeni), s-a constatat că firma respectivă prezintă caracteristicile specifice unei firme de tip „fantomă” și s-a reținut că pentru toate aprovizionările efectuate în perioada verificată reprezentanții legali ai SC T.S. SRL nu au putut prezenta documente justificative legale de proveniență a bunurilor respective. Potrivit procesului-verbal întocmit de reprezentanții Gărzii Financiare, în perioada verificată SC T.S. SRL Valea Mare s-a sustras de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat cu suma totală de 2.655.708 lei, din care 1.214.038 lei impozit pe profit și 1.441.670 lei TVA.

Din istoricul societății SC T.S. SRL, rezultă că la data de 2 iunie 2010 inculpatul C.N.Ș., care a avut calitatea de asociat unic și administrator, a ieșit din societate, calitatea de asociați și administratori dobândind-o martori B.M. și B.P. (fila 44-45 dosar u.p.). Potrivit notelor explicative date de cei doi martori cu ocazia efectuării inspecției fiscale, martorii B.M. și B.P. nu au putut preda inspectorilor fiscali documentele contabile ale societății, pentru că la rândul lor nu le-au primit de la fostul asociat și administrator, inculpatul C.N.Ș., deși au semnat un proces-verbal de predare-primire la data de 2 iunie 2010. La dosarul de urmărire penală se află, de asemenea, deconturile de taxă pe valoare adăugată depuse de SC T.S.

SRL în perioada august 2009 - iunie 2010 (filele 67-90 dosar u-p.). Contrar afirmațiilor inculpatului C.N.Ș., conform cărora a predat documentele societății noilor administratori, martorii B.M. și B.P., în cuprinsul declarațiilor date pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond, martorii au relatat că deși au semnat un proces-verbal de predare-primire a documentelor contabile, acestea nu le-au fost predate, inculpatul promițând că Ie va preda ulterior și că făcând demersuri să intre în posesia lor, G.I., cel care a intermediat legătură cu inculpatul C.N.Ș., i-a amenințat cu „execuția”, dacă va spune ceva organelor de poliție (fila 28-31 instanță fond).

Potrivit raportului de expertiză fiscală, întocmit de expertul C.A.M., fiind convocat în ziua de 28 noiembrie 2011 în vederea efectuării expertizei, inculpatul a afirmat că va încerca să pună la dispoziția consultantului fiscal documentele necesare întocmirii expertizei, dar că ulterior nu s-a mai prezentat (fila 61-67 dosar instanță fond). Din cuprinsul aceluiași raport de expertiză rezultă că pentru perioada august 2009 - iunie 2010, SC T.S. SRL datorează bugetului de stat obligații fiscale în sumă de 1.214.038 lei, impozit pe profit și 1.441.670 lei TVA și că aceste obligații decurg din faptul că a efectuat operațiuni comerciale cu lingouri din aluminiu, pentru care nu a prezentat documente justificative legale de aprovizionare.

Deși inculpatul a susținut că expertiza efectuată în cauză pe parcursul cercetării judecătorești nu este concludentă pentru justa soluționare a cauzei, întrucât a avut la bază numai procesul-verbal din 10 septembrie 2010, întocmit de Garda Financiară Olt, instanța” - constată că, pe de-o parte, expertul și-a formulat concluziile în baza tuturor actelor de la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, că în lipsa documentelor contabile cu ocazia efectuării expertizei nu puteau fi ignorate actele de constatare întocmite de reprezentanții Gărzii Financiare Olt. Curtea de apel a constatat, totodată, că potrivit art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni și la identificarea persoanei care a săvârșit-o, iar printre mijloacele de probă prin care se constată elemente de fapt ce pot servi ca probă, se regăsesc și înscrisurile (art. 64 alin. (1) C. proc.

pen.). În aceste condiții, cum art. 90 alin. (2) C. proc. pen., stabilește că sunt mijloace de probă și procesele-verbale și actele de constatare încheiate de alte organe decât organele de urmărire penală și instanța de judecată, curtea de apel a constatat că aceste dispoziții legale nu vin în contradicție cu dispozițiile art. 94 alin. (4) C. proc. fisc., care stabilesc că nu intră în atribuțiile inspecției fiscale efectuarea de constatări tehnico-științifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituții. Prin urmare, chiar dacă art. 94 C. proc.

fisc., care reglementează obiectul și funcțiile inspecției fiscale, stabilește că această autoritate nu poate efectua constatări tehnico-științifice la cererea organelor de urmărire penală, aceasta nu înseamnă că aspectele consemnate în cuprinsul actelor de constatare și a procesului-verbal, întocmit conform art. 108 C. proc. fisc., nu pot servi la aflarea adevărului într-o cauză având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (5) C. proc. pen., procesele-verbale încheiate de organele inspecțiilor de stat, alte organe de stat, precum și ale unităților la care se referă art. 145 C. proc. pen., constituie mijloace de probă.

Curtea constată totodată că din actele de la dosarul cauzei rezultă indubitabil faptul că inculpatul C.N.Ș. a întocmit și semnat în calitate de administrator adresa cu nr. 5 din 2 iunie 2010 după cesionarea părților sociale ale societății martorilor B.M. și B.P., precum și actul adițional cu nr. 1 din 1 iunie 2010 la contractul de comodat din 19 august 2009 pe care în mod similar l-a ștampilat și semnat în aceeași calitate pe care de fapt nu o mai deținea în cadrul societății. În ceea ce privește critica formulată de inculpat privind nelegalitatea actului de sesizare a instanței, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât rechizitoriul întocmit de parchet conține toate mențiunile prevăzute de art. 263 C. proc.

pen. și pentru că nu ne aflăm în prezența niciuneia dintre situațiile în care instanța poate dispune restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale prevăzute de art. 332 C. proc. pen. Lipsa de rol activ a organelor de urmărire penală în administrarea tuturor probelor necesare pentru justa soluționare a unei cauze nu afectează legalitatea actului de inculpare câtă vreme instanța de judecată poate dispune ea însăși la cerere sau din oficiu administrarea unei probe. În acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță, la cererea inculpatului, a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar cu ocazia pronunțării soluției de condamnare a avut în vedere, atât probele administrate pe parcursul urmăririi penale, cât și cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești.

Pentru argumentele expuse, a apreciat că în mod temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Curtea de apel a constatat însă că, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 teza I C. pen., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând ca stare de fapt că a falsificat adresa cu nr. 5 din 2 iunie 2010 și actul adițional cu nr. 1 la contractul de comodat din 19 august 2009, datat 1 iunie 2010. Având în vedere această împrejurare, Curtea constată că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru o faptă mai gravă, fără a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriul parchetului, conform art. 334 C. proc.

pen. Prin urmare, cum împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel numai inculpatul, iar potrivit principiului reglementat de art. 372 C. proc. pen., instanța de apel nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, instanța, admițând apelul declarat de inculpat, a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290 teza I C. pen. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, sub aspectul laturii penale hotărârea atacată și rejudecând, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) teza I C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.N.Ș., acesta fiind motivat în scris, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen. Prin recursul declarat, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Examinând recursul inculpatului, instanța de recurs constată: că acesta este nefondat. Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of.

nr. 89 din 12 februarie 2013. Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Temeiul de casare invocat de apărare a fost menținut prin Legea nr. 2/2013 și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat fiind necesară respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe impuse de textul de lege, se observă, însă, că recursul a fost motivat cu depășirea termenului legal, la data de 4 noiembrie 2013, cauza având prim termen de judecată la data de 26 septembrie 2013, inculpatul încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, text care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea și valorificarea în cadrul acestei căi de atac a criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile legale subsumate art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de inculpatul C.N.Ș.

împotriva Deciziei penale nr. 54 din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N.Ș. împotriva deciziei penale nr. 54 din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2014.