ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1637/2014

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din data de 30 iunie 2011 a Tribunalului Olt, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză de apărătorii inculpaților B.M. și C.V.V. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice data prin actul de sesizare al instanței faptelor săvârșite de aceștia din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

1) A fost condamnat inculpatul M.C. după cum urmează:

- în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma continuată;

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. a fost aplicată inculpatului M.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita o funcție ori de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, pe o durată de 4 ani de la data executării pedepsei.

- în baza art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în forma continuată;

În baza art. 85 C. pen. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 112 din 10 septembrie 2007 a Judecătoriei Topoloveni.

S-a constatat că infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 112 din 10 septembrie 2007 a Judecătoriei Topoloveni și a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare în pedepsele componente respectiv:

- 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. pen.

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele menționate anterior cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul sa execute în final 6 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., interzicerea drepturilor de a fi ales în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita o funcție ori de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 4 ani de la data executării pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a interzis inculpatului M.C. dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, copie de pe prezenta sentința urmând a fi comunicata Oficiului Național al Registrului Comerțului după rămânerea definitivă, în condițiile art. 13 din aceeași lege.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în forma continuată, fapta prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2) A fost condamnat inculpatul C.V. după cum urmează:

- în baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în forma continuata.

- în baza art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și în condițiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) și lit. c) C. pen., dreptul de a exercita o funcție ori de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, pedeapsa accesorie ce a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

3) A fost condamnat inculpatul P.C. după cum urmează:

- în baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

- în baza art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reșe­dință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza finală, lit. b) și lit. c) C. pen., dreptul de a exercita o funcție ori de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunilor, respectiv dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, pedeapsa accesorie ce a fost suspendată pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

4) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la evaziune fiscală în forma continuată; art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată și art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual în formă continuată.

5) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.V.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la evaziune fiscală în forma continuata; art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată și art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C.civ a fost admisă acțiunea civilă a A.N.A.F. prin D.G.F.P. Olt și s-a dispus obligarea inculpatului M.C. la plata sumei de 18.785.032,79 RON plus majorări de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicat cu modificările și completările ulterioare până în ziua executării integrale a obligațiilor bugetare.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 25 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea sumei de 983.254 RON de la inculpatul M.C., a sumei de 1.835.550 RON de la inculpatul P.C. și a sumei de 853.066 RON de la inculpatul C.V.

În baza art. 191 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpații M.C., P.C. și C.V. la plata sumei de 6.000 RON, în total 18.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (15.000 RON cheltuieli din faza de urmărire penală și 3.000 RON cheltuieli în faza de judecată), din care suma de 1.400 RON reprezentând onorarii avocați oficiu (câte 400 RON pentru avocatul C.A.D., R.R. și C.C.D. respectiv cate 100 RON pentru avocatul E.D. și D.F.S.) s-au avansat avansa din fondurile Ministerului Justiției.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 267/P/2006 al D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații: M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.V.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 23 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 23 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esență prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în fapt că inculpatul M.C., având calitatea de administrator și asociat unic la SC L.S. SRL, a folosit autorizații de utilizator final, pe care au fost aplicate, în fals ștampilele reprezentanților fiscali, în baza aceleași rezoluții infracționale, a achiziționat în repetate rânduri cantitatea totală de 11.060 tone produse petroliere, în regim suspensiv de acciză, căreia i-a schimbat ulterior, ilegal, destinația, fără plata accizei și TVA datorate, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 18.730.707 RON (5.367.152 euro), nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, după care a ridicat în numerar, fără nicio justificare economică, toate sumele rezultate din revânzarea ilegală a produselor, respectiv 983.254 RON.

În ceea ce îi privește pe inculpații B.M. și C.V.V. s-a arătat ca în calitate de reprezentanți fiscali ai D.G.F.P. Olt în relația cu SC L.S. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2006-februarie 2007, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în cazul celui de-al doilea inculpat, pe documentele administrative de însoțire a mărfii, certificând în mod nereal descărcarea transporturilor de produse petroliere și prin aceasta permițând achiziția de noi cantități de produse și redirecționarea ilegală a acestora, lucru care a avut ca rezultat crearea unui prejudiciu de 2.114.924,9 RON în cazul inculpatului B.M. și 10.823.532 RON în cazul inculpatului C.V.V. prin neplata accizelor și implicit săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, obținând astfel un avantaj patrimonial în favoarea societății comerciale administrate de inculpatul M.C.

S-a reținut totodată că inculpatul P.C. a ridicat, în mod repetat, fără a justificare economică suma de 1.835.550 RON, și a virat către SC L.S. SRL suma de 20.100.800 RON, pentru a crea o aparență de legalitate a circuitului fictiv al documentelor. În acest mod, inculpatul a realizat atât transferul de bani, provenit din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cât și disimularea originii ilicite a acestor bunuri.

În cazul inculpatului C.V. s-a reținut că acesta, în calitate de asociat, administrator și împuternicit pe conturile bancare pentru trei societăți comerciale fictive, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a ridicat fără justificare economică suma totală de 853.066 RON, bani proveniți din revânzarea ilegală a produselor petroliere și, de asemenea, a virat mai departe către SC L.S. SRL suma totală de 4.226.200 RON, pentru a crea o aparență de legalitate a circuitului fictiv al documentelor, efectuând, astfel, atât transferul de bunuri provenite din săvârșirea infracțiunii, precum și disimulare originii ilicite a acestor bunuri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 10 mai 2010.

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpaților B.M., C.V.V. și C.V., declarațiile acestora date cu respectarea dispozițiilor legale fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Nu a fost posibilă audierea inculpaților P.C. și M.C., din informațiile furnizate de agenții de poliție însărcinați cu executarea mandatelor de aducere rezultând că aceștia au părăsit teritoriul țării, fiind imposibilă stabilirea noii adrese, astfel încât s-a procedat la citarea lor atât la ultimul domiciliu cunoscut cât și prin afișare la ușa consiliului local de la locul săvârșirii infracțiunii.

Au fost audiați martorii indicați în actul de sesizare a instanței (35 de martori), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

La solicitarea inculpaților B.M. și C.V.V. a fost încuviințată proba testimonială, fiind audiat martorul I.N.

Din analiza coroborată a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești prima instanță a reținut următoarele în fapt și în drept:

În fapt s-a reținut că inculpatul M.C. la data de 25 august 2005 a înființat SC L.S. SRL, acesta fiind asociat și administrator unic al societății, obiectul de activitate indicat la Oficiul Registrului Comerțului fiind fabricarea vopselelor, lacurilor și a cernelii tipografice.

În vederea stabilirii atât a sediului firmei, cât și a punctului de lucru, inculpatul a închiriat de la SC F.Y. SRL o suprafață de 1.200 mp teren, clădire, precum și 6 rezervoare cu o capacitate totală de 80 de tone, aflate în curtea unui fost atelier mecanic din comuna I.J., județul Olt.

Așa cum a rezultat din probatoriul administrat spațiul de depozitare a fost închiriat doar formal, întrucât, în realitate, firma administrată de inculpat nu a desfășurat activități productive acolo, lucru care a fost reținut din declarația martorului O.A., proprietarul spațiului, precum și a martorului P.I., care domiciliază în imediata apropiere a depozitului, ambii declarând în fata instanței că nu au observat să se desfășoare la presupusul sediu al firmei activități specifice obiectului sau de activitate. Martorul O.A. a arătat, totodată, că în afara de curățarea și revopsirea bazinelor deja existente în perimetrul închiriat și de conectarea acestora prin utilizarea unor țevi nu a observat alte lucrări de îmbunătățire sau alte dotări la sediul firmei și că, deplasându-se într-o singură ocazie la această locație nu a observat să fie alți angajați cu excepția unei persoane care asigura paza.

Totodată, din adresa furnizorului de electricitate din regiune, SC C.V. SA, s-a reținut faptul că nu a existat niciun contract de furnizare a energiei electrice pentru așa-zisul consumator SC L.S. SRL.

De asemenea, din verificările efectuate, s-a reținut faptul că inculpatul M.C. a angajat la SC L.S. SRL, tot formal, un număr de cinci persoane. Caracterul formal al acestor angajări, făcute doar pentru a da o aparență de legalitate și, mai ales, veridicitate, a activităților, aspect care rezultă din declarațiile presupușilor angajați, care au arătat că nu au desfășurat niciun fel de activități productive în cadrul firmei respective și nici nu au cunoștință ca asemenea activități să se fi efectuat în acel loc.

Relevante în acest sens au fost, în principal, declarațiile martorilor D.N. și D.A., persoane angajate de inculpat pentru a sigura paza imobilului închiriat, ambii arătând că în afara unor transporturi cu diferite produse care se aduceau numai în prezența inculpatului nu au observat nici o altă activitate la sediul firmei, că imobilele în care ar fi trebuit să își desfășoare activitatea nu erau racordate la energie electrică și că, exceptând câteva rezervoare și o motopompa, nu existau alte utilaje apte sa fie folosite în procesul de producere al diluanților.

De asemenea, au fost audiate și persoanele care, în acte, figurau angajați ca muncitori la firma SC L.S. SRL, acestea arătând că au înmânat cărțile de identitate unor intermediari pentru perfectarea contractelor de munca, însă, în realitate nu au prestat nici o activitate pentru firma în cauză, nu au fost retribuiți și nici nu au fost contactați vreodată de către presupusul angajator pentru a se prezenta la punctul de lucru al societății.

În vederea achiziționării materiei prime, inculpatul M.C. a înaintat către D.G.F.P. Olt trei cereri, la data de 4 ianuarie 2006, respectiv 4 mai 2006 și 14 septembrie 2006, pentru eliberarea autorizațiilor de utilizator final. Întrucât documentele necesare existau formal, D.G.F.P. Olt a emis autorizațiile respective, care permiteau societății comerciale administrate de către inculpat să achiziționeze produse petroliere, în regim suspensiv de la plata accizelor, respectiv dilustar, white spirit, „component DA”, white spirit rafinat.

Intrând în posesia acestor documente, inculpatul a încheiat atât cu SC R.P. SA, Rafinăria V. Ploiești, cât și cu SC S.R. SA Câmpina, contracte de vânzare-cumpărare, în vederea achiziționării produselor petroliere în regim suspensiv de acciză. De asemenea, acesta a încheiat un contract de transport cu SC D.I. SRL, pentru transportul produselor petroliere cu autocisterne de la rafinării la destinație.

În baza acestor contracte existente, societatea comercială administrată de către inculpat a achiziționat în perioada 26 ianuarie 2006-12 februarie 2007 în total 11.060 tone de produse petroliere, respectiv 6.648 tone de la Rafinăria SC S.R. SA Câmpina și 4.412 de la SC R.P. SA, Rafinăria V. Ploiești, produse petroliere, în regim suspensiv de acciză. Acest lucru a fost reținut din desfășurătoarele livrărilor puse la dispoziție de cele două rafinării, dar și din mențiunile de verso-ul autorizațiilor de utilizator final atașate în original la dosar.

Conform dispozițiilor C. fisc., precum și scopului emiterii autorizațiilor de utilizator final, produsele petroliere trebuiau să ajungă în depozitul din comuna I.J. și să fie transformate în produse finite, respectiv diluant, așa cum se angajase inculpatul, situație în care acest produs finit ar fi putut fi revândut pe piața liberă fără plata accizelor.

În realitate, însă, unele cantități de produse petroliere nu a ajuns niciodată la depozitul respectiv, iar altele au fost aduse doar pentru a fi reîncărcate în alte cisterne și transportate către distribuitorii privați de combustibil, după ce derivații petrolieri erau amestecați între ei.

În acest sens au fost declarațiile conducătorilor auto ai autocisternelor folosite în transportul produselor de la cele doua rafinării către sediul SC L.S. SRL, aceștia confirmând modul de operare al inculpatului M.C., în sensul că o parte din transporturi nu au ajuns niciodată la depozitul din I.J. fiind direcționate încă de la plecarea din rafinării către diverse locații din Sibiu sau Brașov, unele dintre acestea fiind identificate ca fiind chiar benzinării, precum A.O. și A.W.O., iar alte transporturi erau descărcate direct în alte autocisterne, care deja așteptau la fața locului, după care produsele plecau spre alte direcții, șoferilor înmânându-li-se alte documente de transport.

Declarațiile acestor martori (șoferi autocisterne, 20 declarații) s-a reținut că demonstrează cu prisosință faptul că produsele petroliere achiziționate în regim suspensiv de acciză nu au fost utilizate conform destinației declarate de către inculpat și, pe cale de consecință, la schimbarea destinației, acesta era obligat, conform C. fisc., să plătească acciza aferentă, lucru pe care nu l-a făcut.

De asemenea, din declarațiile acelorași martori s-a reținut că ar fi fost chiar imposibil să se descarce integral produsele livrate de rafinării la punctul de lucru de la I.J. în condițiile în care rezervoarele fixe nu aveau capacitatea de a stoca nici măcar produsele petroliere aduse cu un singur transport, experiența profesională a acestor persoane făcând pertinente observațiile făcute în declarațiile date în fața organelor de anchetă.

Pentru a disimula schimbarea ilegală a destinației produselor petroliere și a asigura transportul combustibilului fabricat artizanal către beneficiari, respectiv distribuitori, au fost folosite un număr de alte șapte societăți comerciale fictive.

Patru dintre acestea erau controlate financiar de inculpatul P.C., în calitate de împuternicit pe conturile bancare, respectiv SC D.C. SRL, SC N.C.S. SRL, SC A.T.I.E. SRL și SC C.O. SRL.

Celelalte trei societăți comerciale erau controlate, în calitate de asociat, administrator sau împuternicit pe conturile bancare, de inculpatul C.V., respectiv SC V.I. SRL, SC N.I. SRL și SC C.O.A. SRL.

Pentru a reține caracterul fictiv al activităților acestor firme s-a avut în vedere în primul rând adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă București din care a rezultat că niciuna dintre aceste societăți comerciale nu a avut vreodată angajați.

De asemenea, s-a reținut că aceste firme nu figurează nici în evidența A.N.A.F., D.G.F.P. cu vreo declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat.

În același sens, Garda Financiară, Comisariatul București, prin adresa înaintată organelor de urmărire penală, a precizat că societățile comerciale funcționează la un sediu fictiv, iar administratorii care le-a reprezentat, formal, nu au putut fi contactați.

De altfel pentru a se verifica realitatea aspectelor menționate în aceste adrese oficiale atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească au fost audiați proprietarii spațiilor închiriate de către firmele administrate de către cei doi inculpați menționați anterior, care au arătat că în locațiile respective, nimeni, niciodată, nu a efectuat vreo activitate.

Mai mult, aceeași martori fiind audiați au arătat că spațiile indicate în contractele de închiriere nu erau nici măcar echipate corespunzător obiectului de activitate comercială, ele fiind în fapt chiar locuințele locatorilor, fapt cunoscut și de către inculpați fie direct fie prin intermediul avocaților care au intermediat încheierea contractelor, în unele cazuri nefiind predate nici măcar cheile imobilului, fapt ce demonstrează fără echivoc că încă de la început inculpații nu au urmărit decât să dea o aparentă de legalitate activității celor șapte societăți comerciale, nefiind interesați să desfășoare în fapt activitatea specifică de comerț (S.C. „apartamentul nu era pregătit pentru o activitate de comerț și nu a fost în nici un fel modificat, găsindu-l în aceeași stare în care l-am lăsat eu”; B.N.D. „Contractul nu a produs nici un efect pentru ca era vorba chiar de apartamentul de domiciliu”).

În concret, pentru disimularea activității infracționale, adică pentru ascunderea adevăratului sortiment de marfă livrat, motorina contrafăcută, inculpatul M.C. a facturat către cele șapte societăți comerciale marfa livrată sub denumirea de „diluant”.

Facturile de livrare ale motorinei emise de cele șapte societăți comerciale făceau mențiunea că producătorul este S.N.P.P. Brazi și erau însoțite de certificate de calitate fapt nereal însă, întrucât pentru verificarea realității aprovizionării cu acest sortiment de combustibil s-au făcut verificări la producător, iar prin adresele oficiale înaintate organelor de urmărire penală producătorul a arătat că niciodată nu a avut relații comerciale cu societățile comerciale respective.

Din analiza acestor situații s-a reținut cu certitudine că aceste cantități de motorină vândute la beneficiari provin, de fapt, de la SC L.S. SRL și constituie combustibilul contrafăcut din derivații petrolieri achiziționați de către inculpatul M.C.

Pentru eliminarea oricăror concluzii eronate, s-au făcut verificări, inclusiv, la A.N.A.F., Autoritatea Națională a Vămilor, care, prin adresa oficială, a arătat că societățile comerciale mai sus indicate nu au fost înregistrate cu operațiuni de import de produse petroliere în perioada de referință.

Un alt argument, care a demonstrat caracterul fraudulos al operațiunilor comerciale a rezultat din verificările efectuate de organele de urmărire penală cu privire la numerele de înmatriculare înscrise pe facturile de transport al produselor petroliere, acestea fiind, în numeroase situații, fie false, fie aparținând altor autovehicule.

Astfel, numerele X1, X2 și X3 s-a constatat că nici măcar nu au fost atribuite, iar X4 este un autoturism F.R., situații similare fiind înregistrate și în cazul altor transporturi.

Din simpla lecturare a acestor verificări, s-a reținut că, pe facturile de transport produse petroliere, figurează numerele de înmatriculare ale unor cu totul alte tipuri de mijloace de transport, inclusiv, ale unor motociclete (de exemplu, factura din 22 decembrie 2006, 24.715 litri motorină euro-diesel, transportate cu auto nr. X5, care nu este altceva decât o motocicletă solo).

De asemenea, s-a reținut că se remarcă că pe unele dintre facturi, la rubrica „delegat”, sunt trecute datele de identificare false ale unor persoane fizice, de exemplu, pe factura din 14 iulie 2006 24.745 litri motorină euro 3, figurează „delegat N.V.”, în realitate, această serie a cărții de identitate aparținând numitei M.G. Aceleași situații s-au regăsit și în cazul altor documente justificative.

Un alt aspect din care rezultă, în mod evident, că activitățile infracționale au fost coordonate, în realitate, de către inculpații P.C. și C.V. a rezultat din adresa Imprimeriei Naționale, care a arătat clar că documentele înseriate, respectiv facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii, aparținând SC D.C. SRL, SC N.C.S. SRL, SC A.T.I.E. SRL și SC C.O. SRL, au fost cumpărate, ridicate și implicit folosite de cei doi inculpați mai sus-arătați și nu de asociații și administratorii scriptici ai acestor societăți comerciale.

În ceea ce îi privește pe administratorii celor șapte societăți, în cursul urmăririi penale doi dintre aceștia au fost identificați, localizați și audiați, în declarațiile lor arătând faptul că au semnat documentele în cauză, în schimbul unor sume de bani, la solicitarea unor persoane necunoscute. Ceilalți administratori sunt persoane fără ocupație, loc de muncă și fără în domiciliu stabil, cunoscuți cu antecedente penale și care nu au putut fi localizați și audiați pe parcursul cercetărilor.

Mai mult, din actele depuse la dosar a rezultat faptul că SC N.I. SRL este o societate comercială de tip „fantomă”, care a mai fost utilizată și de alte grupuri infracționale în comerțul ilegal cu produse petroliere, a căror activitate a fost deja documentată de către organele de urmărire penală, iar cercetările finalizate prin rechizitoriul nr. 261/P/2006, aflat deja pe rolul Judecătoriei Bacău. Tot cu privire la activitățile ilegale ale SC N.I. SRL, Garda Financiară Brașov a efectuat controale și a formulat plângeri penale.

Faptul că aceste societăți comerciale nu au fost înființate aleatoriu, ci de către o singură persoană, în scopul comiterii infracțiunilor, s-a reținut ca fiind demonstrat de existența unui singur împuternicit privind operațiunile bancare, respectiv inculpatul P.C.

De asemenea, la SC C.O. SRL erau împuterniciți pe conturi atât P.C., cât și C.V., lucru care a demonstrat în mod evident legătură dintre cei doi coautori.

Tot acțiunea directă a unei singure persoane, privind înființarea firmelor a rezultat din demersurile făcute la același avocat, în interval de o lună de zile, așa cum a rezultat din declarația martorului V.V., avocat în cadrul Baroului București, care a arătat că inițial a fost contactat de către C.V. și ulterior de către P.C., ambii procedând în același mod în vederea înregistrării firmelor folosite în activitatea infracțională.

S-a constatat, totodată, că toate persoanele care figurează ca și administratori ai firmelor au domiciliul formal în P., însă societățile comerciale sunt înregistrate în București, lucru care denotă, o dată în plus, lipsa oricăror legături reale dintre administratorii scriptici și societățile comerciale în cauză.

De altfel, pe parcursul urmăririi penale au fost localizați și audiați numiții M.N. și S.C.A., asociat cu învinuitul G.M., din declarațiile acestora, rezultând în mod evident caracterul formal al calității de asociat și administrator în firmele „fantomă”, prin intermediul cărora s-a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală.

Declarațiile celor doi s-au coroborat perfect cu probele administrate la dosar, din materialitatea faptelor rezultând în mod evident că întreaga activitate infracțională a fost coordonată, în realitate, de inculpații M.C., P.C. și C.V.

Pentru a se crea o aparență de legalitate operațiunilor comerciale, societățile comerciale SC D.C. SRL, SC N.C.S. SRL, SC A.T.I.E. SRL, SC C.O. SRL, SC V.I. SRL, SC N.I. SRL și SC C.O.A. SRL au facturat către beneficiari produsul „motorină”, iar beneficiarii au achitat sumele aferente prin viramente bancare către cele șapte societăți comerciale „fantomă”, care jucau rolul de furnizori. O parte din sumele de bani au fost ridicate fără nici o justificare economică de inculpații P.C. și C.V., iar alte sume au fost virate mai departe către SC L.S. SRL, tot în scopul de a simula o operațiune comercială reală.

La SC L.S. SRL inculpatul M.C. a ridicat la rândul sau fără justificare economică, sumele de bani rezultate din infracțiune.

Situația ridicărilor și transferurilor de bani a rezultat din extrasele de cont depuse în dosarele de urmărire penală.

Inculpatul P.C., în calitate de împuternicit pe conturile SC D.C. SRL, SC N.C.S. SRL, SC A.T.I.E. SRL și SC C.O. SRL, a ridicat în total, fără justificare economică, suma de 1.835.550 RON și a virat mai departe către SC L.S. SRL suma totală de 20.100.800 RON.

Inculpatul C.V., în calitate de împuternicit la SC V.I. SRL, SC N.I. SRL și SC C.O.A. SRL a ridicat în total, fără justificare economică suma de 853.066 RON și a virat mai departe către SC L.S. SRL suma totală de 4.226.200 RON.

Inculpatul M.C. a ridicat din conturile SC L.S. SRL, în total, fără justificare economică, suma totală de 983.254 RON.

Prin întreaga activitate desfășurată s-a produs un prejudiciu bugetului de stat, pe perioada 2006-2007, de 15.740.091 RON acciză și 2.990.616 RON TVA neplătite, adică un total de 18.730.707 RON suma stabilită prin efectuarea unei expertize financiar-contabile.

În același sens, A.N.A.F., prin adresa din 15 martie 2010, s-a constituit parte civilă în cauză încă din faza de urmărire penală cu suma de 18.785.032 RON, acciză și TVA neplătite, ceea ce, la cursul mediu de 3,50 RON/euro, în perioada săvârșirii faptelor, reprezintă 5.367.152 euro.

În drept:

A) Inculpații B.M. și C.V.V.

au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în forma continuată, complicitate la evaziune fiscală în forma continuată și fals intelectual în forma continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. reținându-se prin rechizitoriu că în calitate de reprezentanți fiscali ai D.G.F.P. Olt în relația cu SC L.S. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2006-februarie 2007, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, au aplicat în fals ștampila în cazul celui de-al doilea inculpat, pe documentele administrative de însoțire a mărfii, certificând în mod nereal descărcarea transporturilor de produse petroliere și prin aceasta permițând achiziția de noi cantități de produse și redirecționarea ilegală a acestora, lucru care a avut ca rezultat crearea unui prejudiciu de 2.114.924,9 RON în cazul inculpatului B.M. și 10.823.532 RON în cazul inculpatului C.V.V. prin neplata accizelor și implicit săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, obținând astfel un avantaj patrimonial în favoarea societății comerciale administrate de inculpatul M.C.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei de abuz în serviciu în forma continuată (în cazul ambilor inculpați) prima instanță în baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării formulată în cauză de aparitorii inculpaților B.M. și C.V.V. și a dispus schimbarea încadrării dată prin actul de sesizare a instanței faptelor săvârșite de aceștia din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a dispune astfel s-a reținut ca art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 care prevede ca „

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani

” reprezintă o normă penală de referire care se completează cu normele complinitoare (în concret dispozițiile art. 246, art. 247 sau art. 248 C. pen.) și, totodată își subordonează conținutul acestora, latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii depinzând în mod esențial de dispoziția normelor complinitoare și astfel neputând fi reținută separat la încadrarea juridică a faptelor.

1) Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată

, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul ambilor inculpați) prima instanță a reținut ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, dispunând achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru următoarele considerente de fapt de și de drept.

Sub aspectul laturii obiective s-a reținut că infracțiunea analizată presupune ca un funcționar public în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos și prin aceasta să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acestora.

Așa cum a rezultat din norma de incriminare esențial este stabilirea în cauza a atribuțiilor pe care trebuia să le îndeplinească funcționarul public și a corespondenței dintre actele concrete îndeplinite de acesta și atribuțiile sale.

Prin rechizitoriu sub aspectul acestei infracțiuni s-a arătat că inculpații aveau în baza dispozițiilor legale obligația de a certifica prin ștampilă personală faptul că produsele menționate în autorizațiile de utilizator final emise pentru SC L.S. SRL au ajuns la destinație, atribuție pe care nu și-au îndeplinit-o corespunzător, fapt dedus din lipsa de activitate a firmei beneficiare a autorizațiilor.

Conform art. 175 C. fisc., uleiurile minerale accizabile se împart în două categorii:

- cele prevăzute în alin. (2) și pentru care se datorează accize automat, adică benzine, motorine, păcură, gaze petroliere și metan;

- cele prevăzute la alin. (1), adică diverși derivați petrolieri, pentru care se datorează accize doar în anumite situații.

Acestea poartă codurile conform Nomenclaturii Combinate din Tariful vamal de import al României, definit la art. 163 lit. h) C. fisc.

În concret în cauză inculpatul M.C. a achiziționat uleiurile minerale accizabile prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. d) C. fisc.

, fiind scutit de la plata accizelor în condițiile art.

201

din

Legea nr. 571/2003 „alin.

(1) Sunt scutite de la plata accizelor: a) uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;”

Regimul de scutire este condiționat și, implicit, temporar și operează atâta timp cât utilizatorul final respectă destinația și scopul declarat al achiziției.

Astfel, scutirea nu are un caracter definitiv, ci produsul intră într-un regim suspensiv care are efecte atâta timp cât utilizatorul respectă normele legale.

Conform dispozițiilor H.G. nr. 44/2004 prin care s-au stabilit normele metodologice de aplicare a dispozițiilor C. fisc. pct.

23 alin. (1) în toate situațiile prevăzute la art. 201 alin. (1) C. fisc., scutirea se acordă beneficiarului, cu condiția că aprovizionarea să se

efectueze direct de la un antrepozit fiscal, de la un importator sau de la un distribuitor agreat prevăzut la alin. (17) pe baza autorizației de utilizator final [alin. (4)].

Conform alin. (6) de la același punct autorizația de utilizator final se emite în toate cazurile, cu excepția persoanelor fizice, de către autoritatea fiscală teritorială.

Autorizația se emite în trei exemplare cu următoarele destinații:

a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final;

b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însoțire;

c) exemplarul 3 se transmite antrepozitului fiscal expeditor, importatorului sau distribuitorului agreat. În acest caz distribuitorul agreat transmite o copie a exemplarului 3 de autorizație către antrepozitarul fiscal de la care acesta se aprovizionează.

(7) Modelul autorizației de utilizator final este prezentat în anexa nr. 15.

(8) Această autorizație se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului, la care se va anexa actul de constituire din care să rezulte că societatea desfășoară o activitate care necesită achiziționarea de uleiuri minerale, precum și fundamentarea cantității ce urmează a fi achiziționată în regim de scutire de plata accizelor. Autoritatea fiscală poate să solicite orice informație și documente pe care le consideră necesare pentru eliberarea autorizației.

(10) În cazul în care beneficiarul se aprovizionează de la mai multe antrepozite fiscale sau de la mai mulți importatori sau distribuitori agreați, autorizația de utilizator final se emite pentru fiecare situație în parte.

(11) La momentul efectuării primei operațiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 și 3 ale autorizației de utilizator final către expeditorul produsului accizabil, care păstrează exemplarul 3, urmând ca exemplarul 2 să fie utilizat ca document administrativ de însoțire pentru toate operațiunile ce se vor derula.

(12) De fiecare dată la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicită autorității fiscale teritoriale emitente a autorizației ca în maximum 24 de ore să certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însoțire cantitatea primită de către beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscală teritorială emitentă poate desemna un reprezentant al administrației finanțelor publice în raza căreia este primit produsul.

(13) După certificarea fiecărei operațiuni în autorizația de utilizator final, beneficiarul transmite o copie a acesteia în termen de 6 zile către antrepozitul fiscal expeditor.

În raport de aceste dispoziții legale prima instanță a apreciat că inculpații nu aveau în nici un caz obligația de a verifica faptic primirea cantităților de produse scutite de la plata accizelor de către firma beneficiară a autorizației de utilizator final, cu atât mai puțin utilizarea efectivă de către aceasta a produselor petroliere conform obiectului de activitate declarat, ci numai de a atesta în baza înscrisurilor prezentate de reprezentantul firmei recepționarea cantității respective, neexistând nici o obligație legală de a verifica sau supraveghea transferarea acesteia în spatiile de depozitare proprii ale beneficiarului, procesul de producție ulterior sau de valorificarea a ei.

Faptul că în normele metodologice se folosește termenul „să certifice” nu poate echivala cu instituirea unor obligații de verificare faptică a primirii mărfurilor indicate în actele care însoțeau transporturile de produse petroliere, întrucât o asemenea interpretare ar impune implicit și verificarea cantității efective recepționate, a naturii produsului, și a caracteristicilor sale chimice. Ori acest lucru este și imposibil în condițiile în care reprezentanții administrației finanțelor publice în raza căreia era primit produsul nu aveau posibilitatea concretă, instrumentele și nici pregătirea de specialitate pentru a verifica dacă într-adevăr acest produs avea caracteristicile chimice specifice, dacă în autocisterne se afla efectiv cantitatea înscrisă în facturile fiscale emise de rafinării și așa mai departe.

Pe de altă parte, faptul că beneficiarul trebuia să solicite autorității fiscale teritoriale emitente a autorizației ca într-un termen de maximum 24 de ore să certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însoțire cantitatea primită exclude implicit obligația reprezentantului autorității fiscale de a participa personal la descărcarea produselor și transferarea acestora în spațiile de depozitare ale firmei beneficiare, fiind evident că această operațiune legală se putea realiza și ulterior, în termenul maxim prevăzut de hotărârea de Guvern.

De altfel aceeași este și poziția inculpaților cu ocazia audierilor lor succesive atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, ambii arătând că aveau ca atribuții de serviciu certificarea în baza înscrisurilor prezentate de reprezentantul firmei SC L.S. SRL a recepției produselor la punctul de lucru, sarcina de serviciu pe care o îndeplineau fie la sediul autorității fiscale fie la punctul de lucru al firmei, trebuind în acest sens să verifice dacă erau înscrise pe verso-ul autorizației de utilizator final cantitățile menționate în facturile fiscale emise de rafinării și dacă suma tuturor acestor cantități livrate depășea sau nu cantitatea totală înscrisă în autorizație.

Apărările inculpaților sub acest aspect au fost susținute integral nu numai de dispozițiile legale care le reglementau activitatea dar și prin declarațiile martorului I.N., care la momentul săvârșirii faptelor analizate îndeplinea funcția de director executiv adjunct în cadrul D.G.F.P. Olt și care a arătat că cei doi subordonați ai săi aveau obligația de a certifica primirea transporturilor exclusiv în baza verificărilor scriptice (facturi fiscale, autorizație de utilizator final, etc.), activitate pe care o puteau îndeplini fie la sediul direcției fie la punctul de lucru al firmei în funcție de urgența operațiunii, iar verificările ulterioare privind utilizarea produsului conform obiectului de activitate al firmei erau în sarcina Gărzii Financiare sau al inspectorilor fiscali.

Pornind de la această premiză activitatea desfășurată de cei doi inculpați și care este supusă analizei în prezenta cauza s-a circumscris atribuțiilor pe care aceștia le aveau conform legii, aplicarea ștampilei pe autorizația de utilizator final făcându-se în mod legal atât timp cât în actele prezentate de firma beneficiară a autorizației nu existau inadvertente, iar faptul ca ulterior primirii produselor inculpatul M.C. le combina în vederea fabricării de combustibil și le valorifica prin utilizarea unor acte false către firme controlate de inculpații P.C. și C.V. sub denumirea de diluant nu le poate fi imputat și nici nu a demonstrat implicarea lor în derularea activității infracționale, cei doi reprezentanți ai autorității fiscale neavând competențe de verificare sub acest aspect.

De altfel, cu ocazia a două controale efectuate de D.G.F.P. Olt, Serviciul de Investigații Fiscale la sediul SC L.S. SRL în cursul anului 2006 (30 mai 2006 și 27 iulie 2006, procese-verbale depuse în copie la dosar) ca urmare a unor adrese emise de D.G.F.P. Prahova cu privire la aprovizionările cu produse petroliere de la rafinăriile SC S.R. SA și V. Ploiești în evidența scriptică a activității desfășurate de către SC L.S. SRL nu a fost constatată nici o neregulă, atât aprovizionările cât și vânzările fiind evidențiate conform facturilor, activitatea infracțională putând fi stabilită abia în momentul în care s-au realizat controale și la cele șapte firme „fantomă” utilizate de inculpați, astfel încât dacă nici cu ocazia unor controale speciale nu s-a putut stabili o activitate infracțională cu atât mai puțin în timpul certificării primirii produselor inculpații B.M. și C.V.V. nu ar fi putut constata neregulile ulterioare.

Faptul că, potrivit declarațiilor unora dintre șoferii care au asigurat transportul produselor petroliere de la rafinării la punctul de lucru de la I.J. al SC L.S. SRL, la descărcarea unor transporturi erau prezenți și inculpații nu a dus la o altă interpretare a probelor atât timp cât aceeași martori confirmă că atunci când erau prezenți la punctul de lucru al firmei inculpații B.M. și C.V.V. nu asistau efectiv la descărcarea mărfii și nici nu rămâneau până la finalizarea operațiunilor, ci doar li se înmânau documentele însoțitoare și sigiliile aplicate pe cisterne după care se retrăgeau într-unul din imobilele existente.

S-a învederat atât prin rechizitoriu cât și prin notele de concluzii scrise depuse la dosar de reprezentatul Ministerului Public că săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată a rezultat printre altele și din faptul că inculpații ar fi atestat inclusiv efectuarea unor transporturi realizate cu autoturisme improprii sau inexistente (cu motociclete de exemplu) și în aceste condiții vinovăția lor nu ar mai putea fi negată însă din analiza actelor la care se face referire instanța a reținut că transporturile în cauză vizează ieșirea livrările mascate de produs finit (diluant) de la firma SC L.S. SRL, administrată de inculpatul M.C. către celelalte șapte firme aflate sub controlul inculpaților P.C. și C.V., operațiuni care nu mai trebuia certificate de reprezentanți ai administrației fiscale, și care nici nu erau evidențiate ca atare în autorizația de utilizator final.

În raport de aceste argumente prima instanță a reținut că nu a fost stabilit în cazul celor doi inculpați că aceștia ar fi exercitat în mod defectuos sau că nu ar fi exercitat o sarcina de serviciu, cu atât mai puțin că ar fi procedat astfel cu vinovăție în forma intenției directe sau indirecte, astfel ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. dispunându-se achitarea lor pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată și continuată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

2) Cu privire la infracțiunea de

fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în cazul ambilor inculpați) prima instanță a reținut, de asemenea, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective, nefiind stabilit că aceștia ar fi atestat în mod nereal primirea cantităților de produse petroliere de către firma SC L.S. SRL, administrată de inculpatul M.C.

S