ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3011/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iulie 2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale:

- anularea Deciziei nr. 17484 din 27.05.2014 emisă de pârâtă, comunicată la data de 02.06.2014 și pe cale de consecință rejudecând cauza în fond, anularea titlului de creanță, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 19.03.2014, înregistrat la APDRP sub nr. x din 27 martie 2014 și comunicat la data de 03.04.2014;

- suspendarea în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 19.03.2014, înregistrat la APDRP sub nr. 10296 din 27.03.2014 și comunicat la data de 03.04.2014, până la soluționarea definitivă a demersului judiciar.

Prin sentința nr. 235 din data de 25 septembrie 2014 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), pentru anulare acte administrative și suspendare executare acte administrative, nefiind acordate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L. cât și pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ambele criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 10 pct. 1 lit. b) din Ordinul MADR nr. 567/2008 și art. 969 din vechiul C. civ., precum și ale Fișei Măsurii 312, astfel cum a fost aceasta detaliată prin Ghidul Solicitantului (versiunea septembrie 2009) și a încălcat prevederile art. 1082 C. civ. și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin hotărârea recurată, instanța de fond a făcut confuzie între viabilitatea investiției (ca și criterii de eligibilitate) și indicatorii financiari din cererea de finanțare, care reprezintă în realitate o proiecție, o previziune și nu o obligație de rezultat.

În cauză nu s-a dovedit sub nicio formă că recurenta ar fi încălcat în mod culpabil obligația de a atinge indicatorii financiari din cererea de finanțare.

De asemenea, se arată că a fost încălcat principiul proporționalității care trebuie să guverneze aplicarea oricărei sancțiuni în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, dar și principiul neretroactivității legii civile, în cauză dispozițiile din Ghidul Solicitantului, care în versiunea din 03 septembrie 2009, în vigoare la data depunerii cererii de finanțare, nu prevedeau condiția ca locurile de muncă nou create să fie cu normă întreagă.

Un alt motiv de nelegalitate este constituit de exercitarea abuzivă de către autoritatea pârâtă a dreptului de apreciere, rezilierea contractului de finanțare și recuperarea integrală a finanțării reprezentând un exces de putere.

Recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostul APDRP) a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și modificarea în parte a sentinței, în sensul înlăturării din cuprinsul acesteia a considerentelor legate de crearea în mod artificial a cadrului pentru accesarea finanțării nerambursabile.

Susține recurentul-pârât, că în mod eronat judecătorul fondului nu a reținut crearea de către reclamantă a condițiilor artificiale prin fracționarea proiectului pentru a putea accesa sunt nerambursabile și exced celor 200.000 euro admiși prin regula de "minimis".

Raportul întocmit în cauză în temeiul art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii din data de 4.03.2016, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 9.06.2016, completul filtru a constatat în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În temeiul contractului de finanțare încheiat la data de 21.04.2010 derulat de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) recurenta-reclamantă a beneficiat din partea autorității pârâte de finanțarea Proiectului denumit "Achiziție de utilaje de către S.C. A. SRL", ajutorul financiar fiind în sumă de 754.662,46 RON.

În urma controlului ex post efectuat de pârât în calitate de autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare s-a constatat, conform procesului-verbal nr. x/27.03.2006, că reclamanta nu a respectat prevederile legale și contractuale, anume:

• Au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 și art. 16 alin. (1) Anexa 1 la contract, în sensul că reclamantul a creat în mod artificial cadru pentru accesarea finanțării nerambursabile, fără ca în realitate condițiile finanțării să fie îndeplinite. În concret, reclamanta a declarat în mod nereal că este întreprindere autonomă, în realitate fiind întreprindere legată în sensul art. 44 din Legea nr. 346/2004, deoarece existau legături între administratorul reclamantei și administratorul unor agenți economici către care acesta prestează servicii (S.C. B. S.A. și IF C.).

• Reclamanta nu a demonstrat viabilitatea investiției, fapt ce conduce la neeligibilitatea activității finanțate, deoarece nu a fost respectat criteriul de eligibilitate EG.2 (societatea nu a înregistrat venituri aferente utilajelor achiziționate din finanțare).

• Reclamanta s-a obligat să angajeze 8 persoane, ceea ce numeric a și făcut, însă calculând numărul locurilor de muncă potrivit Legii nr. 346/2004 rezultă că au fost create doar 3 și ¼ locuri de muncă, prin angajarea unor salariați cu 2 ore/zi, 4 ore/zi și 8 ore/zi.

Recurenta-reclamantă, susține, în dezacord cu cele constatate de autoritatea pârâtă că nu sunt îndeplinite condițiile legale (art. 44 din Legea nr. 346/2004) pentru a reține că S.C. A. S.R.L. și IF C. sau S.C. B. S.A. sunt întreprinderi legate. De asemenea, referitor la numărul de angajați, susține că versiunea în vigoare a Ghidului Solicitantului, la data încheierii contractului de finanțare nu prevede condiția creării a mai mult de 1 loc de muncă la 25.000 euro investiți, această condiție rezultând dintr-o versiune ulterioară a Ghidului.

Referitor la coșurile de nuiele, arată că le-a produs cu utilajele achiziționate din finanțarea nerambursabilă, chiar dacă le-a vândut la un preț inferior, de 4,84 RON/buc.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că sunt corecte constatările autorității de control referitoare la faptul că veniturile din serviciile prestate au fost mult sub cele prognosticate și la nerespectarea criteriilor de eligibilitate (înființarea în mediul rural a 8 locuri de muncă).

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, imputată societății reclamante de către AFIR, judecătorul fondului a statuat că reclamanta nu este "legată" nici cu IF C. (nu are majoritate) și nici cu S.C. B. S.A. (nu are niciun drept de vor), astfel că la data încheierii contractului îndeplinea sub aspectul în discuție, cadrul formal pentru obținerea finanțării.

În primul rând, Înalta Curte reține că judecătorul fondului a analizat doar încălcarea de către reclamantă a disp. art. 44 din Legea nr. 346/2004, concluzionând că noțiunea de "întreprinderi legate" nu depinde de relațiile de rudenie dintre acționari, ci printre altele, de majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociațiilor unei societăți la o altă societate.

Însă, distinct de acest aspect, judecătorul fondului era necesar să analizeze dacă societatea reclamantă a creat în mod artificial condițiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312.

S-a reținut în actul de control că societatea reclamantă a fost creată în mod artificial de dl C. prin intermediul fiicei, pentru a disimula faptul că beneficiarul real al serviciilor și dotărilor realizate prin proiect este S.C. B. S.A., care în cazul în care ar fi dorit să-și mărească parcul de utilaje nu ar fi obținut punctaj pentru a fi selectat la finanțare, în cadrul Măsurii 312, întrucât nu ar fi îndeplinit criteriul de selecție - micro-întreprindere nou înființată.

Se mai arată că societatea reclamantă nu a contribuit la îndeplinirea obiectivelor generale urmărite prin schema de sprijin, anume diversificarea economiei rurale locale, către activități neagricole, acționând în fapt doar ca o firmă agricolă ce deservește activitățile agricole ale membrilor familiei.

Înalta Curte reține că, în condițiile în care sintagma "crearea de condiții artificiale" nu este prevăzută explicit ca reprezentând o neregulă sau abaterea în cuprinsul contractului de finanțare se impune interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, act normativ aplicabil în speță, prin raportare la cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, în sensul că:

"(1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

(2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

În condițiile arătate, se constată că nemotivarea hotărârii sub aspectul de esență invocat, echivalează cu necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinței atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 235 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2016.