ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 998/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 6 martie 2013 înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă sub nr. 1162/105/2004, petenta S.A.I., reprezentată de D.M. și N.D., a solicitat completarea dispozitivului și a încheierii de ședință pronunțată de această instanță la 16 aprilie 2013 și, respectiv, 23 aprilie 2013 sub aspectul omisiunilor vizând părțile atât din dosarul în care s-a pronunțat această hotărâre cât și în cadrul altor dosare care sunt expres menționate în cuprinsul cererii. Prin Decizia nr. 177 din 3 decembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1162/105/2004, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare dispozitiv.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, deși cererea nu este întemeiată în drept, din analiza conținutului acesteia rezultă incidența dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., text potrivit căruia "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Instanța a mai reținut că, în considerarea dispozițiilor legale mai sus citate, completarea hotărârii se poate cere numai în caz de "minus petita", atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau accesorii ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Or, în speță, petenții invocă o serie de omisiuni cu privire la părțile din litigiu însă, în cauza care s-a soluționat prin decizia a cărei completare se solicită cadrul procesual a fost inițial stabilit prin cererea de chemare în judecată formulată de S.E. în contradictoriu cu S.A.I. și Primarul comunei Colceag, iar ulterior parcurgerii unui prin ciclu procesual, ca efect al Deciziei de casare nr. 346/2007 a Curții de Apel Ploiești, s-a stabilit în mod irevocabil că părți în procesul respectiv sunt S.E. și Primăria comunei Colceag, litigiul vizând o contestație la Legea nr. 10/2001. Așadar, derularea procesului de față s-a făcut în limitele cererii de chemare în judecată așa cum s-a arătat mai sus, în plus, solicitările reiterate în toate fazele procesuale inclusiv în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție vizând introducerea în cauză și citarea altor părți au fost respinse în mod irevocabil, sens în care cererea nu poate fi primită.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs nemotivat S.A.I., D.M., N.D.. Prin Decizia nr. 698 din 27 februarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 455/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul, pentru nemotivare. Împotriva acestei decizii, la data de 7 martie 2014, S.A.I., D.M., N.D. au formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1057/1/2014. Prin motivele expuse oral, în ședință publică, cu prilejul dezbaterilor, contestatorul D.M.

a arătat că acestea constau în faptul că "dosarele se falsifică, se vând, se cumpără". Examinând contestația în anulare în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente; Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale. Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare "când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii" (alin. (1) pct. 1) ori "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență" (alin. (1) pct. 2), iar potrivit alin. (2) ai aceluiași articol contestația mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunțate au fost invocate prin cererea de recurs, "dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond". De asemenea, potrivit art. 318 alin. (1) "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". În speță, calea extraordinară de atac nu este motivată conform legii, respectiv, contestatorul D.M.

a învederat instanței, cu prilejul dezbaterii, că a promovat un atare demers judiciar întrucât "dosarele se falsifică, se vând, se cumpără", susținere ce nu se circumscrie niciuneia din ipotezele legale anterior citate. Pe de altă parte, hotărârea contestată a fost pronunțată de un complet legal învestit, procedura de citare de la termenul când cauza a fost soluționată a fost legal îndeplinită, iar prin considerentele și dispozitivul acesteia s-a constatat nul recursul declarat de Societatea Agricolă Inotești, D.M., N.D. împotriva Deciziei nr. 177 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apei Ploiești, cauza fiind soluționată din perspectiva unei chestiuni procedurale ce a făcut inutilă analiza pe fond a criticilor deduse judecății, sens în care nu se poate vorbi de o greșeală materială sau de o omisiune conform art. 318 C. proc.

civ. Cum contestatorii nu au formulat în concret și nu au dezvoltat în vreun mod niciunul din motivele de contestație în anulare subsumate de legiuitor dispozițiilor legale în materie, simpla cerere formulată nu poate avea semnificația juridică a unei motivări, astfel cum este impusă de textul legal în mod expres. Pentru aceste considerente, cererea va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de S.A.I., D.M. și N.D. împotriva Deciziei nr. 698 din 27 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2014. Procesat de GGC - CL