ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 69/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1)

C. proc. civ., asupra recursurilor de față;

Prin

încheierea de ședință din 28 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

a dispus, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. suspendarea cauzei privind

apelurile declarate de reclamantele C.E.G. și M.E.G., ambele în calitate de

succesoare ale defunctului reclamant R.N.G. - decedat pe parcursul procesului,

de intervenienta SC C. SA Pleașa, împotriva sentinței civile nr. 1723 din 24

decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele

SC C. SRL, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin

Ministerul Economiei, cu intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu motivarea că

procedura administrativă pe Legea nr. 10/2001 nu a fost soluționată, aspect

reținut și în considerentele deciziei apelate.

Împotriva acestei încheieri au declarat

recurs

pârâta SC C. SRL și intervenienta SC C.F. SA.

critică

încheierea recurată

ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs

reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Se susține că, în mod nelegal, instanța de

apel a dispus suspendarea judecării cauzei, deoarece în speță nu sunt

îndeplinite cerințele art. 244 pct. 1 din vechiul C. proc. civ.

Potrivit textului de lege menționat, instanța

poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte,

de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

În cazul de speță nu există pe rolul instanțelor

de judecată un alt dosar care să aibă ca obiect discutarea dreptului de

proprietate al apelantelor reclamante asupra imobilului în litigiu, astfel

încât instanța de apel a dispus în mod nelegal suspendarea judecății în

prezenta cauză.

Împrejurarea de fapt că apelantele reclamante

s-au adresat Primăriei comunei T. cu o cerere prin care solicită reluarea

procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în

natură a imobilului din litigiu, nu echivalează cu existența unei alte judecăți

pentru a se putea dispune suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 din vechiul C.

proc. civ. În aceste condiții, în mod nelegal, instanța de apel a dispus

suspendarea judecății în cauză.

Încheierea recurată nu cuprinde motivele pe

care se sprijină, nelegalitate ce atrage incidența motivului reglementat de

art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ.

Conform art. 261 din vechiul C. proc. civ.,

hotărârea trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt și de drept

care au stat la baza convingerii instanței pentru a adopta soluția pronunțată

în cauză.

În cazul de față, instanța de apel a dispus

suspendarea judecării cauzei cu motivarea că „procedura administrativă pe Legea

nr. 10/2001 nu a fost soluționată, aspect reținut și în considerentele deciziei

apelate”.

Această motivare este sumară, întrucât nu

sunt evidențiate motivele de fapt și de drept pentru care instanța de apel a

considerat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,

ceea ce echivalează cu o nemotivare.

Pe de altă parte, este nereală motivarea

instanței de apel că prin sentința pronunțată, instanța de fond a reținut că

pentru imobilul din litigiu procedura administrativă prevăzută de Legea nr.

10/2001 nu a fost soluționată.

Așa cum rezultă din considerentele sentinței

civile nr. 115 din 13 ianuarie 2014 a Tribunalului Prahova, instanța de fond a

constatat că, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 424 din 3

aprilie 2003 a aceluiași tribunal, autorul apelantelor reclamante nu a

continuat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001

pentru imobilul din litigiu, procedură care fusese suspendată pe perioada

desfășurării procesului de constatare a nulității absolute a actelor de

înstrăinare succesive ale imobilului respectiv.

2.

Recurenta-intervenienta SC C.F. SA, în

recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită

modificarea în tot a încheierii de ședință atacate, în sensul respingerii

cererii de suspendare a procesului ca neîntemeiată și trimiterea cauzei pentru

continuarea judecății aceleiași instanțe.

Prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2014,

Curtea de Apel Ploiești a reținut că procedura administrativă prevăzută de

Legea nr. 10/2001 privind imobilul ce formează obiectul cauzei nu fusese soluționată,

motiv pentru care a considerat că, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1

vechiul C. proc. civ

., se impune

suspendarea judecății cauzei.

Din interpretarea normei juridice invocate rezultă

că una din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea

cauzei se referă la existența unei alte judecăți în care urmează să se stabilească

existența sau inexistența unui drept care are o influență hotărâtoare cu privire

la cauza în care se invocă suspendarea.

În cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului

legal, pe de o parte, iar pe de altă parte, suspendarea cauzei nu se impune nici

prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, întrucât dosarul a fost înregistrat

pe rolul instanțelor judecătorești la nivelul anului 2008, a fost declinat de la

Judecătoria Vălenii de Munte la Tribunalul Prahova, a fost soluționat de Tribunalul

Prahova, a fost soluționat de Curtea de Apel Ploiești, a fost soluționat de Înalta

Curte de Casație și Justiție, din nou de către Tribunalul Prahova, iar în prezent

se află pentru a doua oară în fața instanței de apel.

Suspendarea cauzei nu se impune pentru că s-ar

aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prin depășirea „termenului rezonabil”.

Mai mult, suspendarea cauzei nu se impune până

la soluționarea unei proceduri administrative, despre care chiar apelanții-reclamanți

afirmă că nu are nici un efect în ceea ce îi privește, susținere realizată prin

apelul declarat în cauză.

Or, în condițiile în care eficacitatea sau ineficacitatea

Legii nr. 10/2001 reprezintă chiar un motiv de apel, formulat de apelanții-reclamanți,

motiv ce urmează a fi soluționat de instanța de control judiciar, devine evident

că nu se impune suspendarea apelului până la soluționarea dosarului administrativ,

ci din contră, soluționarea apelului prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești

care să tranșeze cu putere de lucru judecat incidența și efectele Legii nr. 10/2001

în ceea ce îi privește pe apelanții-reclamanți.

Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate,

Înalta Curte a constatat că sunt fondate, pentru considerentele ce succed:

Prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2014,

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a dispus, în baza art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei privind apelurile declarate de reclamantele

C.E.G. și M.E.G., ambele în calitate de succesoare ale defunctului reclamant R.N.G.

- decedat pe parcursul procesului, de intervenienta SC C.F. SA Pleașa, împotriva

sentinței civile nr. 1723 din 24 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova,

în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului

de Afaceri prin Ministerul Economiei, cu intervenientul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu motivarea

că „procedura administrativă pe Legea nr. 10/2001 nu a fost soluționată, aspect

reținut și în considerentele deciziei apelate”.

Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 vechiul C.

proc. civ

.,

instanța de judecată

poate dispune suspendarea judecății când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în

parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Textul art. 244 alin. (1) pct. 1 vechiul C. proc.

civ

. reglementează

unul dintre cazurile suspendării legale facultative și se referă la chestiunile

prealabile, care pot avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție.

Pentru ca acest text de lege să aibă aplicare

este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces „să facă

obiectul unei alte judecăți”, adică să fie pendente pe rolul unei instanțe.

Derularea procedurii administrative reglementată

de Legea nr. 10/2001 nu poate fi asimilată cu activitatea de judecată, deoarece

nu este vorba despre o instanță judecătorească.

Suspendând judecata cauzei, deși condiția altei

judecăți nu era îndeplinită, instanța a dat o hotărâre cu încălcarea legii, fiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pe de altă parte, hotărârea curții de apel nu

este motivată, deoarece nu cuprinde considerentele pentru care instanța a apreciat

că procedura administrativă pe Legea nr. 10/2001, ca și chestiune prealabilă, poate

avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție.

Curtea de apel nu a evidențiat considerentele

pentru care a apreciat că în speță sunt aplicabile prevederile pct. 1 al art. 244

C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii date.

Motivarea este o condiție esențială, iar dacă

în motivare nu sunt cuprinse toate argumentele necesare pentru ca pe ele să se sprijine

soluția dată, hotărârea este nemotivată și atrage motivul de casare bazat pe nemotivare,

reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Lipsa motivării face imposibilă exercitarea controlului

judiciar, iar pe de altă parte, nu satisface cerințele unui proces echitabil, în

sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale

(cauza Albina împotriva României).

Având în vedere aceste considerente și dispozițiile

art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin

încheierea recurată s-a suspendat în mod eronat judecarea cauzei, astfel că recursurile

de față sunt fondate și urmează a fi admise în sensul casării încheierii atacate,

cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâta SC C. SRL

și de intervenienta SC C.F. SA, a cărei calitatea procesuală a fost preluată de

SC B.M.I. SA, împotriva încheierii din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești,

secția I civilă.

Casează încheierea și trimite cauza pentru continuarea

judecății la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie

2015.