ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2211/2015

Decizia nr. 2211/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul recursului, declarat în termen legal de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (devenită ulterior Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), îl constituie Sentința nr. 112 din 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/33/2013, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare având ca obiect - anulare act administrativ Raport de evaluare din 15 martie 2013 aferent Măsurii 313 și Decizia nr. 27225 din 29 august 2013 emise de APDRP, s-a dispus anularea Raportului de evaluare din 15 martie 2012 întocmit în baza cererii de finanțare aferent măsurii 313 - "încurajarea activităților turistice" din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 și a deciziei prin care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare a considerat neeligibil Proiectul-cerere de finanțare nr. ............... al reclamantei ca nelegal, s-a dispus anularea Deciziei nr. 27225 din 29 august 2013 prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit care a constatat neeligibil proiectul de finanțare ..............., și a fost respins capătul de cerere privind obligarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit să încheie cu reclamanta contractul de finanțare nerambursabil în condițiile Programului Național pentru Dezvoltare Rurală - Măsura 313.

Recurenta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciindu-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, a H.G. nr. 224/2008 și a Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

S-a învederat că actele administrative emise de recurentă sunt temeinice și legale, în condițiile în care s-a probat în litigiu că din punct de vedere al conformității cele două cereri de finanțare sunt neconforme dat fiind că nu există copii după documentele de identitate ale responsabililor legali de proiect, existând în plus similitudini și elemente comune între solicitanți (aceștia fiind rude între ei) care, corelate cu datele din Nota APDRP nr. 20371 din 24 septembrie 2010, duc la concluzia că există premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat pentru construirea celor două agropensiuni în același timp.

S-a susținut că actele administrative contestate sunt legale și temeinice și pentru motivul că investiția propusă nu respectă una din caracteristicile agroturismului, anume ”asigurarea parțială a hranei din produse obținute din gospodărie”, or pentru respectarea acestei cerințe specifice agroturismului în cadrul Notificării emisă de DSVSA Maramureș ar fi trebuit să se menționeze că investiția este în conformitate cu legislația în vigoare în domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor.

De asemenea, s-a relevat că pentru a fi declarat eligibil proiectul reclamantei aceasta trebuia să demonstreze că investiția este în conformitate cu legislația în vigoare în domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, având obligația de a depune ”Avizul sanitar privind constatarea conformității proiectului cu condițiile de igienă și sănătate publică”, respectiv depunerea unui aviz favorabil iar nu negativ astfel cum a depus reclamanta. Astfel, reținerea instanței de fond în sensul că ”actele relevă existența separată de pensiunea propusă a unei gospodării agricole tradiționale ce implică deținerea de animale, păsări, cultură cerealieră, vegetală din care se poate asigura hrana necesară” a fost apreciată ca nelegală și neîntemeiată, întrucât prin depunerea unui aviz negativ emis de DSVSA Maramureș reiese faptul că în gospodăria solicitantului nu se cresc animale, nefiind astfel demonstrată ”deținerea unei gospodării tradiționale”.

Recurenta a mai susținut că solicitanta a încălcat prevederile Ghidului Solicitantului, în sensul că a creat condiții artificiale (prin fărâmițarea exploatațiilor agricole) în vederea obținerii finanțării, și a procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar.

Recurenta a precizat că s-a epuizat toată suma alocată finanțării proiectelor în cadrul sesiunii 01/12 - 16 mai 2012 - Măsura 313, motiv pentru care obligarea sa la încheierea contractului de finanțare este netemeinică și nelegală în condițiile în care finanțarea proiectului nu ar putea fi asigurată din P.N.D.R., respectiv din fonduri comunitare, ci ar trebui suportată exclusiv de la bugetul de stat.

În ceea ce privește măsura dispusă de instanța de fond în sensul ”anulării raportului de evaluare din 15 martie 2012 întocmit în baza cererii de finanțare aferent Măsurii 313”, recurenta a apreciat că acesta este netemeinică și nelegală, întrucât anularea acesteia ar avea un efect asupra tuturor solicitanților din cadrul sesiunii 01/12 - 16 mai 2012 - Măsura 313, indiferent dacă aceștia au fost declarați eligibili sau neeligibili.

Față de cele mai sus arătate, s-a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca fiind neîntemeiată.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din același cod.

Prin încheierea din 26 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva Sentinței civile nr. 112/2014 din 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen de judecată pe fondul recursului la data de 28 mai 2015.

Înalta Curte constată, în cauză, că motivul de recurs invocat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Prima instanță a reținut în mod corect, prin hotărârea recurată, cât privește legalitatea raportului de evaluare întocmit, că motivele pentru care proiectul reclamantei A. a fost considerat neeligibil sunt netemeinice și nelegale, neputându-se aprecia că au fost create condiții artificiale pentru depășirea plafonului maxim alocat, și nici că nu sunt îndeplinite alte condiții de eligibilitate, atâta vreme cât nu se prezintă un aviz sanitar și ca atare investiția nu respectă una din caracteristicile agroturismului și anume asigurarea parțială a hranei din produse obținute în gospodăria proprie.

Sub primul aspect, Înalta Curte observă că judecătorul fondului a statuat în mod just, prin trimitere și la jurisprudența CJUE (cauza C-434/2012), că împrejurarea depunerii mai multor proiecte de către persoane diferite nu poate conduce la concluzia existenței unor suspiciuni de creare de artificii pentru depășirea plafonului maxim alocat câtă vreme nu există o limitare a numărului impusă potențialilor solicitanți, proiectele pot fi realizate de consultant expert pentru mai multe persoane și pot cuprinde doar cerințele obligatorii de calificare a unei pensiuni cerute de ghidul solicitantului, iar similitudinea se justifică în cauză prin respectarea caracteristicilor zonei, a clasificării minime și a criteriilor standard de la care nu se poate deroga.

Pe de altă parte, cum de asemenea s-a reținut în mod judicios prin considerentele sentinței atacate, nu poate fi pusă chestiunea depășirii plafonului maxim alocat pentru construirea a două, trei sau mai multe pensiuni câtă vreme fiecare pensiune beneficiază de suma necesară fiecăreia în limitele plafonului maxim, iar cele două proiecte vizează două familii distincte, cu domiciliu diferit, având fiecare gospodăria sa proprie după cum rezultă cu evidență din registrul agricol, și obținând venituri diferite din activități proprii fiecărei familii.

De aceea, curtea de apel a concluzionat în deplin acord cu probatoriul administrat în litigiu și cu normele legale incidente că proiectul reclamantei este apt să atingă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR, acesta fiind depus în contextul măsurii 313 - Încurajarea activităților turistice - Axa III ce vizează îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, având ca obiectiv general dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale care să contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative precum și la creșterea activității spațiului rural.

De asemenea, judecătorul fondului a subliniat în mod convingător, reținând finalitatea și realitatea economică menționată mai sus, că proiectul reclamantei întrunește exigențele cerute de ghidul solicitantului și de legislația specifică și nu poate fi considerat ca nereal, în condițiile în care actele depuse la dosar atestă nu doar deținerea terenului pentru pensiune ci și deținerea unei gospodării cu efective de animale și păsări, reclamanta deținând prin urmare potențialul economic necesar susținerii activității unei pensiuni agroturistice cu tot ce implică acest lucru.

Împrejurarea că terenul necesar pentru fondarea pensiunii a fost dobândit de la aceiași persoană atât de către reclamanta A. cât și de către B. nu este de natură a proba că s-a procedat la o deturnare a scopului Măsurii 313 din FEADR. Dimpotrivă, în condițiile în care s-a dovedit că terenul se află poziționat într-o zonă cu potențial turistic iar singurul beneficiar al proiectul figurează ca fiind reclamanta, împrejurarea că lângă pensiunea reclamantei se vor ridica alte pensiuni nu duce decât la stimularea concurenței între potențialii ofertanți de servicii turistice și în nici un caz nu poate fi considerată ca reprezentând un artificiu astfel cum s-a susținut în actele administrative contestate.

Sub cel de-al doilea aspect, cel al caracterului neeligibil datorat nedeținerii unui aviz sanitar și implicit al neîndeplinirii cerinței ”asigurării parțiale a hranei din produse obținute din gospodărie”, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut motivat și fundamentat că o atare împrejurare nu este conformă cu realitatea, probatoriul administrat în litigiu relevând contrariul, anume existența separat de pensiunea propusă a unei gospodării agricole tradiționale din care se poate asigura hrana necesară.

În raport de cele mai sus arătate, instanța de recurs constată că în mod corect, prin sentința recurată în cauză, reținându-se că raportul de evaluare întocmit de pârâta recurentă referitor la reclamanta A. este nelegal și netemeinic, s-a procedat la admiterea în parte a acțiunii în contencios administrativ, cu consecința anulării raportului de evaluare din 15 martie 2012 întocmit în baza cererii de finanțare aferent măsurii 313,-"încurajarea activităților turistice" din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 și a deciziei prin care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu Mare a considerat neeligibil proiectul-cerere de finanțare nr. ............... al reclamantei ca nelegal, precum și a anulării Deciziei nr. 27225 din 29 august 2013 prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit care a constatat neeligibil proiectul de finanțare ................

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile invocate în cauză, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., și că este temeinică și legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva Sentinței civile nr. 112/2014 din 19 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva Sentinței civile nr. 112/2014 din 19 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2015.

Procesat de GGC - LM