ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 698/2014

Deliberând, în condițiile art. 251 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1162/105/2004 S.E. a contestat în contradictoriu cu Primarul comunei Colceag Dispoziția nr. 1.131 din 29 aprilie 2004 emisă de pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziției, constatarea calității contestatoarei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și restituirea în natură a imobilului compus din teren de 1.000 mp situat în comuna Colceag, sat Inotești pe care este edificată o casă. La data de 13 august 2004, S.A.I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate dreptul de proprietate al membrilor săi asupra sediului CAP Inotești, a terenului pe care acesta este situat precum și a altor bunuri.

Prin Încheierea de ședință din 29 septembrie 2004, tribunalul a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.A.I. Tribunalul Prahova, prin Sentința civilă nr. 226 din 7 februarie 2007 a respins, ca nefondată, contestația formulată. Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007 a admis apelul declarat de contestatoarea S.E., a respins apelul declarat de intervenienta S.A.I., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova. În rejudecare, Tribunalul Prahova prin Sentința civilă nr. 5.191 din 7 noiembrie 2012 a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată și precizată de S.E.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 27 din 23 aprilie 2013 a admis apelul declarat de contestatoarea S.E., a schimbat în tot sentința în sensul că a admis contestația precizată, a anulat dispoziția nr. 1.131 din 29 aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Colceag, a dispus restituirea în natură către contestatoare a suprafeței de 664 mp și a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată. La data de 06 martie 2013, petenții S.A.I. reprezentată de D.M. și N.D. au solicitat completarea dispozitivului și a încheierii de ședință pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la 16 aprilie 2013 și respectiv 23 aprilie 2013 sub aspectul omisiunilor vizând părțile, atât din dosarul în care s-a pronunțat această hotărâre cât și în cadrul altor dosare care sunt expres menționate în cuprinsul cererii.

Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 177 din 3 decembrie 2013 a respins, ca nefondată, cererea de completare atât a încheierii de amânare a pronunțării din 16 aprilie 2013 cât și a hotărârii, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 281 2 C. proc. civ. Curtea a constatat că, în speța dedusă judecății, petenții au invocat o serie de omisiuni cu privire la părțile din litigiu însă, în cauza care s-a soluționat prin decizia a cărei completare s-a solicitat cadrul procesual a fost inițial stabilit prin cererea de chemare în judecată formulată de S.E. în contradictoriu cu S.A.I. și Primarul comunei Colceag - jud. Prahova, iar, ca efect al Deciziei de casare nr. 346/2007 a Curții de Apel Ploiești, s-a stabilit în mod irevocabil că părți în procesul respectiv sunt S.E.

și Primăria comunei Colceag, litigiul vizând o contestație la Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.A.I., D.M. și N.D. Nu a fost indicat un temei de drept, iar din lectura anevoioasă a cererii de recurs se deduce că recurenții sunt nemulțumiți de proasta gestionare a patrimoniului CAP Inotești, distrugerea acestuia și furturi ale bunurilor ce au aparținut acestei entități juridice. La termenul de judecată din data de 27 februarie 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii încadrarea criticilor formulate în calea de atac în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Examinând recursul sub aspect formal, din perspectiva încadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., chestiune supusă dezbaterii contradictorii în ședința publică din 27 februarie 2014, Înalta Curte constată că acesta este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Se reține că, instanța de recurs poate exercita un control judiciar eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză. Prin criticile formulate, recurenții contestă situația de fapt reținută cu privire la îndreptățirea contestatoarei la a primi măsuri reparatorii pentru imobilul pentru care a formulat pretenții de restituire în procedura Legii nr. 10/2010 și modul în care au fost interpretate probele administrate.

În speța de față, susținerile recurenților se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticile vizând situația de fapt reținută de instanța de apel și nu argumentele acestei instanțe în motivarea deciziei atacate, respectiv cele ce au determinat respingerea cererii de completare a dispozitivului. Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului. În calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În această situație, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de S.A.I., D.M. și N.D. împotriva Deciziei nr. 177 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014. Procesat de GGC - AM