ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1560/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 6 Satu-Mare (CRPDRP 6 Satu Mare), anularea actului administrativ intitulat "Notificarea Beneficiarului cu privire la refuzul plății" emisă de pârâtul CRPDRP 6 Satu Mare) sub nr. 2892 din 01.10.2013, și actul administrativ emis de pârâta APDRP, sub numărul nelizibil, comunicat prin email la data de 28.02.2014, prin care se menține punctul de vedere al APDRP asupra neeligibilității DCP tranșa a doua de plată, și, în consecință, obligarea pârâtelor să procedeze la plata în favoarea reclamantei a sumei de 42.363,00 RON reprezentând tranșa a doua de plată (sprijin financiar nerambursabil) conform contractului de Finanțare din 16.08.2010 și cererii de plată x.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 547 din 18 noiembrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea actului administrativ "Notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plății" cu nr. 2892 din 01.10.2013 emisă de CRPDR 6 Satu Mare și a actului nr. E32597 din 28.02.2014.

Totodată, a obligat pârâții să procedeze la plata către reclamantă a sumei de 42.363,00 RON, reprezentând tranșa a doua de plată, conform contractului de finanțare din 16.08.2010 și a cererii de plată x.

De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei A. Întreprindere Individuală suma de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, a H.G. nr. 224/2008 și a Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR, precum și a prevederilor art. 451-453 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor Ghidului Solicitantului, aferent Măsurii 112, dispoziții preluate în art. 3 din Contractul de finanțare, sprijinul de instalare se acordă în două tranșe de plată, iar până la cea de-a doua tranșă beneficiarii trebuie să realizeze toate investițiile pentru modernizarea și dezvoltarea exploatației propuse în planul de afaceri.

Se mai arată că a doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării contractului de finanțare, urmând ca verificarea condițiilor celei de-a doua tranșe de plată se să efectueze în termenul maxim de 24 de luni de la data acordării acesteia.

Recurenta-pârâtă arată că beneficiara a solicitat amânarea depunerii dosarului de plată pentru tranșa a doua și modificarea duratei de execuție de la 30 la 33 de luni, pentru data de 16.05.2013, cerere aprobată, urmând ca suprafața pe care aceasta o va deține în anul țintă va fi de 1,78 ha, 67,082 UDE.

Un prim motiv de recurs invocat este acela că instanța de fond a reținut greșit că reclamanta a făcut dovada cheltuielilor eligibile, toate acțiunile prevăzute în planul de afaceri fiind îndeplinite și chiar depășite.

Instanța de fond a făcut abstracție de planul de afaceri prin care beneficiara a propus la capitolul "obiective..." anul țintă 2012, până la care trebuiau îndeplinite obiectivele propuse.

Suprafața ce urma să fie realizată era de 0,75 ha, 46,609 UDE, pe când la momentul depunerii cererii de finanțare solicitanta a arătat că deține o suprafață de 0,24 ha, 15,44 UDE.

Valoarea finanțării a fost stabilită în raport de propunerea sus-menționată.

Instanța de fond s-a rezumat să constate că reclamanta a realizat minimul de 4 UDE prevăzut în Ghidul Solicitantului, dar nu a ținut seama de obligațiile asumate de aceasta prin contract.

Al doilea motiv de recurs privește susținerea primei instanțe în sensul că reclamanta a adoptat standardele comunitare anterior acestui termen, respectiv până la data de 16.05.2013, susținere neîntemeiată, deoarece beneficiara și-a propus realizarea în anul trei (anul țintă) a unei creșteri economice de 46,609 UDE.

Pentru anul 2012, susține recurenta-pârâtă nu s-a făcut dovada declarării suprafeței la momentul depunerii cererii de plată.

Suprafețele agricole care sunt cuprinse în planul de afaceri al beneficiarului trebuie să figureze în baza de date IACS, în care sunt operate toate suprafețele de teren înregistrate la APIA.

Mai arată recurenta-pârâtă, că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) din contractul-cadru, Actul adițional nr. 2/2013 la contractul de finanțare, art. 1 din Anexa I, art. 3 alin. (1) și (3) la contractul de finanțare, art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A., Întreprindere Individuală a solicitat, în principal, anularea recursului, apreciind că din motivarea căii de atac nu rezultă nicio critică de nelegalitate a hotărârii recurate, iar în subsidiar a cerut respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 decembrie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Instanța de fond a considerat, reținând prevederile art. 4 alin. (4) din contractul de finanțare, că cererea de plată pentru tranșa a doua se depune după îndeplinirea tuturor acțiunilor prevăzute în planul de afaceri, ceea ce s-a și întâmplat în speță.

Prima instanță a reținut că toate acțiunile prevăzute în planul de afaceri au fost îndeplinite și chiar depășite, și anume, ferma s-a dezvoltat cu mai mult de 67,082 UDE față de planul de afaceri inițial, 47,609 UDE, au fost achiziționate bunurile mobile și terenul indicat.

Printr-un act adițional la contractul de finanțare s-a modificat planul de afaceri, planul de cultură și anul țintă.

A mai reținut judecătorul fondului că, la data depunerii proiectului, ferma beneficia de 15,44 UDE, aferente celor 24 ari teren cu flori și plante ornamentale, în anul 2012 s-a mărit suprafața fermei cu până la 74 ari, 47,809 UDE, iar în anul 2013 s-a născut suprafața cultivată la 1,78 ha, 67,082 UDE.

Din actele dosarului, rezultă că între părți a fost încheiat Contractul de finanțare din 16.08.2010, prin care s-a acordat finanțare nerambursabilă pentru implementarea proiectului "Instalarea doamnei A. pentru prima dată conducător de fermă în exploatarea de plante ornamentale și flori de câmp din satul Borzești, comuna Iara".

Contractul de finanțare a fost modificat prin Actul adițional nr. 01 din 16.05.2013, prin care s-a prelungit termenul de depunere a dosarului cererii de plată a tranșei a doua, până la data de 16.05.2013.

A doua cerere de plată urma să îndeplinească toate acțiunile prevăzute în planul de afaceri.

Intimata-reclamantă a solicitat prelungirea duratei de execuție de la 30 la 33 luni, în vederea îndeplinirii obiectivelor proiectului, datorită măsurii exploatației în ultimele 6 luni cu 1,21 ha care nu au fost declarate la APIA întrucât au intrat în exploatație după expirarea termenului de declarare și datorită sezonului rece în care nu s-a putut instala sistemul de irigare.

Prin cererea adresată APDRP-OJPDRP Cluj, intimata-reclamantă a declarat că modificarea din cadrul planului de afaceri a duratei de execuție de la 30 la 33 luni nu schimbă criteriile de selecție aprobate.

Din cele arătate, reiese împrejurarea că a fost aprobată numai modificarea datei depunerii cererii de plată pentru tranșa a doua, celelalte prevederi rămânând neschimbate.

Prin planul de afaceri modificat, intimata-reclamantă s-a obligat să îndeplinească obiectivele propuse, respectiv ca în anul țintă 2012, suprafața pe care o va deține să fie de 1,78 ha, 67,082 UDE.

În vederea aprobării cererii de plată aferente tranșei a doua, intimata-reclamantă a justificat creșterea numărului de UDE cu achiziția de teren din anul 2013, deși anul țintă a rămas neschimbat 2012, iar mărirea suprafeței de teren și producția ar fi trebuit să aibă loc în anul 2012.

Intimata-reclamantă a recunoscut că suprafața de teren de 1,21 ha nu a fost declarată la APIA și a fost achiziționată la 10.05.2013.

Față de acestea, se constată întemeiate criticile formulate de pârâtă, instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanta a făcut dovada cheltuielilor eligibile, a îndeplinit acțiunile prevăzute în planul de afaceri și chiar le-a depășit.

Din cuprinsul înscrisurilor de la dosar, reiese că anul țintă a rămas neschimbat - 2012, și nu anul 2013, cum în mod netemeinic a reținut prima instanță.

De asemenea, din actele dosarului rezultă că în baza de date IACS pentru anul 2012 nu s-a făcut dovada declarării suprafeței de teren la momentul depunerii cererii de plată, cum recunoaște și intimata-reclamantă.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că intimata-reclamantă a nesocotit prevederile contractului de finanțare, iar emiterea actelor administrative atacate este legală, în conformitate cu disp. art. 1 și 4 din contractul de finanțare.

În temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se admită recursul, să se dispună casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva sentinței nr. 547 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2017.