ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 03.06.2013, declinată în favoarea Curții de apel Oradea prin Sentința nr. 5.042 din 14.11.2013, reclamantul A. Întreprindere Individuală a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest - Satu Mare solicitând anularea Notei de constatare a neîncheierii contractului de finanțare, înregistrată în 12.12.2012 și obligarea pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la încheierea contractului de finanțare cu nr. de înregistrare x.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare.

Prin Sentința nr. 34 din 20 februarie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului regional de Plăți pentru dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare, ca neîntemeiată;

- a admis cererea formulată de reclamantul A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit;

- a anulat Nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare emisă de pârâtă din 12.12.2012 și a obligat-o pe aceasta să încheie cu reclamantul contractul de finanțare x.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs pârâta APDRP, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a criticat sentința fondului sub două aspecte:

• greșita soluționare a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest; curtea de apel a ignorat că acest centru nu are personalitate juridică, fiind o structură în subordinea recurentei; potrivit art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006 conducerea agenției este asigurată de un director general care o angajează și o reprezintă în relațiile cu persoane fizice și juridice, precum și în fața instanțelor judecătorești;

• greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței, respectiv a Ghidului solicitatului aferent sesiunii 02/2011, Măsura 112 și a art. 13 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 1974/2006; intervalul cuprins între data instalării ca tânăr fermier: 12.01.2011 și data autorizării ca întreprindere individuală: 22.08.2012 este mai mare de 18 luni, așa încât contractul de finanțare nu mai putea fi încheiat; instanța nu se poate substitui autorității contractante în ceea ce privește acordul de voință.

Intimatul A. nu a formulat întâmpinare. Niciuna dintre părți nu a formulat punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității recursului.

Prin încheierea pronunțată la data de 6 noiembrie 2015 a fost admis în principiu recursul declarat de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, instanța achiesând la punctul de vedere exprimat de magistratul asistent raportor în sensul soluționării pricinii conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Intimatul-reclamant A. Întreprindere Individuală a supus controlului de legalitate refuzul recurentei-pârâte de a încheia contractul de finanțare, exprimat prin Nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare din 12.12.2012 și menținut prin răspunsul la contestația administrativă, acte din cuprinsul cărora rezultă că i s-a imputat "depășirea termenului de 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri prevăzut în Ghidul solicitantului Măsura 112 pentru semnarea contractului de finanțare".

Curtea de apel și-a argumentat soluția de admitere a acțiunii și de obligare a agenției la încheierea contractului de finanțare pe împrejurarea că prevederile normative cuprinse în Ghidul solicitantului, versiunea 05, au fost aplicate eronat, data de referință pentru calculul termenului de 18 luni fiind data ultimei înregistrări în registrul exploatației, adică 28.03.2011, iar nu data de 12.01.2011, cum s-a reținut în nota atacată.

Soluția curții de apel este corectă.

Problema centrală a cauzei vizează identificarea momentului de la care începe să curgă termenul de 18 luni pentru semnarea contractului de finanțare, prevăzut în fișa Măsurii 112 și în Ghidul solicitantului aferent sesiunii 02/2011:

"Data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier= Data semnării Contractului de Finanțare de către ambele părți care nu poate depăși 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri. După această perioadă solicitantul nu mai poate semna contractul de finanțare".

Agenția recurentă a considerat că data instalării tânărului fermier A. este data dobândirii codului de exploatație, adică data de 12.01.2011, moment în raport de care a reținut că autorizarea ca întreprindere individuală la 22.08.2012 s-a realizat cu depășirea termenului legal, nemaifiind posibilă încheierea contractului de finanțare.

Atât la judecata în primă instanță, cât și în recurs, emitenta actelor atacate s-a prevalat de dispozițiile unor regulamente europene, în special Regulamentul CE nr. 1974/2006 și Regulamentul CE nr. 1698/2005 (la care trimit prevederile celui dintâi) care statuează în sensul că "decizia individuală de acordare a ajutorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maximum 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispozițiile în vigoare în statele membre".

Or, după cum bine a reținut curtea de apel, "data instalării tânărului fermier" este definită în Ghidul solicitantului aferent măsurii în discuție, în sensul că este "data ultimei înregistrări operată pentru sectorul vegetal în Registrul unic de identificare de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau pentru sectorul zootehnic din Registrul Exploatației al Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor"(...).

Potrivit extrasului din registrul exploatației comunicat de DSVSA Bihor cu actul din 13.09.2013 data ultimei înregistrări este 28.03.2011, astfel încât cele 18 luni se împlineau la data de 28.09.2012, iar nu la data de 12.07.2012, cum eronat a calculat recurenta-pârâtă.

De altfel, Înalta Curte observă că recursul agenției nu critică raționamentul primei instanțe în privința identificării momentului de la care începe să curgă termenul de 18 luni, ci reia pur și simplu motivarea actului administrativ.

În plus, la data de 9.08.2012, agenția recurentă l-a notificat pe intimat să se prezinte la sediul Centrului Regional în termen de 15 zile, în vederea încheierii contractului de finanțare, comunicându-i că a fost selectat conform Raportului de selecție parțial din data de 13.07.2012, operațiuni administrative care nu ar avea nicio logică dacă termenul de 18 luni s-ar fi împlinit la data de 12.07.2012, cum s-a reținut în actele administrative atacate.

Nici susținerea potrivit căreia instanța de judecată nu ar putea să se substituie autorității publice, obligând-o la încheierea contractului de finanțare, nu poate fi primită pentru că dispozițiile cuprinse în art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 554/2004 sunt explicite în acest sens.

În fine, împrejurarea că structura denumită Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare nu are personalitate juridică este nerelevantă, esențial fiind că are capacitate de drept administrativ.

Reiterarea ca motiv de recurs a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a centrului este și lipsită de obiect, câtă vreme curtea de apel a explicat în considerentele sentinței că unica pârâtă chemată în judecată este APDRP.

Indicarea pârâtei în acțiunea judiciară ca fiind Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare, se explică prin aceea că actele atacate au fost întocmite de centrul regional, în numele și pe seama agenției.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Nord Vest Satu Mare împotriva Sentinței nr. 34 din 20 februarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED