ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3258/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (continuatoarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare, următoarele:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 34927 din 29 octombrie 2013 și a notificării înregistrate la A.P.D.R.P. cu nr. 35259 din 01 noiembrie 2013, ambele comunicate reclamantei în 08.11.2013;

- anularea Deciziei de soluționare a Contestației formulată de reclamantă, înregistrată la pârâtă sub nr. x din 21 noiembrie 2013, Decizia fiind înregistrată la A.P.D.R.P. cu nr. 39563 din 03 decembrie 2013, și fiind comunicată reclamantei în 09.12.2013;

- anularea Notificării nr. 3752 din 25 noiembrie 2013, prin care a fost refuzată în privința plății tranșei a doua (echivalentul a 10.000 euro);

- plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 536/2014 din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (continuatoarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare și, în consecință, a dispus anularea Deciziei nr. 39563 din 3 decembrie 2013, emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Satu Mare și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 29 octombrie 2013, emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și a notificării nr. x din 25 noiembrie 2013 și a obligat pârâtele la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Arată recurenta că instanța de fond a interpretat în mod greșit clauzele contractuale, respectiv prevederile art. 2 alin. (3) din contractul de finanțare, potrivit cărora durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuție a acestuia, la care se adaugă 3 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcută de către Autoritatea Contractantă.

Subliniază recurenta că somația și termenul de 30 de zile prevăzut la art. 8 alin. (3) din Anexa 1, reținut de instanța de judecată, se aplică numai dacă pe parcursul perioadei de monitorizare, respectiv perioada de 3 ani de la data ultimei plăți, se constată de către autoritatea contractantă nerespectarea anumitor obligații, prin așa numitul control ex-post.

Apreciază recurenta că, în condițiile în care reclamantei i-a fost respinsă cererea privind cea de-a doua tranșă de plată (ultima, de altfel), în prezenta cauză nu poate fi acordat un astfel de termen, deoarece nu ne aflăm în perioada de monitorizare, ci în cea de execuție.

Punctează recurenta că, deși nu se află în perioada de monitorizare a contractului de finanțare, Curtea de Apel Cluj a considerat, în mod eronat, că această procedură prealabilă este aplicabilă prezentei cauze, anulând actele administrative emise de recurentă.

Recurenta solicită admiterea recursului și, reținând cauza spre rejudecare, modificarea sentinței civile nr. 536 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează.

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect anularea actelor administrative emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 29 octombrie 2013, Notificarea nr. 35259 din 01 noiembrie 2013, Decizia nr. 39563 din 03 decembrie 2013 și Notificarea nr. 3752 din 25 noiembrie 2013.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de chemare în judecată, dispunând anularea Procesului-verbal nr. x din 29 octombrie 2013 și a Deciziei nr. 39563 din 03 decembrie 2013, precum și a Notificării nr. 3752 din 25 noiembrie 2013.

Recurenta-pârâtă a criticat soluția instanței de fond, arătând că a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, precum și cu interpretarea greșită a clauzelor contractuale, respectiv a prevederilor art. 2 alin. (3) din contractul de finanțare, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că, în speța de față, beneficiarul S.C. A. S.R.L. a semnat cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, contractul de finanțare din 24 februarie 2011, privind acordarea unei finanțări nerambursabile prin măsura 112 din PNDR 2007-2013 și anexele acestui contract (I și II).

Contractul de finanțare a avut ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către pârâtă, sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maxim 25.000 euro, echivalent în RON, astfel: prima tranșă, de maxim 15.000 euro, echivalent în RON, reprezentând 60% din valoarea totală, iar a doua tranșă, de maxim 10.000 euro, echivalent în RON, reprezentând 40% din valoarea totală prevăzută în contract.

În baza contractului de finanțare sus menționat, reclamantei i-a fost decontată suma de 63.930,00 RON, reprezentând echivalentul a 15.000 euro, în cadrul tranșei de plată I.

Beneficiara a depus spre decontare și cererea de plată pentru tranșa a doua, la data de 23.08.2013, însă aceasta a fost respinsă prin Notificarea nr. 3752 din 25 noiembrie 2013, a cărei anulare se solicită în cauză.

În baza "Notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control" nr. 3115 din 20 septembrie 2013, aprobată de Directorul General al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. x din 26 septembrie 2013, o echipă de control a pârâtei a procedat la efectuarea unei verificări documentare și pe teren, ce a avut drept scop verificarea decontărilor efectuate către beneficiarul S.C. A. S.R.L.

În urma verificării efectuate la fața locului în data de 14.10.2013 s-a constatat că beneficiarul nu a realizat toate acțiunile cuprinse în planul de afaceri aferent contractului de finanțare, nu a respectat angajamentele asumate prin contractul de finanțare, constatându-se diminuări de suprafețe la unele culturi, iar, la altele, creșteri de suprafețe, introducerea altor tipuri de culturi (floarea soarelui, grâu), etc.

Ca urmare a verificărilor efectuate pe teren și analizării documentelor din dosarul cererii de plată pentru tranșa a II-a, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la pârâtă cu nr. x din 29 octombrie 2013, recurenta-pârâtă a constatat că beneficiarul nu și-a îndeplinit obiectivele și investițiile propuse pentru atingerea acestora, nu a respectat condițiile prevăzute în contractul de finanțare, cu consecința logică a recuperării sprijinului acordat la prima tranșă de plată, în cuantum de 63.930,00 RON (echivalentul a 15.000 euro).

Contestația formulată de reclamantă împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă prin Decizia nr. 37874 din 21 noiembrie 2013, înregistrată la pârâtă cu nr. 39563 din 03 decembrie 2013, decizie a cărei anulare se cere, de asemenea, în prezenta cauză.

Curtea de apel a apreciat că actele contestate, menționate anterior, sunt nelegale, deoarece pârâta nu a respectat dispozițiile art. 8 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, trecând direct la recuperarea sumei de 63.930 RON, fără a soma reclamanta asupra neregulilor constatate și fără a-i da posibilitatea remedierii acestora într-un anumit termen acordat în acest sens, potrivit acestor dispoziții legale.

A apreciat instanța de fond că părțile au prevăzut o procedură prealabilă, în sensul că, înainte de a proceda la recuperarea sumelor achitate cu titlu de ajutor financiar nerambursabil, autoritatea contractantă trebuie să îl someze pe beneficiar cu privire la deficiențele constatate și să îi acorde un termen pentru remedierea acestor, în lipsa acestei proceduri recuperarea ajutorului financiar nefiind posibilă.

Astfel cum a reținut instanța de fond în considerentele sentinței recurate, în acord cu dispozițiile art. 8 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, dacă pe perioada de monitorizare se constată următoarele situații: obiectivele finanțate nu sunt utilizate conform scopului rezultat din cererea de finanțare sau sunt închiriate (date în folosința unei terțe persoane); proiectului i se aduc modificări substanțiale; nerespectarea obligațiilor statuate prin acest contract, Autoritatea contractantă va soma în termen beneficiarul să remedieze deficiențele identificate, beneficiarul având obligația de a realiza, la termenele specificate, remedierea deficiențelor identificate, iar, în situația în care deficiențele nu sunt remediate în termenul acordat sau beneficiarul nu procedează la demararea operațiunilor de remediere în maximum 30 de zile calendaristice de la somare, Autoritatea contractantă va proceda la recuperarea integrală a contravalorii ajutorului financiar public nerambursabil plătit.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din contractul de finanțare, invocate de recurentă, durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuție a acestuia, la care se adaugă 3 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcute de către autoritatea contractantă.

Or, astfel cum a arătat și recurenta în motivele de recurs formulate, somația și termenul de 30 de zile prevăzut la art. 8 alin. (3) din Anexa 1, reținute de instanța de judecată în sentința recurată, se aplică numai dacă pe parcursul perioadei de monitorizare, respectiv perioada de 3 ani de la data ultimei plăți, se constată de către autoritatea contractantă nerespectarea anumitor obligații, prin așa numitul control ex-post.

În speță însă, în condițiile în care reclamantei i-a fost respinsă cererea privind cea de-a doua tranșă de plată (ultima în acest caz), nu poate fi acordat un astfel de termen de remediere, deoarece părțile nu se află în perioada de monitorizare, ci în cea de execuție a contractului, iar Curtea de Apel Cluj a considerat în mod greșit că această procedură prealabilă este aplicabilă prezentei cauze, anulând actele administrative emise de recurentă tocmai pentru acest motiv.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză recurenta-pârâtă trebuia să acorde reclamantei un termen de remediere în raport de dispozițiile art. 8 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare, în condițiile în care acest termen se acordă în faza de monitorizare, iar neregulile constatate în speță privesc neîndeplinirea planului de afaceri la depunerea de către reclamantă a cererii pentru tranșa a II-a de plată.

Constatând nelegalitatea actelor administrative ca urmare a nerespectării procedurii prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare, Curtea de apel nu a mai analizat celelalte motive de nelegalitate invocate, apreciind că motivul reținut de instanță este suficient pentru anularea actelor contestate.

În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Înalta Curte apreciază, astfel, că instanța de fond nu a clarificat obiectul acțiunii, scopul real urmărit de reclamantă, în vederea unei juste și complete dezlegări a raportului litigios, pentru a asigura un act de justiție eficient și a preîntâmpina alte litigii viitoare.

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că în mod greșit și nelegal a soluționat cauza Curtea de apel, fără a cerceta în întregime fondul cererii de chemare în judecată, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, conform art. 497, coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție.

Este firesc ca instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cererii de chemare în judecată, ceea ce presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza acțiunea reclamantei în raport de temeiurile legale invocate, urmând a fi analizate și celelalte motive de nelegalitate invocate și a se valorifica toate apărările și susținerile părților, precum și toate înscrisurile noi depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 536/2014 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.