ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 925/2016

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., persoană fizică autorizată, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare, anularea Notificării nr. x din 22 octombrie 2013 și a Notei de constatare nr. 19486 din data de 25 septembrie 2013 privind neîncheierea Contractului de finanțare nr. x cu A.P.D.R.P., obligarea pârâtelor la încheierea acestui contract de finanțare. 1.

Curtea de Apel Alba Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 84 din 18 aprilie 2014, a admis excepția lipsei capacității de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare și, în consecință a anulat acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca neîntemeiată. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., persoană fizică autorizată, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru, prin încheierea de ședință din 12 noiembrie 2015, a admis în principiu recursul formulat și potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, a fixat termen de judecată în ședința din data de 10 martie 2016, dispunând citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ. 3.1. Recursul este nefondat, fiind respins ca atare, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. 3.2. Așa cum s-a arătat la pct. 2.1. al acestei decizii, în recursul formulat, reclamanta-recurentă a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat. 3.3. Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. republicat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". 3.

Analizând conținutul cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a susținut, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția lipsei capacității de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltarea Rurală și Pescuit 6 Nord-Vest Satu Mare deoarece, hotărârea care urma să fie pronunțată trebuie să-i fie opozabilă; - în privința fondului cauzei, recurenta-reclamantă a susținut critici pe care le-a prezentat și în fața instanței de fond, invocând faptul că autoritatea publică pârâtă nu putea să-și revoce actul administrativ după ce acesta intrase în circuitul civil și produsese efecte juridice; - necesitatea asigurării unei stabilități a raporturilor juridice trebuie să împiedice autoritatea publică să revină asupra actelor administrative pe care le-a emis, iar acestea au intrat în circuitul civil; - astfel, Contractul de finanțare nr. x fusese semnat, sens în care i-a fost trimisă Notificarea nr. x din 15 aprilie 2013, ceea ce nu mai permitea autorității să revină asupra acestuia și să stabilească prin Nota de constatare nr. x din 25 septembrie 2014, neîncheierea acestui contract pentru nerespectarea condițiilor Ghidului pentru Măsura 112. În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. 3.4. Autoritatea publică intimată a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 3.

Așa cum s-a enunțat mai sus, recursul formulat este nefondat. În ceea ce privește soluția dată excepției invocate de fosta A.P.D.R.P., instanța de fond a reținut că în cauză, A.P.D.R.P. are calitate procesuală pasivă, centrele regionale fiind compartimente de lucru subordonate agenției centrale. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006, în vigoare la data introducerii acțiunii (28 noiembrie 2013), Agenția este reprezentată de directorul său general în fața instanțelor judecătorești. În ceea ce privește afirmațiile recurentei, potrivit cărora autoritatea publică nu poate reveni asupra unui act administrativ/act asimilat actului administrativ, în cazul când acesta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, instanța de recurs constată că aceste afirmații sunt în acord cu prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. În cauză, însă, contractul invocat de recurenta-reclamantă nu fusese încheiat, iar prin Notificarea nr. x din 15 aprilie 2013, autoritatea publică intimată nu i-a comunicat încheierea Contractului de finanțare nr. x ci a invitat-o ca, în termen de 15 zile lucrătoare, să se prezinte la sediul Centrului regional de care aparținea, în vederea semnării contractului de finanțare. Astfel fiind, rezultă că respectivul contract, la data trimiterii notificării/înștiințării primite de recurenta-reclamantă, se afla într-o fază anterioară încheierii/emiterii sale ca act administrativ asimilat, fiind la momentul respectiv, inapt să producă efecte juridice, cum greșit a susținut recurenta-reclamantă. În concluzie, prin Nota de constatare nr. x din 25 septembrie 2013, autoritatea publică intimată nu a revenit asupra unui contract care să fi fost încheiat, ci a constatat neîncheierea acestuia pentru motivele prezentate în conținutul notei emise și comunicate recurentei-reclamante, în sensul că aceasta și-a creat condiții artificiale Măsurii 112 din P.N.D.R. 2007 - 2013 (Instalarea tinerilor fermieri). Astfel, potrivit Ghidului solicitantului pot solicita sprijin financiar următoarele categorii: - persoană fizică; - persoană fizică înregistrată și autorizată; - asociat și administrator unic al unei societăți cu răspundere limitată. În urma analizării documentelor din dosarul administrativ și Cererea de finanțare, s-a constatat faptul că verificarea conformității și eligibilității Cererii de Finanțare a recurentei s-au realizat pe baza documentelor depuse de aceasta, inclusiv pe baza formularului F-Declarație pe propria răspundere solicitantului, sub sancțiunea legii penale, conform căreia, aceasta solicită asistență financiară rambursabilă ca persoană fizică. Însă în momentul înregistrării Cererii de finanțare la O.J.P.D.R.P. Bihor, 26 iunie 2012, aceasta era deja înregistrată ca persoană fizică autorizată (7 februarie 2012), conform Certificatului de înregistrare eliberat de ORC Bihor, creând astfel condiții artificiale pentru ca proiectul său să fie admis în detrimentul altor beneficiari care îndeplineau toate condițiile de eligibilitate și selecție pentru programul F.E.A.D.R. Dar, la data depunerii cererii de finanțare, recurenta, deși deținea calitatea de titular al A.P.F.A., nu era autorizată să desfășoare activități cu specific agricol, angajându-se ca până la data semnării contractului de finanțare să se înregistreze și autorizeze ca persoană fizică autorizată, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 44/2008. Așadar, recurenta era înregistrată ca persoană fizică autorizată, dar având în vedere că nu era autorizată să desfășoare activități cu specific agricol, a hotărât, în cunoștință de cauză, să depună Proiectul în calitate de persoană fizică. Depunerea proiectului ca P.F.A., dar fără a avea autorizarea activității pentru care solicita finanțarea, era dezavantajoasă pentru aceasta, întrucât, în acest caz cererea de finanțare nu ar fi respectat condițiile de conformitate, aceasta fiind neconformă. Deci, acțiunea privind depunerea cererii de finanțare în calitate de persoană fizică și nu de persoană fizică autorizată, a fost anticipată/premeditată, ascunzând în acest fel calitatea reală a recurentei. În concluzie, rezultă că recurenta-reclamantă, prin declarațiile făcute/actele depuse a ascuns realitatea statutului său juridic de persoană fizică autorizată, aplicând ca simplă persoană fizică, în scopul obținerii unei condiții avantajoase la evaluarea proiectului depus. Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.