ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2649/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27 septembrie 2013 sub nr. 6461/2/2013, astfel cum a fost precizată la data de 15 noiembrie 2013, reclamanta A. Întreprindere Individuală a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Procesului-verbal nr. 20.350 din 3 iulie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole prin achiziții de utilaje agricole performante" și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 26.294 din 21 august 2013.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 3994 din 12 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală Pescuit, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
În temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva Sentinței nr. 3994 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A. Întreprindere Individuală, criticând-o pentru nelegalitate.
Procedura de filtrare a recursului a fost urmată în conformitate cu dispozițiile art. 493 din Noul Cod de procedură civilă (în continuare NCPC).
Motive de casare invocate
Recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”) și dispozițiile art. 488 (1) pct. 6 NCPC („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază …”).
- În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC s-a arătat că instanța a dat o interpretare greșită și o aplicare în consecință a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc termenul/noțiunea de „neregulă” (apărută în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora), precum și a prevederilor art. 17 din aceeași ordonanță care consacră principiul proporționalității aplicabil în acțiunile întreprinse în constatarea unei nereguli și în stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli.
Or, în speță „neregula” pe care APDRP o constată este una invocată la modul general, fără a fi îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece nu există abaterea dovedită și, dacă ar exista, nu are drept consecință producerea unui prejudiciu.
În concepția autorității pârâte, abaterea se referă la faptul că utilizarea diplomei false a determinat decontarea tranșei 2 de plată și implicit finalizarea proiectului.
Criteriul de eligibilitate EG3 privește, în realitate, că „Beneficiarul sau responsabilul legal al proiectului trebuie să dovedească o pregătire profesională în raport cu proiectul” și nu astfel cum interpretează Agenția în sensul că „avea obligația să facă dovada finalizării cursului de pregătire profesională al reprezentatului legal sau a unei persoane din cadrul societății”.
Diploma de absolvire a școlii profesionale nr. 25408 din 16 decembrie 1998 atestă o specializare în meseria de mecanic exploatare tractoare și mașini agricole, ceea ce răspunde întocmai cerinței din Criteriul EG3.
Nu există niciunde o condiție în sensul ca diploma să ateste o pregătire superioară, realizată în cadrul unei universități.
Apreciază recurenta că este relevantă și motivarea DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș atunci când prin Ordonanța nr. 20/P/2013 dispune neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 18
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
De altfel, folosirea diplomei de licență a atras punctaj „0” în admiterea cererii de finanțare.
Corespondența purtată cu USAMVB Timișoara nu poate constitui o probă suficientă pentru a „anula” un proiect înfăptuit cu succes.
De asemenea, prejudiciu nu există, suma atacată fiind utilizată corect, nedovedindu-se existența unei determinări a scopului contractului și/sau a sumelor alocate, iar interpretarea făcută de pârâtă este abuzivă atunci când apreciază că „obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea unui prejudiciu”.
Principiul proporționalității nu a fost respectat de intimata-pârâtă, nefiind îndeplinite condițiile pentru a opera declarația de reziliere prevăzută de art. 11 alin. (3) Anexa 1 la contratul de finanțare din 22 februarie 2012. Fără a analiza aspecte importante, anume dacă criteriile de eligibilitate au fost respectate, dacă suma alocată a fost utilizată corect, dacă proiectul și-a atins scopul, pârâta a aplicat o sancțiune nedreaptă și mult prea severă.
- Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC s-a arătat că instanța de fond a omis să aducă o motivare privind chestiunea contradictorialității dintre dispozitivul Deciziei nr. 26294 din 21 august 2013 și motivarea acesteia.
În decizia mai înainte menționată sunt prezentate argumente privitoare la faptul că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, că nu există o neexecutare suficient de serioasă a obligației contractuale care să atragă rezilierea, că nu s-a dovedit existența unei determinări a scopului contractului pentru ca soluția să fie contrară tuturor acestor argumente.
Această situație conduce firesc la anularea Deciziei nr. 26294 din 21 august 2013, deoarece prin analogie, contradictorialitatea dintre motivare și dispozitiv este și unul dintre motivele de casare a hotărârii judecătorești.
Analiza motivelor de casare/recurs
6.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC este întemeiat, având în vedere următoarele:
O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, definește în art. 2 alin. (1) lit. a) „neregula” ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.
În activitatea de verificare desfășurată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - AFIR, conform O.U.G. nr. 41/2014) s-a reținut prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 20350 din 3 iulie 2013 că la proiectul din 22 februarie 2012 s-a utilizat o diplomă de inginer agricol, care s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea, pe numele A., propunându-se rezilierea contractului cu recuperarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă totală de 380.086,00 RON.
Prin Decizia nr. 26294 din 21 august 2013 de soluționare a contestației formulate de A. Întreprindere Individuală se menține măsura propusă, arătându-se că până la finalizarea proiectului beneficiarul avea obligația de a face dovada finalizării cursului de pregătire profesională al reprezentantului legal/a unei persoane din cadrul societății conform criteriului de eligibilitate EG 3, precum și că utilizarea diplomei false de licență de inginer agricol a determinat decontarea tranșei 2 de plată și implicit finalizarea proiectului.
Instanța de fond a împărtășit abordarea pârâtei APDRP, deși reține în considerentele sentinței pronunțate că diploma de absolvire a Școlii profesionale nr. 67/1998 din 16 decembrie 1998 eliberată de Ministerul Învățământului - Grupul Școlar Agricol Odorheiu Secuiesc prin care se atestă absolvirea de către A. a examenului de absolvire în meseria de mecanic exploatare tractoare și mașini agricole era suficientă pentru a fi îndeplinită condiția de eligibilitate EG3. De altfel și autoritatea contractantă a reținut ca acoperitoare diploma mai sus menționată pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil pentru proiectul „Modernizarea exploatării agricole prin achiziție de utilaje agricole performante”.
Conform Criteriului EG3 „Beneficiarul sau responsabilul legal al proiectului trebuie să dovedească o pregătire profesională în raport cu proiectul” și nicidecum nu se cere să existe o diplomă care să ateste o pregătire superioară/studii superioare, astfel că este greșită trimiterea instanței de fond la acest criteriu de eligibilitate considerat a fi neîndeplinit pentru că a fost utilizat un document care nu corespunde realității.
Depunerea diplomei de inginer agricol nu era determinantă în decontarea tranșei 2 de plată și în finalizarea proiectului, câtă vreme suma a fost utilizată corect, iar proiectul și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional.
Așadar, acțiunea reclamantei nu a prejudiciat și nici nu este de natură a prejudicia bugetul Uniunii europene prin suma plătită cu titlu de finanțare, nefiind îndeplinită ipoteza prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.
Textul în discuție este clar și nu poate fi interpretat așa cum greșit a procedat judecătorul fondului, care a concluzionat neargumentat că prin cele două acte administrative contestate a fost sancționată „atitudinea incorectă a reclamantei” care a utilizat un document despre care știa că nu corespunde realității pentru a-și majora șansele de încheiere a contractului de finanțare.
Totodată este de subliniat că prin Ordonanța din data de 28 martie 2013 emisă în Dosarul nr. x/P/2013 al DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 18
1
din Secțiunea 41 „Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii europene” din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, iar plângerea formulată împotriva acestei Ordonanțe (menținută prin Rezoluția nr. 274/II-2/2013 din 11 aprilie 2013) a fost respinsă ca nefondată prin Sentința penală definitivă nr. 1916/20 decembrie 2013 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, plângerea penală vizând folosirea de acte false, respectiv a diplomei de inginer agricol pentru obținerea de fonduri din bugetul Comunității europene.
În condițiile în care se reține că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, apare ca superfluă analiza sub aspectul respectării principiului proporționalității prevăzute de art. 17 din aceeași ordonanță.
Se constată că acțiunea reclamantei este întemeiată și că se impune anularea celor două acte administrative ce fac obiectul ei, așa cum este menționat la pct. 1 de considerentele de față.
6.2. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC este neîntemeiat.
Pe de o parte recurenta se află în eroare invocând acest motiv care se referă fără dubiu la hotărârea judecătorească a cărei casare se poate cere și care nu poate fi extins la actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 26294 din 21 august 2012.
Pe de altă parte, se face o confuzie între motivele pentru care APDRP a respins contestația administrativă și argumentele aduse în susținerea contestației care sunt redate/consemnate în cuprinsul aceleiași decizii (parțial). Aprecierile APDRP asupra contestației nu infirmă soluția dată, așa cum greșit susține recurenta.
Soluția instanței de recurs
Pentru cele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) NCPC și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând în fond litigiul, va anula Procesul-verbal nr. 20350 din 3 iulie 2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și Decizia nr. 26294 din 21 august 2013, ambele emise de APDRP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. Întreprindere Individuală împotriva Sentinței civile nr. 3994 din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și, rejudecând în fond, admite acțiunea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală și în consecință:
Anulează Procesul-verbal nr. 20350 din 3 iulie 2013 de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare și Decizia de soluționare a contestației nr. 26.294 din 21 august 2013, emise de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2015.
Procesat de GGC - LM