ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 69/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față; Prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a dispus, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. suspendarea cauzei privind apelurile declarate de reclamantele C.E.G. și M.E.G., ambele în calitate de succesoare ale defunctului reclamant R.N.G. - decedat pe parcursul procesului, de intervenienta SC C. SA Pleașa, împotriva sentinței civile nr. 1723 din 24 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Ministerul Economiei, cu intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu motivarea că procedura administrativă pe Legea nr. 10/2001 nu a fost soluționată, aspect reținut și în considerentele deciziei apelate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâta SC C. SRL și intervenienta SC C.F. SA. 1. Recurenta-pârâtă SC C. SRL Văleni de Munte critică încheierea recurată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. Se susține că, în mod nelegal, instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, deoarece în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 244 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. Potrivit textului de lege menționat, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți. În cazul de speță nu există pe rolul instanțelor de judecată un alt dosar care să aibă ca obiect discutarea dreptului de proprietate al apelantelor reclamante asupra imobilului în litigiu, astfel încât instanța de apel a dispus în mod nelegal suspendarea judecății în prezenta cauză.

Împrejurarea de fapt că apelantele reclamante s-au adresat Primăriei comunei T. cu o cerere prin care solicită reluarea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului din litigiu, nu echivalează cu existența unei alte judecăți pentru a se putea dispune suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. În aceste condiții, în mod nelegal, instanța de apel a dispus suspendarea judecății în cauză. Încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nelegalitate ce atrage incidența motivului reglementat de art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. Conform art. 261 din vechiul C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt și de drept care au stat la baza convingerii instanței pentru a adopta soluția pronunțată în cauză.

În cazul de față, instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei cu motivarea că „procedura administrativă pe Legea nr. 10/2001 nu a fost soluționată, aspect reținut și în considerentele deciziei apelate”. Această motivare este sumară, întrucât nu sunt evidențiate motivele de fapt și de drept pentru care instanța de apel a considerat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare. Pe de altă parte, este nereală motivarea instanței de apel că prin sentința pronunțată, instanța de fond a reținut că pentru imobilul din litigiu procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost soluționată.

Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 115 din 13 ianuarie 2014 a Tribunalului Prahova, instanța de fond a constatat că, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 424 din 3 aprilie 2003 a aceluiași tribunal, autorul apelantelor reclamante nu a continuat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din litigiu, procedură care fusese suspendată pe perioada desfășurării procesului de constatare a nulității absolute a actelor de înstrăinare succesive ale imobilului respectiv. 2. Recurenta-intervenienta SC C.F. SA, în recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită modificarea în tot a încheierii de ședință atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a procesului ca neîntemeiată și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.

Prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești a reținut că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 privind imobilul ce formează obiectul cauzei nu fusese soluționată, motiv pentru care a considerat că, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 vechiul C. proc. civ ., se impune suspendarea judecății cauzei. Din interpretarea normei juridice invocate rezultă că una din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea cauzei se referă la existența unei alte judecăți în care urmează să se stabilească existența sau inexistența unui drept care are o influență hotărâtoare cu privire la cauza în care se invocă suspendarea.

În cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal, pe de o parte, iar pe de altă parte, suspendarea cauzei nu se impune nici prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, întrucât dosarul a fost înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești la nivelul anului 2008, a fost declinat de la Judecătoria Vălenii de Munte la Tribunalul Prahova, a fost soluționat de Tribunalul Prahova, a fost soluționat de Curtea de Apel Ploiești, a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, din nou de către Tribunalul Prahova, iar în prezent se află pentru a doua oară în fața instanței de apel. Suspendarea cauzei nu se impune pentru că s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prin depășirea „termenului rezonabil”.

Mai mult, suspendarea cauzei nu se impune până la soluționarea unei proceduri administrative, despre care chiar apelanții-reclamanți afirmă că nu are nici un efect în ceea ce îi privește, susținere realizată prin apelul declarat în cauză. Or, în condițiile în care eficacitatea sau ineficacitatea Legii nr. 10/2001 reprezintă chiar un motiv de apel, formulat de apelanții-reclamanți, motiv ce urmează a fi soluționat de instanța de control judiciar, devine evident că nu se impune suspendarea apelului până la soluționarea dosarului administrativ, ci din contră, soluționarea apelului prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să tranșeze cu putere de lucru judecat incidența și efectele Legii nr. 10/2001 în ceea ce îi privește pe apelanții-reclamanți.

Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat că sunt fondate, pentru considerentele ce succed: Prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a dispus, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei privind apelurile declarate de reclamantele C.E.G. și M.E.G., ambele în calitate de succesoare ale defunctului reclamant R.N.G. - decedat pe parcursul procesului, de intervenienta SC C.F. SA Pleașa, împotriva sentinței civile nr. 1723 din 24 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Ministerul Economiei, cu intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu motivarea că „procedura administrativă pe Legea nr. 10/2001 nu a fost soluționată, aspect reținut și în considerentele deciziei apelate”.

Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 vechiul C. proc. civ ., instanța de judecată poate dispune suspendarea judecății când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Textul art. 244 alin. (1) pct. 1 vechiul C. proc. civ . reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative și se referă la chestiunile prealabile, care pot avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție. Pentru ca acest text de lege să aibă aplicare este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces „să facă obiectul unei alte judecăți”, adică să fie pendente pe rolul unei instanțe. Derularea procedurii administrative reglementată de Legea nr. 10/2001 nu poate fi asimilată cu activitatea de judecată, deoarece nu este vorba despre o instanță judecătorească.

Suspendând judecata cauzei, deși condiția altei judecăți nu era îndeplinită, instanța a dat o hotărâre cu încălcarea legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pe de altă parte, hotărârea curții de apel nu este motivată, deoarece nu cuprinde considerentele pentru care instanța a apreciat că procedura administrativă pe Legea nr. 10/2001, ca și chestiune prealabilă, poate avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție. Curtea de apel nu a evidențiat considerentele pentru care a apreciat că în speță sunt aplicabile prevederile pct. 1 al art. 244 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii date. Motivarea este o condiție esențială, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse toate argumentele necesare pentru ca pe ele să se sprijine soluția dată, hotărârea este nemotivată și atrage motivul de casare bazat pe nemotivare, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Lipsa motivării face imposibilă exercitarea controlului judiciar, iar pe de altă parte, nu satisface cerințele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (cauza Albina împotriva României). Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin încheierea recurată s-a suspendat în mod eronat judecarea cauzei, astfel că recursurile de față sunt fondate și urmează a fi admise în sensul casării încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de pârâta SC C. SRL și de intervenienta SC C.F. SA, a cărei calitatea procesuală a fost preluată de SC B.M.I. SA, împotriva încheierii din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Casează încheierea și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.