ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2014

Deliberând, în

condițiile art. 251 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 1162/105/2004 S.E. a contestat în contradictoriu

cu Primarul comunei Colceag Dispoziția nr. 1.131 din 29 aprilie 2004 emisă de

pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziției,

constatarea calității contestatoarei de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii și restituirea în natură a imobilului compus din teren de 1.000 mp

situat în comuna Colceag, sat Inotești pe care este edificată o casă.

La data de 13 august

2004, S.A.I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a

solicitat să se constate dreptul de proprietate al membrilor săi asupra

sediului CAP Inotești, a terenului pe care acesta este situat precum și a altor

bunuri.

Prin Încheierea de ședință

din 29 septembrie 2004, tribunalul a respins cererea de intervenție în interes

propriu formulată de S.A.I.

Tribunalul Prahova,

prin Sentința civilă nr. 226 din 7 februarie 2007 a respins, ca nefondată,

contestația formulată.

Curtea de Apel

Ploiești, prin Decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007 a admis apelul declarat de

contestatoarea S.E., a respins apelul declarat de intervenienta S.A.I., a

desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului

Prahova.

În rejudecare,

Tribunalul Prahova prin Sentința civilă nr. 5.191 din 7 noiembrie 2012 a

respins, ca neîntemeiată, contestația formulată și precizată de S.E.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 27 din 23 aprilie 2013 a admis

apelul declarat de contestatoarea S.E., a schimbat în tot sentința în sensul că

a admis contestația precizată, a anulat dispoziția nr. 1.131 din 29 aprilie

2004 emisă de Primarul comunei Colceag, a dispus restituirea în natură către

contestatoare a suprafeței de 664 mp și a obligat intimatul la plata

cheltuielilor de judecată.

La data de 06 martie

2013, petenții S.A.I. reprezentată de D.M. și N.D. au solicitat completarea

dispozitivului și a încheierii de ședință pronunțată de Curtea de Apel Ploiești

la 16 aprilie 2013 și respectiv 23 aprilie 2013 sub aspectul omisiunilor vizând

părțile, atât din dosarul în care s-a pronunțat această hotărâre cât și în

cadrul altor dosare care sunt expres menționate în cuprinsul cererii.

Curtea de Apel

Ploiești, prin Decizia nr. 177 din 3 decembrie 2013 a respins, ca nefondată,

cererea de completare atât a încheierii de amânare a pronunțării din 16 aprilie

2013 cât și a hotărârii, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele

art. 281

2

C. proc. civ.

Curtea a constatat

că, în speța dedusă judecății, petenții au invocat o serie de omisiuni cu

privire la părțile din litigiu însă, în cauza care s-a soluționat prin decizia

a cărei completare s-a solicitat cadrul procesual a fost inițial stabilit prin

cererea de chemare în judecată formulată de S.E. în contradictoriu cu S.A.I. și

Primarul comunei Colceag - jud. Prahova, iar, ca efect al Deciziei de casare

nr. 346/2007 a Curții de Apel Ploiești, s-a stabilit în mod irevocabil că părți

în procesul respectiv sunt S.E. și Primăria comunei Colceag, litigiul vizând o

contestație la Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs S.A.I., D.M. și N.D.

Nu a fost indicat un

temei de drept, iar din lectura anevoioasă a cererii de recurs se deduce că

recurenții sunt nemulțumiți de proasta gestionare a patrimoniului CAP Inotești,

distrugerea acestuia și furturi ale bunurilor ce au aparținut acestei entități

juridice.

La termenul de

judecată din data de 27 februarie 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii

încadrarea criticilor formulate în calea de atac în motivele de recurs

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Examinând recursul

sub aspect formal, din perspectiva încadrării criticilor formulate în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., chestiune supusă dezbaterii contradictorii

în ședința publică din 27 februarie 2014, Înalta Curte constată că acesta este

nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.

304 C. proc. civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face

posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres

și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este

nulitatea recursului.

Deși nu se prevede în

mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor

formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea

cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către

instanța de recurs.

Se reține că,

instanța de recurs poate exercita un control judiciar eficient, numai în măsura

în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită,

ceea ce nu s-a realizat în cauză.

Prin criticile formulate,

recurenții contestă situația de fapt reținută cu privire la îndreptățirea

contestatoarei la a primi măsuri reparatorii pentru imobilul pentru care a

formulat pretenții de restituire în procedura Legii nr. 10/2010 și modul în

care au fost interpretate probele administrate.

În speța de față,

susținerile recurenților se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticile

vizând situația de fapt reținută de instanța de apel și nu argumentele acestei

instanțe în motivarea deciziei atacate, respectiv cele ce au determinat

respingerea cererii de completare a dispozitivului.

Prin urmare, fără să

combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici

susceptibile de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența judecății

anterioare și natura căii de atac a recursului.

În calea de atac

extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce

constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate

în apel.

În această situație,

sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de

ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanța de

recurs.

Având în vedere că

recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304

C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui

cadru legal, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului conform art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

formulat de S.A.I., D.M. și N.D. împotriva Deciziei nr. 177 din 03 decembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM