ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3997/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3997/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor penale de față, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 32/S din 28 ianuarie 2013, pronunțată în dosar nr.

15588/62/2011, Tribunalul Brașov, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 9 acte materiale, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a condamnat pe inculpatul P.C.C. la

pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua C. pen. -

dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice,

lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat

și lit. c) C. pen. - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei

societăți comerciale pe o durată de 4 ani.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 22 acte materiale,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua - dreptul

de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b) -

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit.

c) C. pen. - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți

comerciale pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit.

b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit aceste pedepse și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua - dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții

elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat și lit. c) C. pen. - dreptul de a ocupa funcția de

administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat pe

durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata

termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de

supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul

Suceava:

- să se prezinte la fiecare convocare la

serviciul menționat;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existență;

A pus în vedere inculpatului dispozițiile

art. 83 C. pen.

A interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b), c) C. pen. pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71

alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

În baza art. 14, 16, 24 alin. (3), 346 C.

proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ. și a obligat inculpatul în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL Brașov să achite părții

civile suma de 247.199 RON reprezentând prejudiciul nerecuperat, majorările de

întârziere și penalizările vor fi calculate până la data plății efective și

respinge restul pretențiilor părții civile.

A respins cererea părții civile de instituire

a unor măsuri asigurătorii.

În baza art. 61 alin. (1) din O.G. nr.

75/2001 a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, în termen de 15

zile de la rămânerea definitivă, către Direcția generală a finanțelor publice

în a cărei rază își are domiciliul fiscal inculpatul.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr.

241/2005, a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri la data

rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru a

face mențiunile corespunzătoare.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat

inculpatul să plătească statului suma de 1.300 RON cheltuieli judiciare la

urmărirea penală și instanța de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut următoarele:

La data de 09 februarie 2010 lucrătorii de

poliție din cadrul IPJ Brașov - Serviciul Investigarea Fraudelor s-au sesizat

cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către numitul

P.C.C., administrator al SC E.O.C. SRL și SC A.C. SRL, constând în omisiunea

înregistrării în evidențele contabile și în alte documente legale a

operațiunilor comerciale și veniturile realizate din relațiile comerciale cu

două societăți comerciale, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale.

La data de 12 februarie 2010 s-a înregistrat

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov sesizarea Gărzii Financiare -

Secția Brașov prin care solicita efectuarea de cercetări față de aceeași

persoană - P.C.C., pentru săvârșirea unor fapte similare.

Prin rezoluția organelor de urmărire penală

din data de 05 iulie 2011, confirmată prin rezoluția procurorului din data de

05 iulie 2011, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul P.C.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (9 acte materiale) și evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (17 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (2

fapte).

Prin ordonanța procurorului din data de 15

noiembrie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor relativ la

care a fost cercetat învinuitul din infracțiunile de evaziune fiscală, fapta

prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) și evaziune fiscală,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale), toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (2 fapte) în infracțiunile de evaziune

fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) și evaziune

fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale), toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (2 fapte).

I. Cât privește SC E.O. SRL Brașov, instanța

a reținut că:

La data de 08 ianuarie 2007 a fost înființată

în mun. Brașov SC E.O. SRL (prin schimbarea sediului din alt județ) având ca

asociat și administrator pe inculpatul P.C.C. și activitate principală comerț

cu ridicata a combustibililor solizi, lichizi și gazoși și al produselor

derivate. Din data de 01 iulie 2011 societatea este radiată, urmare a

închiderii procedurii falimentului.

La data de 10 aprilie 2008 s-a înregistrat la

Oficiul Registrului Comerțului SC G. SRL Bacău, iar din data de 11 decembrie

2008 administrator al acestei societăți este inculpatul P.C.C.

Evidența contabilă a SC E.O.C. SRL s-a

realizat de către SC B.C. SRL prin martora H.F., în temeiul contractului nr.

167/2007 prin care inculpatul și-a asumat obligația să pună la dispoziția

prestatorului toate documentele contabile din care rezultă operațiuni

patrimoniale precum și informațiile necesare pentru ținerea la zi și în mod

corect a contabilității societății.

Potrivit declarației acestei martore -

constantă în ambele etape procesuale, după încheierea contractului, respectiv

în anul 2007, inculpatul P.C.C. se prezenta lunar cu documentele justificative

din luna anterioară, în scopul de a se întocmi evidențele contabile și

depunerii declarațiilor fiscale. În anul 2008 inculpatul P.C.C. s-a prezentat

la interval de 2 - 3 luni cu documentele contabile și numai în prima jumătate a

anului, astfel că ultima factură emisă de SC E.O. SRL a fost predată de

inculpat în scopul înregistrării la data de 23 iulie 2008, fiind cuprinsă în

decontul de TVA din luna iulie 2008, dată după care inculpatul nu s-a mai

prezentat pentru predarea documentelor contabile.

Declarațiile martorei s-au coroborat cu

datele pe declarația fiscală 394 pentru semestrul II 2008 pe care era

menționată doar livrarea de bunuri/servicii către SC M.G. SRL potrivit facturii

sus-menționate.

În perioada august 2008 - decembrie 2009,

operațiunile comerciale și veniturile încasate de către inculpatul P.C.C. -

potrivit facturilor fiscale emise de acesta nr: 0595786 din 19 august 2008,

0595791 din 06 septembrie 2008, 0595792 din 07 septembrie 2008, 0595794 din 04

decembrie 2008, 0595795 din 08 decembrie 2008, 0595796 din 10 decembrie 2008, 0595797

din 18 decembrie 2008, 0595798 din 22 decembrie 2008 și 0595799 din 23

decembrie 2008 în valoare totală de 55.640,98 RON. În relația comercială cu SC

G. SRL Bacău nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății,

dar sumele menționate pe aceste facturi fiscale au fost încasate în numerar de

către inculpat, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosar și din

declarația martorului C.C. - fost administrator al SC G. SRL Bacău audiat în

cursul urmăririi penale.

Potrivit adresei AFP Mun. Brașov nr. 74311 A

din 19 septembrie 2011 obligațiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere

nr. 685 din 22 decembrie 2010 nu au fost achitate, dar s-a precizat că în fișa

fiscală a societății debitul de TVA stabilit suplimentar de organele de inspecție

fiscală în sumă de 8.884 RON s-a stins integral cu decontul depus de societate

cu TVA, deconturi cu suma negativă fără opțiune de rambursare nr. 2.316 din 25

februarie 2008, 15.415 din 24 aprilie 2008, 22.631 din 23 august 2008. De

asemenea se menționează în această adresă faptul că la data de 19 septembrie

2011 societatea figurează cu obligații de plată la bugetul consolidat al

statului cu suma de 8.262 RON reprezentând:

TVA - debit - 0 RON

- majorări - 435 RON

Impozit pe profit

- debit - 7.481 RON

- majorări - 346 RON.

Așadar, prin omisiunea înregistrării în

evidențele contabile și în documentele legale obligatorii a operațiunilor

comerciale și veniturilor înregistrate, inculpatul s-a sustras de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale în sumă de 8.262 RON reprezentând impozit pe

profit, debit 7.481 RON și majorări 346 RON conform adresei nr. 74311 din 19

septembrie 2011 a AFP mun. Brașov anterior arătată.

Prin Sentința civilă nr. 1.662/sind din 18

octombrie 2010 a Tribunalului Brașov - P.C.C., în calitate de administrator al

SC E.O. SRL, a fost obligat să suporte cu averea personală suma de 16.365 RON

reprezentând prejudiciul cauzat statului prin omisiunea înregistrării în

contabilitate a celor 9 facturi fiscale.

II. Cât privește SC A.C. SRL Brașov instanța a

reținut că:

La data de 25 iunie 2007 a fost înființată în

mun. Brașov SC A.C. SRL având ca asociați pe C.G. și P.C.C. Din data de 18

octombrie 2007 iese din societate C.G. și intră I.A.F., iar administrator este

numit inculpatul P.C.C. Activitatea principală a societății a fost construcții

de clădiri și lucrări de geniu, iar în prezent se află în stare de lichidare -

conform adresei Oficiului Registrului Comerțului. La data de 13 mai 2010

inculpatul a cesionat părțile sociale ale SC E.O. SRL, SC A.C. SRL, SC G. SRL

către G.I., persoană care nu a primit vreun document contabil, operațiunea de

revocare din funcție a inculpatului intervenind la 22 septembrie 2011.

Și evidența contabilă a SC A.C. SRL a fost

ținută tot de SC B.C. SRL în baza contractului 180/2007 prin care inculpatul

și-a asumat de asemenea obligația să pună la dispoziția prestatorului toate

documentele contabile din care rezultă operațiuni patrimoniale precum și a

informațiilor necesare pentru ținerea la zi și în mod corect a contabilității societății.

Ca și în cazul celeilalte societăți, martora

H.F. s-a ocupat de întocmirea evidenței contabile.

Din coroborarea declarației martorei -

constantă în ambele etape procesuale, cu datele consemnate în documentele

corespunzătoare constând în declarații fiscale, copii facturi, jurnal pentru

vânzări aflate la dosarul de urmărire penală a rezultat că ultima factură pusă

la dispoziția firmei de contabilitate de către inculpat a fost factura seria

BVCAA nr. 03816304 din 02 iunie 2008 care a fost înregistrată în evidențele

contabile respectiv în jurnalul pentru vânzări în luna iulie 2008 și a fost

cuprinsă în decontul de TVA de pe trimestrul III 2008. După data de 23 iulie

2008, inculpatul nu s-a mai prezentat la firma de contabilitate pentru predare

documente justificative și nici nu a depus la AFP declarațiile fiscale

obligatorii.

În declarația 394 pe semestrul II 2008 SC

E.O. SRL Suceava a raportat achiziții în sumă de 20.558 RON, din care TVA 3.906

RON, venituri care nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale SC A.C.

SRL și nici în documentele legale obligatorii (declarații fiscale). Datele

menționate în declarația 394 se coroborează cu declarația martorului C.C. care

a confirmat relația comercială cu societatea administrată de inculpat.

În aceeași perioadă, inculpatul a desfășurat

relații comerciale și cu SC G. SRL, la care era asociat și din 11 decembrie

2008 și administrator, cum a rezultat din fișa analitică a contului 401 pentru

SC A.C. SRL către această societate (SC G. SRL) a livrat bunuri (materiale de

construcții) și a emis facturile fiscale nr. 3816403 din 05 decembrie 2008,

3816404 din 09 decembrie 2008, 3816405 din 10 decembrie 2008, 3816406 din 15

decembrie 2008, 3816407 din 17 decembrie 2008, în valoare totală de 24.794,08

RON, iar TVA în sumă de 3958,72 RON. Potrivit chitanțelor, sumele de bani

menționate în aceste documente justificative au fost încasate de inculpat în

numerar. Pentru livrările de bunuri și servicii taxabile în sumă de 41.393 RON

(sem II 2008) sunt datorate impozit pe profit suplimentar în sumă de 6.623 RON,

TVA în sumă de 7.865 RON, majorări de întârziere în sumă de 3.552 RON datorate

pana la data de 31 mai 2010 în contul impozitului pe profit, majorări de

întârziere în sumă de 4.220 RON datorate pana la data de 31 mai 2010 în contul

TVA.

În sem. I 2009 SC A.C. SRL administrată de

inculpat a continuat relațiile comerciale cu SC G. SRL către care a efectuat

mai multe livrări de bunuri conform următoarelor 10 facturi fiscale ce poartă

nr. : 3816352 din 02 martie 2009, 3816353 din 03 martie 2009, 3816354 din 04

martie 2009, 3816355 din 05 martie 2009, 3816356 din 06 martie 2009, 3816357

din 07 martie 2009, 3816358 din 09 martie 2009, 3816359 din 10 martie 2009,

3816408 din 12 mai 2009 și 3816409 din 13 mai 2009 în valoare totală de

48.018,40 RON . Conform chitanțelor, sumele de bani obținute de inculpat

potrivit acestor facturi au fost încasate în numerar. Astfel, potrivit

raportului de inspecție fiscală nr. 5305 din 25 mai 2010 și Deciziei de

impunere 653 din 25 mai 2010 pentru aceste livrări de bunuri și servicii

taxabile sunt datorate următoarele obligații fiscale: impozit pe profit în sumă

de 6.456 RON, TVA în sumă de 7.666 RON, majorări de întârziere în sumă de 2.282

RON datorate până la data de 31 mai 2010 în contul impozitului pe profit,

majorări de întârziere în sumă de 2.951 RON datorate până la data de 31 mai

2010 în contul TVA.

În semestrul II al anului 2009 inculpatul

P.C.C., în numele SC A.C., a livrat către SC G. SRL Onești materiale de

construcții, realizând 6 operațiuni comerciale concretizate în facturile

fiscale nr. 3816418 din 14 iulie 2009, 3816360 din 15 iulie 2009, 3816419 din

16 iulie 2009, 3816361 din 17 iulie 2009, 3816420 din 20 iulie 2009 și 3816362

din 03 august 2009, menționate în jurnalele de cumpărări ale SC G. SRL și în

fișa analitică a contului 401 pentru furnizorul SC A.C. SRL. Pentru livrările

de bunuri și servicii consemnate în aceste facturi, bunuri și servicii taxabile

în sumă de 104.499 RON, fără TVA, sunt datorate impozit pe profit suplimentar

în sumă de 16.720 RON, TVA în sumă de 19.855 RON, majorări de întârziere în

sumă de 2.875 RON datorate până la data de 31 mai 2010 în contul impozitului pe

profit, majorări de întârziere în sumă de 4.011 RON datorate până la data de 31

mai 2010 în contul TVA.

Potrivit adresei AFP Mun. Brașov nr. 74311A

din 19 septembrie 2011 obligațiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere

nr. 653 din 25 mai 2010 corectată la data de 24 august 2011 nu au fost

achitate, dar se precizează că în fișa fiscală a societății debitul de TVA

stabilit suplimentar de organele de inspecție fiscală în sumă de 35.387 RON s-a

stins integral cu TVA-ul de rambursat din decontul de TVA pe luna martie 2008

depus de societate în data de 24 aprilie 2008 și înregistrat sub nr. 15393. De

asemenea se menționează în această adresă faptul că la data de 19 septembrie

2011 societatea figurează cu obligații de plată la bugetul consolidat al

statului în sumă de 247.199 RON reprezentând:

TVA - debit - 0 RON

- majorări - 11.182

RON

Impozit pe profit

- debit - 111.224 RON

- majorări - 119.292

RON

- penalități - 16.683

RON.

Prin urmare, în calitate de administrator al

SC A.C. SRL, prin omisiunea înregistrării în evidențele contabile și în

documentele legale obligatorii a operațiunilor comerciale și veniturilor

înregistrate, mai sus descrise - din relațiile comerciale SC E.O. SRL către

care a livrat bunuri în valoare de 20.558 RON și SC G. SRL către care a livrat

în 21 rânduri bunuri în valoare de 217.724 RON, potrivit facturilor fiscale nr.

3816403 din 05 decembrie 2008, 3816404 din 09 decembrie 2008, 3816405 din 10

decembrie 2008, 3816406 din 15 decembrie 2008, 3816407 din 17 decembrie 2008,

3816352 din 02 martie 2009, 3816353 din 03 martie 2009, 3816354 din  04 martie

2009, 3816355 din 05 martie 2009, 3816356 din 06 martie 2009, 3816357 din 07

martie 2009, 3816358 din 09 martie 2009, 3816359 din 10 martie 2009, 3816408

din 12 mai 2009 și 3816409 din 13 mai 2009, nr. 3816418 din 14 iulie 2009,

3816360 din 15 iulie 2009, 3816419 din 16 iulie 2009, 3816361 din 17 iulie

2009, 3816420 din 20 iulie 2009 și 3816362 din 03 august 2009), inculpatul s-a

sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale în sumă de 247.199 RON

reprezentând impozit pe profit debit 111.224 RON, majorări 119.292 RON și

penalități 16.683 RON potrivit adresei AFP Mun. Brașov nr. 74311 A din 19

septembrie 2011 anterior menționată.

Potrivit art. 126 din C. fisc., operațiunile

comerciale efectuate de către inculpatul P.C.C. prin intermediul SC A.C. și SC

E.O. SRL pe care le administra, sunt operațiuni impozabile, obligațiile fiscale

devenind exigibile în condițiile art. 134

1

din C. fisc.

În raport de materialul probatoriu administrat

în cauză, instanța a apreciat vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea

pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Împotriva hotărârii menționate au declarat

apel partea civilă ANAF-DGFP Brașov și inculpatul P.C.C., hotărâre criticată

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare partea civilă a arătat că la data

de 19 septembrie 2011 SC E.O. SRL figurează cu obligații de plată la bugetul

consolidat al statului în cuantum de 8.262 RON, astfel că trebuie dispus a le

achita.

De asemenea, instanța de fond nu a aplicat în

mod corect prevederile imperative ale art. 11 din Legea nr. 241/2005 care

prevăd că instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunilor.

Prin Decizia penală nr. 44/Ap din 9 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-au respins apelurile declarate de inculpatul P.C.C. și

partea civilă ANAF-DGFP Brașov împotriva Sentinței penale nr. 32/S din 28

ianuarie 2013 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosar nr. 15588/62/2011, pe

care o menține.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum

de 200 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea

Baroului de Avocați Brașov și se include în cheltuielile judiciare.

A fost obligat fiecare apelant la câte 300

RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de

fond pe baza probelor administrate, iar încadrarea juridică a faptelor comise

de către inculpatul P.C.C., care într-o anume perioadă, în calitate de

administrator al SC E.O.C. SRL Brașov și SC A.C. SRL Brașov, nu a înregistrat

în evidențele contabile ale societăților și în documentele legale obligatorii

operațiunile comerciale și veniturile obținute din relațiile cu SC G. SRL

Brașov și SC E.O. SRL pentru a se sustrage de la plata impozitelor către

bugetul consolidat al statului întrunesc elementele constitutive a două

infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a)

C. pen.

Potrivit facturilor fiscale emise și aflate

la dosarul cauzei, inculpatul a desfășurat operațiuni comerciale, însă nu le-a

înregistrat în evidențele contabile ale societăților, sustrăgându-se în acel

fel de la îndeplinirea obligațiilor fiscale către stat, sumele înscrise în

facturi fiind încasate de acesta în numerar, împrejurări dovedite cu declarația

martorului C.C. coroborată cu chitanțele aflate la dosarul de urmărire penală.

De precizat, facturile și chitanțele cuprind

sume până la 5.000 RON, în scopul de a se evita rulajul pe conturile bancare și

controlul banilor.

Martora H.F. a realizat evidența contabilă la

cele două societăți administrate de către inculpat în baza contractelor de

prestări servicii încheiat sub nr. 167/2007 și nr. 180/2007 în conformitate cu

care reprezentantul societății se obliga să asigure condițiile necesare pentru

realizarea lucrărilor și prestațiilor prin punerea la dispoziția prestatorului

a tuturor documentelor legale din care rezultă operațiuni patrimoniale, precum și

a informațiilor necesare pentru ținerea corectă și la zi a contabilității

societății; întârzierea predării către prestator poate determina întârzierea de

către acesta a întocmirii raporturilor contabile, întârziere de care este

responsabil beneficiarul.

În declarațiile date atât în faza de urmărire

penală, cât și în fața instanței de judecată, martora a făcut vorbire despre

modul cum a realizat evidența financiar-contabilă la societățile administrate

de către inculpat "... inițial, în cursul anului 2007, P.C.C. se prezenta

lunar la firma de contabilitate, unde preda actele contabile pentru luna

anterioară ... în cursul anului 2008, s-a prezentat la un interval de

aproximativ 2 - 3 luni ...". Ultima factură eliberată de SC E.O.C. SRL

Brașov și primită pentru înregistrare este factura fiscală seria BV Caa nr.

00595780 din 8 iunie 2008, iar cea eliberată de SC A.C. SRL Brașov poartă seria

BV CAA nr. 03816304 din 2 iunie 2008 după care P.C.C. nu a mai predat niciun

fel de document contabil pentru cele două firme; "... la început

activitatea a mers foarte bine, inculpatul aducea lunar până în data de 5,

actele contabile din luna anterioară și prelucram toate actele care mi se

puneau la dispoziție ... începând cu anul 2008 am fost nevoită să îl sun tot

mai des pe inculpat, dar acesta nu îmi răspundea și nu mai avea alocate

numerele de telefon pe care le dețineam ... pe actele primite făceam mențiune

în concret data la care le primeam pentru că mi se întâmpla să le primesc după

depunerea declarațiilor ... după ce nu am mai primit niciun act, evident nu am

mai depus situații financiare ... la momentul august 2008 situația mergea rău

în sensul că nu ne-au mai fost depuse acte pentru înregistrare

contabilă.". De altfel, ultima factură înregistrată la data de 23 iulie 2008

a fost cuprinsă în decontul de TVA din luna iulie 2008, la fel cum o arată că

datele din declarația fiscală 394.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptelor, afirmând că toate documentele contabile au fost predate

pentru evidențiere, probele administrate în cauză dovedesc vinovăția acestuia

și săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală.

În urma relațiilor comerciale cu SC G.,

inculpatul P.C.C., în calitate de administrator la SC E.O.C. SRL Brașov nu a

înregistrat în contabilitate cele 9 facturi fiscale emise către aceasta în

intervalul 19 august - 23 decembrie 2008, în valoare de 55.640,98 RON cauzând

un prejudiciul bugetului consolidat al statului în cuantum de 8.262 RON (adresa

nr. 74311 din 19 septembrie 2011 a A.F.P. Brașov) - 9 acte materiale.

Inculpatul P.C.C., în calitate de

administrator la SC A.C. SRL Brașov, în perioada 2008 - 2009, cu știință nu a

înregistrat în evidența financiar-contabilă documentele aferente bunurilor

livrate către SC E.O. SRL și SC G. SRL în valoare de 217.724 RON, prejudiciul

cauzat bugetului consolidat al statului fiind de 247.199 RON (adresa nr. 74311

A din 19 septembrie 2011) - 22 acte materiale.

La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv: dispozițiile generale ale codului, limitele de pedeapsă

prevăzute de legea specială, gradul de pericol social al faptelor comise,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În raport de modalitatea de săvârșire a

faptelor, intenția inculpatului, care cu știință nu a remis spre înregistrare

contabilă documente specifice relațiilor comerciale desfășurate cu societățile

menționate, de a se sustrage de la plata impozitelor către stat, cuantumul

prejudiciului creat, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat

apelantului-inculpat pedeapsa cu închisoarea.

Totodată, în activitatea de individualizare,

au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, persoană

în vârstă de 29 de ani la momentul săvârșirii faptelor, sancționat

administrativ în anii 2010 și 2011 pentru fapte comise în calitate de

comerciant.

S-a constatat că inculpatul a avut o prezență

constantă în fața organelor judiciare, însă a considerat că nu datorează

statului nimic.

Ca atare, motivele de apel invocate de către

acesta sunt nefondate, probele administrate în cauză dovedesc, fără putință de

tăgadă, legalitatea și temeinicia soluției de condamnare pronunțată de către

tribunal.

S-a arătat că potrivit adresei nr. 18060 din

10 aprilie 2012, DGFP Brașov s-a constituit parte civilă în cauză împotriva

inculpatului P.C.C. cu suma de 255.461 RON (247.199 RON stabilită în sarcina SC

A.C. SRL și 8.262 RON în ceea ce privește pe SC E.O.C. SRL) reprezentând

prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului.

Prin Sentința civilă nr. 1.662/sind din 18

octombrie 2010 a Tribunalului Brașov, P.C.C., în calitate de administrator al

SC E.O.C. SRL a fost obligat să suporte din averea personală 16.365 RON

reprezentând prejudiciul cauzat statului prin omisiunea înregistrării în

contabilitate a celor 9 facturi fiscale emise în contul SC E.O. SRL.

Așa fiind, prejudiciul cauzat statului prin

această omisiune a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească, iar

inculpatul obligat la plata acestuia, astfel, în mod legal, tribunalul a

respins aceste pretenții ale părții civile.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005

privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a

săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor

asigurătorii este obligatorie, însă se dispune asupra bunurilor respectivului

inculpat.

Din Adresa nr. 74.571 din 28 ianuarie 2013

emisă de Municipiul Suceava rezultă că P.C.C. nu figurează în evidențele

fiscale cu bunuri impozabile.

Este adevărat că potrivit art. 164 C. proc.

pen. încheierea instanței judecătorești prin care s-a dispus luarea măsurii

asigurătorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc sau măsurile

pot fi aduse la îndeplinire și prin organele proprii de executare ale unității

păgubite.

În speță, nu este vorba de punerea în

executare a măsurilor asigurătorii, ci de inexistența bunurilor în patrimoniul

inculpatului și imposibilitatea instituirii acesteia.

Ca atare, cum măsurile asigurătorii nu pot fi

dispuse întrucât nu există bunuri în patrimoniul inculpatului, cererea părții

civile în acest sens va fi respinsă.

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în

baza art. 379 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins

apelurile declarate de inculpatul P.C.C. și partea civilă ANAF - DGFP Brașov

împotriva Sentinței penale nr. 32/S din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului Brașov,

pronunțată în dosar nr. 1588/62/2011.

S-au avut în vedere dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat urmând a fi

suportate de fiecare apelant.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs inculpatul P.C.C. și partea civilă ANAF - DGFP Brașov.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că decizia atacată de partea civilă ANAF - DGFP Brașov și

inculpatul P.C.C. a fost pronunțată la data de 9 aprilie 2013, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă

limitare a evoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost

abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de

aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul

judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale

ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel, prin modificările aduse de această

lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să

elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat

pedepse greșit individualizate, iar în ce privește motivul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., se constată că acesta

nu a suferit nicio modificare prin Legea nr. 2/2013 însă potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se

iau în examinare din oficiu, fiind necesar pentru a fi examinat de către

instanța de recurs, respectarea condițiilor prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În cauza de față, inculpatul a invocat cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 12 C. proc.

pen., criticând hotărârea atacată cu privire la vinovăția sa, iar în subsidiar

la individualizarea pedepsei.

Verificând îndeplinirea cerințelor prev. de

art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurentul

inculpat nu și-a motivat recursul, încălcându-și astfel obligația ce îi revenea

potrivit textului de lege menționat.

Prin urmare, ținând seama de această

împrejurare, Înalta Curte, având în vedere și prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care nu mai enumera printre cazurile de casare care se

iau în considerare din oficiu și pe cele prevăzute la pct. 17

2

și

pct. 12 ale art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea

criticilor formulate.

În ce privește recursul declarat de partea

civilă, prin motivele de recurs aflate în scris la dosar a fost criticată

hotărârea instanței de apel cu privire la neachitarea prejudiciului cauzat

bugetului de stat, susținând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea civilă

în cauză, precum și cu privire la neaplicarea prevederilor art. 11 din Legea

nr. 241/2005 privind instituirea măsurilor asigurătorii.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că prejudiciul cauzat statului prin omisiunea înregistrării

în contabilitate a celor 9 facturi fiscale emise în contul SC E.O. SRL, a fost

stabilit prin Sentința civilă nr. 1.662/sind din 18 octombrie 2010 a

Tribunalului Brașov, iar inculpatul obligat la plata acestuia, astfel că în mod

corect, instanța de apel a respins pretențiile civile formulate de partea

civilă.

În ce privește luarea măsurilor asigurătorii,

aceasta este obligatorie însă se dispune asupra bunurilor inculpatului.

Întrucât din datele dosarului rezultă că

inculpatul nu figurează cu bunuri impozabile, în cauză în mod corect s-a

constatat inexistența bunurilor în patrimoniul inculpatului și imposibilitatea

instituirii măsurii asigurătorii.

Având în vedere cele menționate, recursurile

declarate de inculpat și partea civilă sunt nefondate, urmând ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de parte civilă ANAF prin DGFP Brașov și de inculpatul P.C.C. împotriva

Deciziei penale nr. 44/AP din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei

de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM