ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 996/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2013 pe rolul Curții de Apei Ploiești, secția I civilă sub nr. 1162/105/2004, petenții S.A.I., reprezentată de D.M. și N.D. au solicitat completarea dispozitivului și a încheierilor de ședință pronunțate de această instanță la data de 16 aprilie 2013 și, respectiv, 23 aprilie 2013, sub aspectul omisiunilor vizând părțile atât din dosarul în care s-a pronunțat această hotărâre cât și în cadrul altor dosare expres menționate în cerere. Prin cererea înregistrată la data de 24 septembrie 2013, petentul D.M. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art 27 pct. 8, 9 C. proc. civ., recuzarea doamnelor judecător C.S.

și V.S.. În susținerea cererii, petentul a arătat că în cauză nu au fost citate mai multe părți, astfel fiind lipsă de procedură cu Statul Român - Ministerul Finanțelor, Prefectul, Consiliul Județean Prahova, Guvernul României, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, P.G., T.M., moștenitorii defunctului F.M., E.M., OCP1 Prahova, OCP1 Mureș, notarii din Târnăveni și Ploiești. Fiind ascultate în camera de consiliu, doamnele judecător C.S. și V.S. au arătat că nu se abțin în cauză. Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2013, Curtea, de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, raportând argumentele petentului vizând lipsa de procedură în cauză cu mai multe părți, la temeiurile legale ce reglementează procedura specială a judecății unei cereri de recuzare, ce nu pot fi extinse, prin analogie, altor situații decât cele prevăzute de lege, în speță nu există un motiv de recuzare conform dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. care să impună admiterea cererii, cu consecința retragerii de la judecata pricinii a magistraților învestiți cu soluționarea cauzei. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții S.A.I., D.M. și N.D., arătând că în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare, în condițiile în care nu au fost analizate toate probele dosarului iar judecătorii recuzați au manifestat lipsă de obiectivitate și părtinire în soluționarea chestiunilor supuse analizei.

Examinând recursul în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a respinge calea de atac, ca tardivă, pentru următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ. Încheierea din 30 septembrie 2013 a fost pronunțată în Dosarul nr. 1162/105/2004 având ca obiect cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 27 din 23 aprilie 2013 și a încheierii din 16 aprilie 2013, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Dosarul cu acest obiect s-a finalizat prin Decizia nr. 177 din 3 decembrie 2013, încheierea obiect al prezentei căi de atac fiind supusă recursului odată cu fondul. Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei, Decizia nr. 177 din 3 decembrie 2013 a fost comunicată recurenților la datele de 18 decembrie - către recurentul D.M., 20 decembrie 2013 - către recurentul N.D.

și 10 ianuarie 2014 - către recurenta S.A.I. (în urma recomunicării dispusă de Curtea de Apel Ploiești, față de returnarea la dosar a comunicării inițiale efectuate la sediul indicat al acestei părți, pentru motivul schimbării sediului în Ploiești, aspect neadus la cunoștința instanței), calea de atac fiind declarată la data de 24 februarie 2014, potrivit înregistrării efectuată fa instanța a cărei încheiere a fost atacată. Termenul de recurs s-ar fi împlinit, față de cea din urmă comunicare, în data de 26 ianuarie 2014 care însă era o zi de duminică, fiind, astfel prorogat pentru data de 27 ianuarie 2014, o zi de luni. Recursul a fost însă declarat la data de 24 februarie 2014, conform ștampilei aplicată pe memoriul de recurs, situație față de care, se constată că recurenții-reclamanți au încălcat prevederile art. 301 C. proc.

civ., deoarece au formulat recursul cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului. Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanții S.A.I., D.M. și N.D. împotriva încheierii de ședință din 30 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2014. Procesat de GGC - CL