ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, c/pnstată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35/F din data de 27 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a-ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2418/2/2014 (1219/2014) în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul V.M. din infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000 în infr. prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inc. V.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infr. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infr. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de reținere, arest preventiv și arest la domiciliu, de la data de 19 martie 2014-24 aprilie 2014, respectiv 24 aprilie 2014 - 29 august 2014.

S-a menținut măsura controlului judiciar față de inc. V.M.

A fost respinsă cererea de modificare a măsurii preventive a controlului judiciar, ca neîntemeiată.

Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu în cuantum de 50 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. s-au stabilit cheltuieli judiciare în cuantum de 6000 RON ce au fost suportate de către inculpat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției nr. 115/P/2014 din data de 7 aprilie 2014, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul V.M., avocat în cadrul Baroului lași, președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen raportat la art. 6 și 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus clasarea cauzei față de P.G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, faptă prev. și ped. de art. 292 alin. (1) C.pen raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

S-a dispus clasarea cauzei față de O.A.I. și Ș.C.L. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 48 C. pen raportat la art. 291 alin. (1) C. pen, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu există probe că au săvârșit infracțiunea.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 17 martie 2014, numitul P.G.I. a sesizat Direcția Națională Anticorupție printr-un denunț, în cuprinsul căruia învedera faptul că, la data de 13 martie 2014, inculpatul V.M. i-a pretins suma de 1.000.000 euro, în schimbul influenței pe care a lăsat să se creadă că o are asupra arbitrilor din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, învestiți cu soluționarea dosarului de arbitraj nr. 147/RIC/2013 și, promițând că îi va determina pe aceștia să pronunțe o soluție favorabilă denunțătorului.

Din conținutul actelor de urmărire administrate în cauză, a rezultat cu certitudine că inculpatul V.M. a fost cel care a inițiat demersurile infracționale, după cum urmează:

În data de 06 martie 2014, martorul A.D. a participat la sediul biroului de avocați L. și Asociații, la o întâlnire privitoare la pregătirea apărării în dosarul de arbitraj nr. 147/RIC/2013, dosar aflat pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, ocazie cu care, martora L.C. i-a relatat că, inculpatul V.M. dorește să îl cunoască, atât pe el cât și pe numitul P.G.I., „în calitatea lor de experți în industria tipografică".

Abordarea lui A.D. de către martora L.C. a survenit urmare a interesului manifestat expres de inculpat: „Conjunctura solicitării pe care a formulat-o către mine V.M. a fost următoarea: îi cunoști pe P.G.I. și A.D. care se ocupă de tipărituri? Eu am spus da, iar V.M. a spus că ar vrea să-i cunoască.

Ziua următoare, A.D. i-a comunicat lui P.G.I. cele discutate anterior cu martora L.C., de comun acord, stabilind să dea curs solicitării inculpatului, motivat și de faptul că „fiica domnului V.M., doamna V.V., era membru în completul ce judeca dosarul de arbitraj".

S-a evidențiat un aspect relevant pentru desfășurarea ulterioară a activității infracționale a inculpatului, și anume modalitatea conspirată aleasă de acesta pentru comunicarea cu numitul P.G.I.. Astfel, pentru a participa la întâlnirea cu inculpatul V.M., P.G.I. a urmat „instrucțiunile" primite de la A.D. care, la rândul său, fusese informat de martora L.C. că, „pentru a-l contacta pe V.M. este necesar să facă o programare la cabinetul președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României".

Drept urmare, P.G.I. alături de prietena sa, martora V.D., a căutat pe internet numărul de telefon aparținând cabinetului președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, acesta fiind 021xxx.

În continuare, la data de 10 martie 2014, P.G.I. i-a solicitat martorei V.D. să sune la numărul de telefon 021xxx pentru stabilirea unei întrevederi, „în legătură cu industria tipografică".

În cursul aceleiași zile, V.D. a apelat numărul de telefon antemenționat, s-a recomandat ca fiind „asistenta personală a numitului P.G.I. și i-a solicitat martorei V.B.M. programarea unei întâlniri cu președintele Camerei de Comerț și Industrie a României". V.B.M. i-a relatat numitei V.D. că „ea nu poate stabili această întâlnire, cea care organizează agenda este doamna „Ș."(n.n. martora Ș.C.L.) care nu se afla în țară la acel moment, însă urma să revină în două zile", oferindu-se, totodată, să-i transmită cele discutate.

La data de 12 martie 2014, V.D. a fost apelată telefonic de pe numărul 021zzz de numita Ș.C.L. care i-a spus: „ați solicitat o întâlnire, puteți să veniți mâine, pe 13 martie 2014, la ora 12?". Împrejurarea la care facem referire este confirmată și de martora Ș.C.L. care a declarat următoarele: „V.B.M. m-a anunțat că a sunat un domn G. care dorește să se întâlnească cu domnul președinte, l-am comunicat președintelui V.M. ceea ce-mi spusese V.B.M. și l-am întrebat dacă dorește să stabilească o întâlnire. V.M. mi-a spus că este de acord stabilind și ora 12, pe data de 13 martie 2014.".

Joi, 13 martie 2014, la orele 12:00 numitul P.G.I. s-a prezentat la sediul Camerei de Comerț și Industrie a României. Inițial, a fost condus de martora V.B.M. în anticamera biroului inculpatului V.M. și ulterior în biroul acestuia. Conform relatărilor lui P.G.I., pe toată perioadă cât a discutat cu inculpatul V.M., în birou nu s-a mai aflat nicio altă persoană.

La începutul discuțiilor, inculpatul V.M. I-a întrebat pe P.G.I. dacă știe că are un proces iar la răspunsul pozitiv al acestuia a scos o hârtiuță din buzunar și i-a pus în vedere că va pierde procesul și că va fi obligat să plătească suma de 4.000.000 euro. P.G.I. i-a replicat că știe că reclamanții solicită această sumă, însă pretențiile acestora sunt nefondate.

În replică, inculpatul V.M. i-a precizat că este puțin important „dacă pretențiile reclamanților sunt fondate sau nu, ideea fiind că va fi obligat să plătească 4 milioane de euro". În continuare, V.M. I-a întrebat dacă este dispus să „contribuie" la câștigarea procesului. P.G.I. a susținut că a înțeles din această întrebare, că V.M. a solicitat, de fapt o sumă de bani în schimbul căreia acesta să câștige procesul însă, i-a răspuns că singurii bani pe care îi are sunt cei 270.000 euro, pe care i-a cerut prin cererea reconvențională depusă în instanță.

Întrucât P.G.I. nu-și manifesta disponibilitatea remiterii sumei de bani pretinse de inculpat, V.M. s-a enervat și i-a spus direct că pentru câștigarea procesului trebuie să-i dea suma de 1.000.000 euro. Răspunsul negativ al interlocutorului I-a iritat pe V.M. care și-a continuat discursul lăudându-l pe denunțător că este „un băiat tânăr, cu față de intelectual întrebându-l totodată dacă el are „față de prost căruia să-i scoată ochii cu 270.000 euro".

Sesizând că P.G.I. nu are posibilitatea de a-i remite suma de 1.000.000 euro pretinsă, V.M. i-a solicitat ca măcar să-i promită suma de 1.000.000 euro din care 500.000 euro să-i dea imediat. P.G.I. i-a reiterat faptul că nu are suma de 500.000 euro și că toți banii de care ar putea face rost sunt cei 270.000 euro din cererea reconvențională.

În finalul discuției, V.M. i-a propus numitului P.G.I. următoarea înțelegere: îi promite suma de 1.000.000 euro, iar până la termenul din 19 martie 2014 îi achită 200.000 euro, urmând a primi de la instanță mai multe termene de judecată, astfel încât să aibă timpul necesar să achite, în tranșe, suma de 1.000.000 euro.

Bulversat de agresivitatea inculpatului, P.G.I. I-a întrebat pe V.M. cum îl va contacta atunci când este disponibil, iar acesta i-a răspuns că cel mai bine este să sune la cabinetul său de la Camera de Comerț și Industrie a României.

La scurt timp după ce P.G.I. a părăsit biroul inculpatului, numita V.D. a fost contactată telefonic de martora V.B.M. care i-a solicitat numărul de telefon mobil folosit de P.G.I. Fiind audiată, martora V.B.M. a declarat că a procedat în felul descris mai sus deoarece, „a fost întrebată de doamna Ș.C.L. sau de domnul președinte dacă are numărul de telefon al domnului P.G.I. Aceiași martoră a confiat că după ce a obținut numărul de telefon folosit de denunțător, I-a notat în agendă și ulterior I-a și transmis martorei Ș.C.L.

În seara zilei de 13 martie 2014, P.G.I. i-a relatat prietenei sale, V.D., aspectele discutate în aceeași zi în biroul lui V.M., accentul fiind pus pe atitudinea agresivă a inculpatului, manifestare care i-a produs denunțătorului o oarecare stare de temere, în condițiile în care, atât el, cât și celălalt pârât, A.D., înțeleseseră că, în cazul în care nu onorau cerințele inculpatului „procesul în care erau angrenați era ca și pierdut".

Potrivit înțelegerii anterioare, în dimineața zilei de 18 martie 2014, P.G.I. a sunat la numărul de telefon asociat cabinetului președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României și a discutat cu martora V.B.M. căreia i-a solicitat stabilirea unei întâlniri cu V.M. Întrucât inculpatul nu se afla în localitate, V.B.M. i-a comunicat interlocutorului că îi va transmite solicitarea sa numitei Ș.C.L., lucru pe care I-a și făcut.

Imediat, martora Ș.C.L. l-a apelat pe P.G.I. căruia i-a transmis că este plecată alături de inculpatul V.M. la o înmormântare la Brăila și că întâlnirea pe care a cerut-o putea avea loc în acea seară, în jurul orelor 20:00, sub condiția întoarcerii inculpatului în timp util în București.

Ulterior, în aceeași zi, la ora 15:52:26, a avut loc o nouă discuție telefonică între P.G.I. și Ș.C.L., aceasta din urmă indicându-i locația și ora exactă: „la ora 20:00, la H. (..) la englezesc.

Conform celor convenite anterior, în ziua de 18 martie 2014 inculpatul V.M. și numitul P.G.I. s-au întâlnit în incinta barului englezesc din hotelul A.P.H. situat în București. Inculpatul V.M. a făcut deplasarea către hotelul H. cu autoturismul marca P. condus de martorul O.A.I.

Așa cum a reieșit din conținutul convorbirii ambientale purtate la 18 martie 2014, inculpatul V.M. a reiterat pretinderea inițială cu privire la suma de 1.000.000 euro, nelăsându-se impresionat de spusele denunțătorului care încerca să îi explice că suma este prea mare și în plus aprecierea sa era că oricum va câștiga procesul.

Pentru a fi mai convingător, V.M. i-a reamintit interlocutorului că pretențiile reclamanților din procesul de arbitraj se ridică la suma de 4.000.000 euro, iar în cazul în care va accepta remiterea sumei de 1.000.000 euro va câștiga „în mod normal și natural".

În contextul aceleiași discuții, dorind să fie sigur că s-a făcut bine înțeles, inculpatul V.M. a stabilit „condițiile" pentru finalizarea înțelegerii anterioare: suma de 1.000.000 euro nu se mai negociază, eventual termenele ce urmau a fi acordate de instanța de arbitraj, imediat trebuia remisă suma de 200.000 euro, iar la următorul termen alți 300.000 euro, totul reprezentând „jumătate din bani".

Drept urmare, în finalul întâlnirii, după ce s-a asigurat că P.G.I. are la el suma de 200.000 euro, („Aveți banii la dumneavoastră?") inculpatul V.M. i-a solicitat martorului O.A.I., care nu asistase la discuții, așteptând la o altă masă potrivit indicațiilor inculpatului, să se deplaseze la mașina denunțătorului aflată în parcarea din fața hotelului, fără a-i comunica motivul pentru care trebuie să facă acest lucru dar, atrăgându-i atenția: „Te duci fix la mașină și vin și eu la mașină."

Înainte de a se despărți de P.G.I., inculpatul a ținut să îi precizeze acestuia că „personal nu are nici un avantaj întrucât banii trebuie dați mai departe", motivându-și acțiunile de faptul că ar fi fost „rugat" de martora L.C.

După achitarea consumației, numitul P.G.I. s-a deplasat alături de martorul O.A.I. la autoturismul său unde, O.A.I. a primit suma de 200.000 euro împachetată într-o pungă de culoare roșie cu inscripția „Ai văzut !? Noi suntem soluția ! Vă mulțumim!".

Imediat după primirea banilor, O.A.I. a mers la autoturismul marca P., în care se pregătea să urce și inculpatul V.M.

La acel moment, s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, în autoturismul antemenționat fiind identificată suma de 200.000 euro primită de V.M. la numitul P.G.I.

În rechizitoriu s-au făcut referiri la mijloacele de probă administrate, din examinarea cărora s-a susținut că rezultă situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, și anume:

- Proces-verbal de studiere a materialului de urmărire penală, din data de 01 aprilie 2014;

- Denunț formulat de P.G.I., din data de 17 martie 2014;

- împuternicire avocațială seria B nr. 651139/2014 av. D.V.;

- Declarație olografă formulată de P.G.I., din data de 18 martie 2014;

- Declarație de martor formulată de P.G.I., din data de 19 martie 2014;

- Proces-verbal de sesizare din oficiu, din data de 18 martie 2014;

- Ordonanță de începere a urmăririi penale, din data de 17 martie 2014;

- Ordonanță de începere a urmăririi penale, din data de 18 martie 2014;

- Ordonanță de efectuare a urmăririi penale față de suspectul V.M., din data de 18 martie 2014;

- Proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect și de comunicare a drepturilor și obligațiilor suspectului V.M., din data de 18 martie 2014;

- Adresă D.N.A. către Baroul București, din data de 18 martie 2014, de desemnare avocat din oficiu pentru suspectul V.M.;

- Proces-verbal, din data de 18 martie 2014;

- Delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 9239, av. H.A. pentru V.M. și procesul-verbal aferent;

- Procese-verbale și împuterniciri avocațiale av. V.F. și av. C.I. pentru V.M.;

- Proces-verbal, din data de 18 martie 2014, de lecturare a conținutului ordonanței de începere a urmăririi penale;

- Proces-verbal, din data de 18 martie 2014, de lecturare a conținutului procesului-verbal și ordonanței de începere a urmăririi penale;

- Declarație suspect V.M., din data de 18 martie 2014;

- Ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, față de inculpat V.M., din data de 19 martie 2014;

- Proces-verbal de aducere la cunoștință a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat V.M.;

- Declarație inculpat V.M., din data de 19 martie 2014;

- Proces-verbal, din data de 19 martie 2014;

- Ordonanță de reținere nr. 10 din 19 martie 2014 pentru inculpat V.M.;

- Adresă nr. 241/11-1/2014 și ordonanța din data de 19 martie 2014 de respingere, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de V.M.;

- Ordonanță de schimbare a încadrării juridice față de inculpat V.M., din data de 01 aprilie 2014;

- Proces-verbal de aducere la cunoștință a schimbării încadrării juridice, din data de 01 aprilie 2014;

- Declarație inculpat V.M., din data de 01 aprilie 2014;

- împuternicire avocațială seria B nr. 1237379/2014 av. D.V.U.;

- Declarație inculpat V.M., din data de 03 aprilie 2014;

- Proces-verbal, din data de 01 aprilie 2014, privind citarea telefonică a inc. V.M.;

- Referat cu propunere de arestare preventivă, din data de 19 martie 2014;

- Adresă Curtea de Apel București, din data de 19 martie 2014, în Dosar nr. 1833/2/2014 și mandat de arestare preventivă nr. 5/UP din 19 martie 2014 față de inculpat V.M.;

- Minuta încheierii nr. 1083 a ședinței din Camera de Consiliu de la 26 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de respingere a contestației formulate de inculpatul V.M.;

- Adresă cazier și fișă cazier pentru inculpat V.M.;

- Procese-verbale, din data de 18 martie 2014, privind accesul la baza informatizată de date;

- Corespondență D.N.A. - Baroul lași;

- înscris tehnoredactat intitulat Lista de arbitri interni și internaționali;

- Proces-verbal, din data de 17 martie 2014;

- Adresă D.N.A. către Curtea ce Apel București și referatul din data de 18 martie 2014 prin care se solicită dispunerea unor măsuri de supraveghere tehnică;

- încheierea nr. 56 din 18 martie 2014 și mandatul de supraveghere tehnică nr. 56/U.P. din 18 martie 2014 emise de Curtea de Apel București;

- Adresă D.N.A. către Curtea de Apel București și referatul din data de 18 martie 2014 prin care se solicită dispunerea unor măsuri de supraveghere tehnică;

- încheierea nr. 58 din 18 martie 2014 și mandatul de supraveghere tehnică nr. 58/U.P. din 18 martie 2014 emise de Curtea de Apel București;

- Adrese D.N.A. către D.N.A. Serviciul tehnic și ordonanța din data de 21 martie 2014 prin care se dispune încetarea măsurilor de supraveghere tehnică dispuse prin mandatele de supraveghere tehnică nr. 56/U.P. din 18 martie 2014 și 58/U.P. din 18 martie 2014, începând cu data de 22 martie 2014;

- Proces-verbal, din data 31 martie 2014, de îndreptare a erorii materiale;

- Proces-verbal, din data de 18 martie 2014, de consemnare a seriilor bancnotelor, care compun suma de 200.000 euro;

- Planșă fotografică întocmită de D.N.A - Serviciul tehnic nr. 226/II-1/2014;

- Proces-verbal, din data de 18 martie 2014, privind punerea la dispoziția denunțătorului a sumei de 200.000 euro;

- Procese-verbale întocmite de D.N.A - Serviciul tehnic nr. 226/11-1/2014, din data de 18 martie 2014;

- Proces-verbal din data de 18 martie 2014, privind constatarea infracțiunii flagrante;

- Planșe fotografice întocmite de D.N.A - Serviciul tehnic nr. 226/11-1/2014;

- Procese-verbale din data de 27 martie 2014, de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice;

- Declarație martor I.I. din data de 26 martie 2014;

- Declarație martor Z.C.P., din data de 26 martie 2014;

- Declarație martor V.V., din data de 26 martie 2014 și împuternicirea avocațială seria IS/320579 av. V.N.;

- Declarație martor A.D.., din data de 25 martie 2014;

- Declarație martor V.D., din data de 25 martie 2014;

- Declarație martor L.C., din data de 24 martie 2014 și împuternicirea avocațială seria B/1733873/2014 av. A.Ș.;

- Declarație martor V.B.M., din data de 24 martie 2014 și împuternicirea avocațială seria IS/320578 av. V.N.;

- Declarație martor Ș.C.L., din data de 24 martie 2014 și împuternicirea avocațială seria IS/320577 av. V.N.;

- Declarație martor O.A.I., din data de 19 martie 2014, card de identitate av. și împuternicirea avocațială seria B/1470558 av. Ș.N.;

- Proces-verbal din data de 18 martie 2014;

- Ordonanță din data de 18 martie 2014, privind efectuarea percheziției corporale asupra numitului V.M.;

- Ordonanță din data de 18 martie 2014, privind efectuarea percheziției autovehiculului înmatriculat marca P.;

- Ordonanță din data de 18 martie 2014, privind efectuarea percheziției corporale asupra numitului O.A.I.;

- Ordonanță din data de 17 martie 2014, privind delegarea ofițerilor de poliție;

- Ordonanță din data de 20 martie 2014;

- Cereri fotocopiere dosar av. C.I. și av. V.F.;

- Referat din data de 20 martie 2014, privind fotocopierea Dosarului nr. 115/P/2014, adrese av. C.I. și av. V.F. și chitanța nr. 1700 din 21 martie 2014;

- Ordonanța din data de 01 aprilie 2014 și cererea formulată de av. D.V.U. de fotocopiere a Dosarului nr. 115/P/2014;

- Fotocopie împuternicire avocațială seria B/1237379 av. D.V.U. pentru inc. V.M.;

- Referat din data de 01 aprilie 2014, privind fotocopierea Dosarului nr. 115/P/2014, adrese av. D.V.U. și chitanța nr. 3413;

- Procese-verbale;

- înscris tehnoredactat intitulat Regulamentul privind organizarea și funcționarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României;

- înscrisuri tehnoredactate intitulate: Legea camerelor de comerț din România, Lista de supraarbitri, Acte al Camerei de Comerț și Industrie a României;

- Proces-verbal din data de 18 martie 2014, încheiat potrivit art. 94 C. proc. pen.;

- Proces-verbal din data de 18 martie 2014, de depunere fotocopii înscrisuri, de către P.G.I. la Dosarul nr. 115/P/2014 și înscrisurile aferente;

- Ordonanță din data de 21 martie 2014, prin care se dispune ridicarea, în fotocopie, a înscrisurilor ce formează Dosarul nr. 147/RIC/2013 și adresa D.N.A. către Camera de Comerț și Industrie, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional;

- Adresă de la Secretariatul Curții de Arbitraj Comercial Internațional nr. 41 din 24 martie 2014 către D.N.A. și fotocopii de pe înscrisurile solicitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09 aprilie 2014, sub nr. 2418/2/2014.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei corespondența prin e-mail dintre dl. dr. R.P.B. și prof. univ. dr. V.N. privindu-l pe inculpat, C.V.-ul inculpatului, cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și două înscrisuri - ANEXA 1 și 2, înaintate de avocatul inculpatului, respectiv dl. av. M.S.S., memoriu, cerere de încuviințare a părăsirii imobilului, cerere de revocare a măsurii arestului la domiciliu formulată de inculpat, adresă emisă de inculpat prin care informează instanța cu privire la noul său domiciliu, declarația pe proprie răspundere dată de N.M., copie act de identitate, contract de promisiune de vânzare-cumpărare și proces-verbal de predare-primire, cerere de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin avocatul său ales S.A., adresă emisă de Camera de comerț prin care aduce la cunoștință instanței că nu este de acord cu schimbarea domiciliului ales de inculpat, declarația inculpatului din data de 24 septembrie 2014, cerere analiză situație cu privire la schimbarea domiciliului, concluzii scrise, decizia nr. 9 a Colegiului de Conducere al C.C.I.R., Hot. nr. 11 a Adunării Generale a C.C.I.R., Dec.17 a Colegiului de Conducere, Hot.nr. 13 a Adunării Generale a C.C.I.R., Diploma de acordare a titlului de Celebritatea anului 2009, proces-verbal privind interceptări telefonice încheiat de subcomisarul N.G., copie împuternicire avocațială, proces-verbal încheiat la 18 martie 2014, cerere de renunțare la contestație, excepție de neconstituționalitate, cerere de probe, rectificare a cererii de probe, lista martorilor admiși prin încheierea din 13 noiembrie 2014, cerere de preschimbare a termenului, cerere de suplimentare a probatorului, note scrise.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 29 mai 2014 în baza art. 346 alin. (1) Noul C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 115/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

S-au respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile inculpatului.

S-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut:

Conform art. 342 C. proc. pen. obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Prin rechizitoriul nr. 115/P/2014 din 07 aprilie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului V.M. avocat în cadrul Baroului lași, președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen raportat la art. 6 și 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul V.M., în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și arbitru în cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, la data de 13 martie 2014, a pretins numitului P.G.I. suma de 1.000.000 euro, din care a primit 200.000 euro la data de 18 martie 2014, prin intermediul numitului O.A.I., în schimbul influenței pe care a lăsat să se creadă că o are asupra arbitrilor din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, învestiți cu soluționarea dosarului de arbitraj nr. 147/RIC/2013 în care denunțătorul avea calitatea de pârât-reclamant, promițând că îi va determina pe aceștia să pronunțe o hotărâre arbitrală favorabilă denunțătorului.

Prin ordonanța din data de 17 martie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză.

Prin ordonanța din data de 18 martie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză.

Prin ordonanța din data de 18 martie 2014 s-a dispus efectuarea urmăririi penale față de suspectul V.M. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanța din data de 01 aprilie 2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpat V.M., în infr. prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanța din data de 19 martie 2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat V.M.

Prin ordonanța de reținere nr. 10 din 19 martie 2014 s-a dispus reținerea inculpat V.M. pe o perioada de 24 ore de la data de 19 martie 2014, ora 00:35 la data de 20 martie 2014 ora 00:35.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 20 martie 2014 - Dosar nr. 1833/2/2014 Tribunalul București, secția I penală, a dispus arestarea preventivă a inc. V.M. pe 30 de zile de la 20 martie 2014 la 18 aprilie 2014 MAP nr. 5/UP din 19 martie 2014.

Au fost enumerate și analizate mijloace de probă administrate în cauză.

Inculpatul a formulat, prin apărător ales, excepții, privind probele administrate în faza de urmărire penală, constând în:

- nelegalitatea vădită a încadrării juridice a presupusei fapte comise art. 291 C. pen., rap. la art. 6 și 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000, invocând faptul că nu i se pot aplica dispozițiile art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000, întrucât nu era învestit ca membru al instanței de arbitraj, ce urma a soluționa litigiul dintre denunțătorul P.G.I. și partea adversă, nu a fost desemnat sau numit ca arbitru în nicio instanță a Curții de Arbitraj Comercial Internațional, din momentul în care s-a înscris pe lista facultativă de arbitrii în anul 2008;

- nelegalitatea și netemeinicia legalității încadrării juridice a presupusei fapte în dispozițiile art. 291 C. pen., ca trafic de influență, invocând aceleași considerente prezentate mai sus, cât și nulitatea probelor administrate, denunțul și declarația denunțătorului, care nu sunt susținute de alte probe și care nu au folosit expresii gen „membrii instanțelor de arbitraj", „arbitrii", „complet arbitrar" asupra cărora urma a fi exercitată influența. De asemenea, invocă faptul că înregistrarea ambientală nu poate fi asimilată unei probe în acuzare, întrucât nu face dovada folosirii în dialogul denunțătorului și inculpatului a unor expresii „membrii instanțelor de arbitraj", „arbitrii", „complet arbitrar" și este, în realitate, trunchiată și falsă.

Flagrantul este o probă circumstanțială ce face dovada că o persoană a dat banii și că o altă persoană a luat, putând fi luați pentru mită, trafic de influență, înșelăciune, restituire împrumut, achiziționarea unui bun și simpla remitere și primire a banilor nu fac dovada îndeplinirii condițiilor unei infracțiuni;

- netemeinicia instrumentării cauzei, în sensul că dosarul nu conține suficiente probe, reiterând ideea că înregistrarea ambientală și denunțul nu evidențiază pentru ce s-au solicitat banii și unde urmau a fi dați, nu folosește expresii „membrii instanțelor de arbitraj, arbitrii, complet arbitrar";

- lipsa elementelor constituite ale infracțiunii de trafic de influență - în sensul că membrii instanțelor de arbitraj nu au calitatea de subiect activ calificat al infracțiunii de trafic de influență, conținutul infracțiunii nu este realizat pentru că, din proba înregistrării ambientale se înțelege clar că inculpatul a discutat cu denunțătorul și l-a lăsat să înțeleagă că suma de bani va ajunge în posesia unei alte persoane, fără a indica nume, nu există nicio probă serioasă și respectabilă care să facă dovada săvârșirii infracțiunii;

- verificarea stric formală a rechizitoriului și a dosarului de către procurorul ierarhic superior, întrucât rechizitoriul a fost întocmit în 07 aprilie 2014 și verificat în 08 aprilie 2114;

- rechizitorul nu este legal întocmit/întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 328 Noul C. proc. pen., existând deficiențe în ce privește încadrarea juridică;

- nelegalitatea probelor din dosar și în special a celor la care participă denunțătorul, întrucât transcrierea interceptării ambientale este nelegală, existând spații care conțin cuvântul „neinteligibil" și care sunt plasate doar în locurile în care ar fi trebuie să găsească replicile inculpatului. Administrarea probelor s-a făcut nelegal, întrucât s-au făcut acte de urmărire penală fără a fi încunoștințați avocații, iar probele la care participă denunțătorul după data de 17 martie 2014 încalcă dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. pen.;

- acuzarea nu a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se reduc la cele scrise în rechizitoriu, procurorul având obligativitatea să invoce circumstanțele care conturează persoana inculpatului, în sensul a tot ceea ce a reprezentat în societate, până la presupusa faptă dedusă judecății, are caracterizări excepționale privind viața și activitatea sa.

Excepțiile și cererile au fost comunicate către Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție, fiind atașat la dosarul cauzei răspunsul acestei instituții.

Analizând actele depuse de către inculpat și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Curtea a constatat:

I. Au fost respectate normele care reglementează competența materială, după calitatea persoanei și teritorială, atât în ceea ce privește efectuarea urmăririi penale, cât și sesizarea instanței.

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 143/2000, art. 13 lit. a), b teza ultimă din Legea nr. 78/2000, art. 56 lit. d) Noul C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale revine Direcției Naționale Anticorupție, în competența proprie a procurorului.

Conform art. 38 lit. d) C. proc. pen., instanța competentă în judecarea cauzei în primă instanță este, din punct de vedere al competenței teritoriale și după calitatea persoanei, Curtea de Apel București.

II. Legalitatea sesizării instanței:

Obligația de verificare a legalității actului de sesizare poartă asupra mențiunilor obligatorii și a respectării condițiilor prevăzute de art. 328 Noul C. proc. pen., vizând o verificare formală a conținutului rechizitoriului.

Rechizitoriul a fost verificat, sub aspectul legalității și temeinicie, de procurorul - șef de secție, cu precădere, fiind o cauză cu inculpat în stare de arest preventiv, cuprinde date referitoare la faptă, încadrare juridică, indică și enumera mijloacele de probă, măsurile procesuale, măsurile preventive, măsurile asigurătorii, cuprinde dispoziția privind trimiterea în judecată și cheltuieli judiciare.

Rechizitoriul îndeplinește condițiile impuse de art. 328 Noul C. proc. pen., neconținând elemente de neregularitate, care să impună remedierea de către procuror.

III. Legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală:

Verificând legalitatea administrării probelor, s-a constatat că au fost respectate condițiile impuse de Noul C. proc. pen., principiile legalității și loialității probelor, care presupun administrarea numai a mijloacelor de probă prevăzute de lege, în condițiile stabilite de Noul C. proc. pen., legislația specială și jurisprudența CEDO.

Prin modul în care au fost administrate, nu a avut loc încălcarea dispozițiilor legale privind administrarea probelor, neaducându-se atingere caracterului echitabil al procesului penal.

Judecătorul de cameră preliminară are obligația verificării probelor doar sub aspectul legalității (respectării normelor de procedură ce reglementează legalitatea obținerii probelor prin mijloace de probă) și nu temeinicia administrării acestora pentru justa soluționare a cauzei.

În ceea ce privește actele întocmite de organele de urmărire penale, procuror și organ de cercetare a poliției judiciare, au fost respectate dispozițiile Noului C. proc. pen., constatându-se că există o cronologie a întocmirii actelor, plecând de la momentul sesizării, prin denunț, până la întocmirea rechizitorului și că au fost întocmite cu respectarea principiului legalității, după începerea urmăririi penală, fiindu-i respectate inculpatului drepturile la asistență juridică, iar cererile și plângerile acestuia au fost respinse motivat.

Încadrarea juridică a faptei nu ține de nelegalitatea sesizării, întrucât, în cazul în care Curtea ajunge la concluzia că fapta nu corespunde încadrării juridice, soluția corectă este schimbarea încadrării juridice dată de procuror, care este supusă cenzurii instanței.

Întrucât la art. 371 Noul C. proc. pen., mărginește obiectul judecății la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței și nu sub aspectul calificării faptei, instanța poate schimba încadrarea juridică, conform art. 386 Noul C. proc. pen.

Supravegherea tehnică," interceptarea ambientală" la care face referire inculpatul, s-a realizat în parametrii legali, în baza unui mandat de supraveghere tehnică emis de către judecătorul de la instanța competentă a judeca cauza în fond, infracțiunea se încadrează în cele prev. la art. 139 alin. (2) Noul C. proc. pen., iar consemnarea activității de supraveghere tehnică s-a realizat conform art. 143 Noul C. proc. pen. prin întocmirea unui proces-verbal de redare a conversației interceptate.

Conținutul procesului-verbal și, implicit, al conversației redate, nu ține de legalitatea administrării mijloacelor de probă, analiza acestuia, în raport cu celelalte mijloace de probă administrate, de ansamblul probator, urmând a se realiza în faza de cercetare judecătorească.

Faptul că înregistrarea nu prezintă acuratețe tehnică deosebită, nu atrage îndepărtarea acesteia pe criteriu de nelegalitate, conținutul urmând a fi clarificat, așa cum am arătat, în faza de cercetare judecătorească.

Chiar inculpatul, în documentația depusă și intitulată cereri și excepții, la pag. 17, vorbește despre expertiza „înregistrării ambientale care se va dovedi falsificată prin prelucrare, ștergere", mijloc de probă, ce este evident, că nu se poate administra în procedura camerei preliminare, vizând conținutul procesului-verbal de redare a conversațiilor interceptate și înregistrate și nu legalitatea obținerii și punerii în aplicare a mandatului de supraveghere tehnică.

De asemenea, denunțul și declarația olografă a denunțătorului, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, din punct de vedere al legalității administrării respectă dispozițiile art. 97 și urm. Noul C. proc. pen., Titlul IV Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii, contestarea conținutului declarațiilor de către inculpat nu este un motiv și/sau suficient pentru a le considera nelegale.

În procedura judecării cauzei pe fond, procedură contradictorie, inculpatul are posibilitatea legală să dovedească neveridicitatea, neverosimilitatea, lipsa de claritate a acestor declarații în dovedirea faptei, aspecte ce nu le transformă în mijloace de probă administrate în mod nelegal, ci doar pot fi apreciate de către judecător ca neconcludente, nepertinente și neutile cauzei.

Obiectul camerei preliminare din punct de vedere al probelor și mijloacelor de probă îl constituie doar verificarea respectării principiului legalității acestora, aspect ce presupune respectarea normelor de procedură în administrare și nu analiza conținutului din punct de vedere al temeiniciei, utilității, pertinenței și concludentei, aspecte ce țin de fondul cauzei și se analizează, de către judecător în hotărârea ce se va pronunța.

Analiza elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului, nu face obiectul procedurii în camera preliminară, legea fiind de strictă interpretare și aplicare.

Coroborând dispozițiile art. 341 alin. (1) Noul C. proc. pen. cu art. 396 Noul C. proc. pen. și art. 16 lit. b) Noul C. proc. pen., rezultă, fără dubii, că analiza conținutului constitutiv al infracțiunii este atributul exclusiv al instanței de fond, care poate pronunța o condamnare dacă fapta există, constituie infracțiune și este săvârșită de inculpat, sau achitare în cazul în care sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. b) Noul C. proc. pen., și nu al judecătorului de cameră preliminară.

În ceea ce privește contestarea legalității sesizării instanței și administrării probelor, pe considerentul că nu s-a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului, acest aspect nu poate fi luat în considerare, întrucât Noul C. proc. pen. nu prevede în art. 328 N C. proc. pen. obligația analizării circumstanțelor personale ale inculpatului.

Vârsta, atitudinea într-o perioadă socio-politică, poziția de avocat în Baroul lași, membru în alte organizații, sunt circumstanțe personale ce nu constituie impedimente pentru luarea măsurilor preventive, urmând a fi avute în vedere, de principiu, cu ocazia soluționării cauzei pe fond, dacă se va stabili vinovăția inculpatului.

S-a constatat legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și actelor efectuate de organele de urmărire penală în Dosarul nr. 2418/2/2014 al Curții de Apel București.

Curtea a constatat că nu se impune a fi invocate excepții din oficiu.

În faza de cercetare judecătorească, Curtea:

- în tem. art. 29 din Legea nr. 47/1992, constatând că art. 374-375 C. pen. nu a făcut obiectul unei verificări de constituționalitate, a admis excepția de neconstituționalitate a art. 374 alin. (4) C. proc. pen. ridicată de inc. V.M., prin av. A.S., sesizând Curtea Constituțională.

În temeiul art. 374 C. proc. pen. a admis, în parte, cererea de probatorii formulată de către inc. V.M. și prin avocat și de către D.N.A.: proba privind audierea celor 2 martori și proba privind audierea martorului D.N.L., precum și audierea martorei C.C., apreciind ca sunt utile soluționării cauzei;

- a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice asupra suportului tehnic care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică, întrucât în urma audierii CD-ului ce conține rezultatul activității de supraveghere tehnică, instanța constatând că pasajele neinteligibile se datorează faptului că inculpatul, în momentele în care discuția atinge subiectul sensibil al sumei de bani pretinse, obiectului dosarului, atitudinea ce urmează a fi avută de către denunțător a doua zi, la termen, folosește un ton scăzut de vorbire, situație ce determină ca semnalul de intrare în echipamentele de înregistrare să nu aibă suficient conținut acustic, pentru a putea fi realizată transcripția, aspect la care se adaugă și faptul că peste conversația se suprapun discuții ale unor persoane din apropiere, zgomote de fond, iar mișcările persoanei care poartă dispozitivul de înregistrare, generează zgomote de tip foșnet, care interferează pasaje din discuție;

- a respins cererea de atașare a dosarului în care s-a pronunțat încheierea nr. 56 din 18 martie 2014 a Curții de Apel București, în baza căreia a fost emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 56/UP din 18 martie 2014,

Întrucât prin încheierea de ședință de cameră preliminară din data de 20 mai 2014 s-a apreciat asupra legalității administrării probelor, inclusiv asupra măsurii supravegherii tehnice - supravegherii audio-video -constatându-se că s-a realizat în parametrii legali în baza unui mandat de supraveghere emis de la instanța competentă a judeca cauza în fond. De asemenea, încheierea de ședință prin care s-a dispus supravegherea tehnică și implicit emiterea unui mandat de supraveghere tehnică, nu este supusă niciunei căi de atac, făcând parte din acele încheieri ce se atacă odată cu fondul cauzei. În concluzie, nu se impune atașarea dosarului în care s-a pronunțat încheierea nr. 56 din 18 martie 2004.

În cauză a fost audiat inculpatul V.M., precum și martorii C.C., D.N.L., U.N.E., H.Y., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar

În data de 24 septembrie 2014, inculpatul V.M. a declarat:

- nu a primit niciun ban de la denunțător, martorul O.A.I a fost oprit în drumul către mașină de către organele de poliție, iar banii dați de către denunțător nu au ajuns Ia inculpat;

- cunoștea că martorul O.A.I. urma să primească o sumă de bani, dar nu are relevanță pentru caz, întrucât flagrantul nu face decât dovada primirii sumei de bani, nu și a explicațiilor pentru remiterea acesteia, nu a primit personal banii pentru că nu obișnuia, iar banii au fost avans într-o discuție de afaceri legată de tipografie;

- anterior flagrantului, avocata L.C., în urma unor discuții despre greutățile întâmpinate în vânzarea unei tipografii, i-a comunicat că are clienți, rugând-o să intermedieze legătura cu aceștia;

- tipografia se regăsește în cadrul SC R. SA, fiind o unitate în cadrul acestei societăți comerciale, cu. capital integral privat, în care Camera de Comerț și Industrie a României are 90% din acțiuni și a fost împuternicit din anul 2010 de Colegiul de conducere pentru finalizarea proiectului de modernizare R. să negocieze sub orice formă de parteneriat cu posibili ofertanți finanțatori, dezvoltatori români/sloveni;

- a avut discuții cu diverși oameni de afaceri pentru vânzarea tipografiei; avea mandat în alb, putând stabili valoarea tipografiei Ia orice sumă pe care o aprecia necesară sau corectă;

- la întrebarea reprezentantului Ministrului Public, dacă i-a arătat denunțătorului tipografia, inculpatul a răspuns că I.P. reprezentată de P.G.I. era cea mai mare societate privată din industria tipografiei și crede că acesta cunoștea tipografia, dar nu-l interesa acest aspect, întrucât întâlnirea fusese organizată cu acest scop;

- nu a întocmit contract scris, întrucât afacerile se fac pe baza unei înțelegeri, hârtiile întocmindu-se ulterior, prețul stabilit fiind 1.000.000 euro;

- nu i-a dat numărul de telefon personal, întrucât purta discuții doar prin intermediul șefei de cabinet și pentru că a aflat că are dosar la Curtea de Arbitraj, iar în cadrul discuției i-a comunicat că nu trebuie să-l mai sune, întrucât regula era să se discute prin secretariat și pentru că orice convorbire telefonică de trei minute se poate transforma în dosar penal;

- denunțătorul i-a cerut să reducă prețul tipografiei sub 1.000.000 euro, pentru că nu avea această sumă, context în care i-a spus că se mai gândește și i-a cerut să-i aducă 300.000 euro până la termen, știind că are termen de judecată;

- la prima întâlnire, din 13 martie, i-a spus că nu-l privește situația dosarului pe care denunțătorul îl avea la Curtea de Arbitraj, iar în 18 martie nu au discutat nimic despre Curtea de Arbitraj, dosar, arbitrii, ceea ce a spus are legătură cu limbajul său și a folosit noțiunea de termen în sensul de tranșă, având în vedere că urma să vină la termenele din dosar, și denunțătorul i-a cerut opinia cu privire la comportamentul pe care urma să-I aibă în cadrul dosarului de la Curtea de Arbitraj, dar i-a cerut să-și vadă de treabă;

- prin expresia „când o să vină sorocul pronunțării, ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla", s-a referit la sensul larg al noțiunii de pronunțare și viza momentul în care avea certitudinea că se va încheia afacerea;

- prin exprimarea „nu am niciun avantaj (...) aceștia sunt banii pe care trebuie să-i dau" înțelegea că banii rezultați din vânzarea tipografiei nu-i aparțineau;

- în cadrul întâlnirii din data de 13 martie, denunțătorul nu i-a oferit nicio sumă de bani, nu i-a promis nimic;

- nu a vorbit cu membrii completului de arbitraj în vederea soluționării dosarului;

- redarea cuprinsă în procesul-verbal are 7 min. și 13 sec, iar întâlnirea a durat 23, în transcript sunt 16 pasaje inteligibile doar în dreptul exprimărilor sale, denunțătorul a încercat să discute despre existența dosarului, dar i-a replicat că se ridică de la masă, aspecte care nu sunt cuprinse în procesul-verbal.

Martora C.C. a declarat că în urma verificărilor efectuate înregistrate cu evidența completelor a constatat că inculpatul V.M. a fost desemnat în 4 dosare, dar nu a participat la soluționarea litigiilor ce formau obiectul acelor dosare, aspect confirmat de către departamentul economic, care a comunicat că nu a încasat bani cu titlu de onorariu de arbitru.

Martorul D.N. a declarat că-l cunoaște pe denunțător de 15 ani și are o relație care implică și servicii avocațiale, existând respectarea principiului încălcării confidențialității;

- în cadrul litigiului de la Curtea de Arbitraj a fost reprezentat de doamna avocat pe care i-a recomandat-o;

- până la realizarea flagrantului nu a încercat să ia legătura cu denunțătorul, iar după ce a devenit public i-a oferit serviciile de reprezentare la D.N.A.

Martorul U.E. a declarat:

- în toamna anului 2013 a discutat cu inculpatul despre vânzarea unei tipografii, explicându-i acestuia că nu era o afacere în acel moment, situație în care inculpatul i-a comunicat că era implicată și vânzarea clădirii în care se afla tipografia la un preț de 1.500.000 euro;

- după o lună și jumătate de la prima discuție, inculpatul l-a întrebat dacă nu este interesat pentru că prețul scăzuse la 1.000.000 euro;

- la întrebarea inculpatului, dacă din practica sa de om de afaceri a făcut afaceri fără a încheia documente, martorul a răspuns că nu a făcut afaceri fără a încheia documente, în afacerile imobiliare se procedează la darea unui avans pentru securizarea afacerii și întocmirea ulterioară a documentelor.

Martorul H.l. a declarat că, în urmă cu 5-6 ani, a participat ca translator la o întâlnire dintre o delegație de oameni de afaceri turci și o delegație condusă de domnul V.M., la Camera de Comerț, discutându-se despre modernizarea R. și vânzarea-cumpărarea unei tipografii;

- întâlnirea a avut loc după vizita președintelui Turciei în România și la Camera de Comerț și Industria a României;

- cunoaște că există practici în mediul de afaceri în sensul stabilirii unei înțelegeri și încheierii ulterioare a actelor.

Prin adresa din 03 februarie 2015 Camera de Comerț și Industrie a României a comunicat:

- tipografia aparține SC E.C. SA;

- prin Decizia 18 din 06 martie 2013 Colegiul de conducere al C.C.I.R. a aprobat cesionarea acțiunilor pe care le are Camera de Comerț la E.C. către R. la valoarea normală a acestora, prin contractul din 28 ianuarie 2013, R. devenind unic acționar;

- în cursul anului 2013 au avut loc o serie de demersuri privind preluarea societății E.C. SA de către M.C. P.S.P. SRL;

- hotărârile Adunării Generale a Membrilor nr. 11 din 30 aprilie 2010, 13 din 20 aprilie 2013 și deciziile Colegiului de conducere nr. 9 din 04 februarie 2010 și 17 din 26 iunie 2010 se referă la împuternicirea fostului președinte de a negocia orice formă de parteneriat cu posibili ofertanți/finanțatori/dezvoltatori români ori străini primind finalizarea Proiectului Expozițional R., de- sine-stătător sau în cadrul modernizării R. în integralitate și nu la vânzarea de active aparținând R. pentru care ar fi fost nevoie de împuternicire specială;

- Deciziile Colegiului de conducere, aprobate prin Hotărârile Adunării Generale corespunzătoare au fost luate anterior înstrăinării acțiunilor deținute de către C.M. la SC E.C. SA.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea reține următoarea situație de fapt:

La data de 02 septembrie 2013, SC I.P. Group SA a sesizat Camera de Comerț și Industrie a României - Curtea de Arbitraj Comercial Internațional cu o acțiune arbitrală formulată împotriva numiților P.G.I. și A.D., acțiunea fiind înregistrată pe rolul Curți